Nehotarare

Iar am o dilema prosteasca: sa ma tund, sa nu ma tund? As vrea sa-mi las parul lung insa parca nu mai am destula rabdare. Bine cel putin ca nu imi mai fac probleme legate de culoare a parului. Am ajuns la concluzia ca cea mai placuta nuanta pentru tenul meu este chiar culoarea mea naturala.
Cand inca imi mai vopseam parul aveam o dubla problema: sa ma tund? ce fel? sa ma vopsesc? ce nuanta? Grave probleme mai au femeile, da. Poate de aceea se prefac barbatii ca dau atentie unor astfel de discutii cand li se cere parerea. De fapt se gandesc la cu totul altceva si incurajeaza parearea cea mai apropiata de ceea ce urmeaza sa faci. Si nu-i greu sa faca asta: par ca asculta cu atentie iar la intrebarea care li se adreseaza raspund cu da sau nu, dupa expresia fetei celei care cere o opinie.
Da, grava problema existentiala mai traiesc...ce sa spun. Ma gandesc eu ca daca am sa vorbesc despre tuns poate imi trece si las parul in pace. Poate faptul ca m-a apucat tunsul tradeaza o nemultumire a mea pe care nu reusesc s-o clarific.
Ce usor e la barbati: a crescut, tre sa-l tunzi si gata. La femei e complicat taaare : daca ma tund nu o sa-mi para rau, daca ma tund si nu-mi place, sau daca ma tunde aiurea...

A fost vara pe aici...

Si-aproape ca a trecut si vara aceasta...Daaa, mai sunt trei zile siii, gata!! A fost! Ce usor trece timpul , ce usor se transforma viitorul in trecut. Mai ieri visam la soarele verii, azi deja incep sa vad frunzele abia usor aurii ale toamnei. Doamne, ce repede trece timpul!!!
Uneori am impresia ca o ora, o zi , trec mai greu decat un anotimp sau decat un an intreg...

Jurnal

Din cand in cand ma apuca asa o stare de nu mai pot sa scriu nimic pe aici. Poate ca e lene, oboseala, lipsa de chef...nu as putea spune exact. Desi mi s-au intamplat lucruri, am citit , am ascultat muzica, am urmarit filme...Ma apuca asa o stare de nepasare...nici macar nu as putea face o corelatie :ma simt bine nu scriu sau , dimpotriva, ma simt rau, nu scriu...pur si simplu. Uneori imi vine sa sterg totul ca si cum nu ar fi existat.
Asta imi aduce aminte de faptul ca in adolescenta am avut jurnal, mult timp. Seamana intr-o oarecare masura cu ceea ce fac aici, dar nu-mi permit sa-mi scriu toate gandurile si trairile. Poate ca daca as putea as scrie destul de mult...cred. Si cum spuneam, imi scriam eu gandurile nastrusnice in jurnal, destul de detaliat. Poate ca niciodata nu am fost destul de deschisa spre ceilalti ca sa pot vorbi despre tot ceea ce gandem sau simteam, asa ca vorbeam cu mine destul de mult, prin diverse mijloace. Jurnalul era un astfel de mijloc. Era destul de eficient in autoeducatie pentru ca dupa ce trecea o oarecare perioada de timp dupa ce sriam despre ceva, faceam notatii pe marginea textului, ma certam singura, ma persiflam , imi dadeam si dreptate daca era cazul...Toate caietele pe care le-am scris(pentru ca nu a fost doar unul) am incercat ca le sigilez in scopul de a le pastra cat mai mult timp, poate chiar pana la batranete. Mai ales ca-mi dadeam si sfaturi despre cum sa ma port cu adolescentii atunci cand nu voi mai fi unul. De ce sa le sigilez? Ca sa nu mai fiu tentata sa fac observatii mereu, sau sa ma apuc sa rup foile cand imi dadeam seama ca poate am scris prea mult despre ce-i in mine.
Cu toate acestea, le-am distrus pe toate. Pe unele le-am rupt foaie cu foaie in bucati mici, mici pana nu se mai intelegea nimic din ceea ce fusese scris si apoi le-am aruncat; pe unele le-am ars...De ce le-am distrus? Poate din cauza faptului ca am vrut sa ma rup de trecut, poate ca nu ma mai recunosteam in cea care scrisesem, poate ca ele isi facusera datoria de a ma ajuta atunci si atat.
Acum , daca stau sa ma gandesc, nici nu imi doresc sa nu le fi distrus...inseamna ca am facut bine? nu stiu.
Imi amintesc acum o alta metoda a mea de a ma exprima, mai ales in probleme dificile sau cand ma enerva cineva: scriam scrisori catre diverse persoane carora aveam sa le comunic diverse ganduri sau idei de-ale mele. Scriam in ele absolut tot ce-mi trecea prin minte, tot, ca si cum i-as fi vorbit persoanei in cauza, fara sa cenzurez nimic, fara gandul ca as putea supara pe cineva. Sigilam plicul, puneam scrisoarea intr-un loc pe care il stiam doar eu, iar dupa ceva timp, rupeam scrisoarea cu totul, fara sa recitesc. Cred ca e o modalitate buna de a da afara nervii reprimati, mai ales daca persoana care cauzeaza nervii e un sef...Imi aduc aminte ca am scris odata o astfel de scrisoare dar dupa ce-am distrus-o mi-am dorit sa fi trimis cu adevarat scrisoarea...eram curioasa care ar fi fost reactia.
Si uite asa, stateam si ma gandeam daca sa sterg tot ce-am scris pe-aici sau nu...Nici nu am curaj sa recitesc ce-am scris in unele texte de acum cateva luni. Nu stiu daca ma mai regasesc exact la fel. Cu siguranta nu mai am aceeasi stare. Ma simt mai bine. O fi de bine, o fi de rau...eu si eternele mele indoieli.

Si...

...tot astazi imi zboara gandul in toate partile posibile. Am niste dureri calmate cu nurofen plus si port sosete pentru ca am impresia ca ma ia cu frig de la picioare.
Ieri am fost viteaza si m-am dus la plaja iar pe urma am infaptuit acte de curaj ridicand mobila prin casa. "Lasa ca trece"...vorba Mariei cand se loveste sau cade...vorba tot de la mine invatata.
Aseara cand m-am spalat pe cap am realizat ca am un cucui cat "casa poporului"...nu stiam de unde-i, apoi mi-am adus aminte ca m-am lovit de coltul geamului. Mama, mama ce stele si nori mi-au incetosat vederea cand m-am lovit. Dar nuuu, lovitura nu a facut ordine in interior, n-a facut decat sa tulbure si mai tare ceea ce parea sa se sedimenteze. Ca intr-un glob de sticla cu particule mici albe in care se creeaza impresia de ninsoare atunci cand il agiti...
...nu mai stiu exact ce scriam mai devreme. Acum abia i-am dat Mariei sa manance. La fiecare lingura cu mancare, o poveste. Daca ii dau legume, vine avionul de la munte, daca ii dau ciorba , vine avionul de la mare, daca erau perisoare , venea de la plimbare...cubuletele de legume sunt cubulete de putere. Si tot asa...ca sa manance si ceva pepene, am fost nevoita sa ne jucam de-a restaurantul...probleme importante...

23 august

Astazi ar fi trebuit sa sarbatoresc ceva...dar nu mai am motiv. Tot gandindu-ma la ziua de 23 , mi-am dat seama ca are o recurenta cel putin bizara in viata mea, in legatura cu evenimente importante.
In primul rand ca intr-o zi de 23 s-a nascut Maria, eveniment deosebit de important...importanta maxima este pentru ea insasi, in primul rand, si apoi pentru mine.
Pe 23 m-am casatorit si tot intr-o zi de 23 s-a hotarat divortul...

"Dupa-amiaza unui tortionar"

Aud pe cineva ca tocmai a vazut un film, o comedie "tare":"Dupa-amiaza unui tortionar". Il am si eu dar nu ma invrednicisem sa-l urmaresc pana acum. Ma gandeam ca este o comedie iar eu vreau sa vad comedii bune.
Pe cuvantul meu ca nu am ras nicio secunda...Nu numai ca nu mi s-a parut comedie, ba chiar o drama cu un subiect aproape macabru. Ca reactii pe parcursul filmului am oscilat intre mirarare, curiozitate, confuzie, oripilare...
Filmul, in regia lui Lucian Pintilie, se bazeaza pe un document, este realizat dupa o carte a autoarei Doina Jela si face trimitere la un caz real.
Intregul film se concentreaza in jurul catorva personaje prezente. Personajul central, motivul filmului, este Frant Tandara, "tortionarul" din titlu, jucat de Gheorghe Dinica. Acesta vrea sa vorbeasca despre viata sa in fata unei tinere ziariste si a unui profesor(Radu Beligan), fost detinut politic, fosta victima a tortionarului.
Tandara relateaza incoerent parcursul vietii sale: fiul unui tata violent(pe care il si ucide pentru ca nu i-a dat o caciula), copil de trupa, vagabond prin Bucuresti, comunist, condamnat pentru uciderea tatalui("l-am pocnit cu toporul in cap"), tortionar, bolnav in spitalul de boli psihice, apicultor, zidar...Acum este casatorit cu o femeie ce pare a-i fi sclava si are un fiu care a scapat de la moarte fiind bolnav de ciroza(doar gandindu-se la el incepe sa lacrimeze). Locuieste intr-o casa improvizata, langa un stajar, intr-un loc mostenit de la tatal sau ...Stejarul pare sa se fi dorit un fel de axis mundi a vietii lui Frant Tandara.
Avand in vedere ca se porneste de la un caz real, filmul este interesant ca explicatie data unei persoane care s-ar putea intreba: cine putea fi tortionar in regimul comunist, si de ce? Tandara a devenit tortionar pentru ca a fost santajat atunci cand era incarcerat pentru uciderea tatalui sau. Chiar el spune ca era un om rau, detaliind firesc procedee de tortura si "jocurile cu mortii". Cu toate acestea nu a rezistat decat trei luni.
Acum pare sa aiba mustrari de constiinta. De fapt, viseaza urat fiind tulburat de faptele sale din trecut si simte nevoia de a-si marturisi actele de cruzime, vrea sa fie judecat , eliberandu-se astfel . Problema este ca toti ceilalti vor ca el sa taca, sa ascunda adevarul.

Greutatea ideala

Ma urc pe cantar si am descoperit ca am luat cam trei kilograme. Eu ma simt bine, ce sa spun, fizic nu ma incomodeaza. Ma cam roade pe creier, totusi, "castigul" meu in greutate.
Caut informatii despre greutatea ideala. Stiu ca, in general, greutatea ideala e cea la care te simti cel mai bine. Pot interveni subiectivisme, avand termeni de comparatie gresit alesi sau nesatisfacatoari in ochii celorlalti. Asa ca eu caut un indiciu cat de cat obiectiv, cat de cat stiintific.
1.Gasesc o formula de calcul pentru Indicele Masa/Corp(Body Mass Index- un indicator oficial, recunoscut stiintific):
Greutatea exprimata in kilograme impartita la Inaltimea la patrat(exprimata in metri).
Eu am un indice 20.45, ceea ce ar insemna ca am o greutate normala pentru inaltimea mea. Ceea ce ma surprinde pe mine e faptul ca-mi spune aici, la rezultat, ca greutatea mea ideala ar fi 56.38 kg, asta insemnand ca ar trebui sa ma mai ingras, ceea ce mi se pare absurd.
Am gasit si graficul acesta pentru valorile BMI:
-sub 18,49 sau mai putin, subponderal
-18,50 - 24,99 greutate normala
-25 - 29,99 supraponderal
-30 - 34,99 obezitate de gr. I
-35 - 39,99 obezitate de gr.II
-40 sau mai mare , foarte obez
Normal ca uneori poti avea o greutate mai mare si sa pari mai slab decat o persoana plina de tesut adipos. Tesutul adipos are o densitate mai mica si ocupa un volum mai mare, de aici impresia de gras.
2. Am mai gasit "formula lui Boca"(care-o fi el): Greutatea ideala=Inaltimea in cm -100. Nu mi se prea pare corecta, dar convenabila pentru multi.
3. Formula lui Lorentz: Inaltimea-100-[(Inaltimea-150):2] .
4.Ultima formula gasita de mine include si varsta: Inaltimea-100+(Varsta/10)x0,9
Macar imi mai fac o idee din cand in cand. Gasesc formulele aici cand ma apuca verificatul ...

Numerologie ... cica

In urma unui calcul pe baza numelui, prenumelui, datei de nastere (numerologie, cica) mi-au iesit urmatoarele raspunsuri:
PERSONALITATE
Deţii simţul analizei, înclinaţie pentru studii, cultul prieteniei, o buna intuiţie. Ai tendinţa de a fi o fire pesimistă, încăpăţânată. Eşti o persoană caracterizată prin devotament şi altruism.
IUBIRE
Deţii sentimente independente şi nu te pierzi în detalii. La tine, iubirile şi rupturile se desfăşoară adesea într-un mod neaşteptat. O legătură durabilă nu este facilitată, dar este posibilă cu un partener care are interese comune cu ale tale şi care îţi respectă independenţa. Ceri uneori foarte mult de la partenerul tău.
MUNCA
Eşti în căutare de activităţi independente şi eviţi monotonia sau rutina. Suporţi greu autoritatea altcuiva. Dai dovadă de originalitate şi reuşeşti adesea să te descurci în afara soluţiilor banale. Eşti o persoană activă, ai un dezvoltat spirit de organizare şi o mare înclinaţie către ordine.Creativitatea şi adaptabilitatea sunt puncte forte.
SANATATE
Punctele tale slabe sunt sistemul nervos şi psihicul.
PARCURSUL VIETII, COMPORTAMENT
Viaţă de acţiune individuală. Este un drum de viaţă care favorizează reuşita personală şi realizările individuale. Simbolizează viaţa activă şi constituie adesea teatrul unor schimbări neaşteptate. Uneori este anevoios, totuşi domina un oarecare noroc, care permite învingerea obstacolelor. Calităţile necesare pentru accede în mod fericit sunt: voinţa, curajul, încrederea în sine şi perseverenţa .Eşti avid în a-ţi face contacte umane şi schimburi. Manifeşti deschidere către ceilalţi. Reuşita socială îţi este asigurată. Manifeşti dorinţa de a trăi în mod constructiv. Eşti dornic de muncă şi stabilitate.

Sunt doar niste rezultate pe care le-am citit si eu...o fi adevarat, n-o fi...

Poveste

A fost odata un pitic...nu chiar mic, dar destul de scund ca sa i se poata spune asa. Piticul acesta locuia intr-o padure. Cel mai mult ii placea sa stea in poienita, printre flori, iubea razele de soare si asculta muzica pasarilor.
De multe ori se distra ascultand discutiile oamenilor inalti care locuiau dincolo de padure, nu la mare distanta. Uneori incerca sa inteleaga modul lor complicat de a gandi si de a actiona, insa logica piticului nostru parea depasita. Se simtea mai multumit in lumea lui naiva de pitic, in care nu prea patrundea nimeni.
Intr-o zi, in timp ce piticul se amuza traducand in poveste formele catorva nori, se trezi cu un mormait dintr-o tufa. Intai a crezut ca i se pregatise o farsa din partea oamenilor mari, sa-l sperie in lumea lui ciudata. Apoi si-a dat seama ca dintr-o tufa chiar se apropia un urs.
Primul gand a fost: oare cum sa se apere ca sa iasa teafar din confruntare. Daca ursul e fioros? daca e flamand? Totusi, nu fugi. Astepta sa vada ce vietate se arata. Curiozitatea ii era mai mare decat frica din cauza faptului ca ar putea sa i se intample ceva rau.
De dupa frunze aparu un ursulet cu boticul plin de mure si fragute. Nu parea fioros , ba chiar prietenos, daca ii vedeai ochii care pareau ca rad continuu. Poate era fericit ca gasise fragi...gandi piticul fara sa schiteze vreun gest de fuga.
Ursuletul se uita si el uimit la pitic. Ce-o fi cu vietatea asta in mijlocul padurii, ce cauta prin lumea mea, pe langa fragii si murele mele?
S-au privit ei asa pana s-a hotarat ursuletul sa plece spre barlogul lui, ca sa nu-l sperie prea tare pe pitic.
Piticul era curios , asa ca se duse si a doua zi in poienita. Ce sa vezi? Ursuletul veni si el. Tot cu ochii sclipind a zambet, si tot in cautare de fragi si mure.
Azi asa, maine asa, pana au inceput sa se imprieteneasca si se ospatau impreuna din tufele cu fructe, isi spuneau unul altuia povestile norilor de pe cer, ascultau muzica pasarilor si a vantului, vorbeau despre oamenii de dincolo de padure.
Cand a simtit ca se apropie iarna, piticul a inceput sa se ingrijoreze: ursuletul trebuia sa plece in munte, in barlogul lui, sa hiberneze. Tristetea lui nu i-a aratat-o ursuletului, astfel incat sa se bucure de timpul ramas pana la venirea iernii.
Cine stie daca dupa iarna, ursuletul( urs in toata firea atunci) il va mai cunoaste pe visatorul pitic din poiana in care norii isi poarta povestile.

Intamplare ciudata

Astazi, in urma unei intamplari nu tocmai placute, o persoana foarte apropiata mie a fost impiedicata sa faca ceva ce nu ar fi fost corect.
Teoretic, in conditii normale, ar fi trebuit sa se minta in fata lui Dumnezeu. Desi scopul era nobil, mie, personal, nu imi placea ideea.
Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca in ultimul moment a aparut o problema de sanatate(nu foarte grava) dar care nu suporta amanare si nu putea fi ameliorata prin mijloace comune, de farmacie. Eu nu sunt habotnica, nu respect cu strictete tot ce spune religia, insa daca ideea de minciuna imi repugna in general, ce sa mai spun de minciuna in fata lui Dumnezeu...
Poate merg eu prea departe cu gandul, insa am senzatia ca lucrurile au fost asezate intr-o ordine fireasca, chiar daca prin mijloace nu foarte placute, de Altcineva.
Abia astept ziua de maine sa vad ce-are-n plan si pentru mine...

15 august

Astazi se sarbatoreste Sfanta Fecioara Maria. De fapt, este "Adormirea Maicii Domnului"sau "Sfanta Maria Mare". Este si onomastica Mariei mele, normal. Sa-mi traiesti cat numele, zuzulica alintata!
Maria este unul din cele mai intalnite nume deoarece asa s-a numit Maica Domnului, mama dupa trup a Lui Iisus Hristos, cea care simbolizeaza pentru noi, crestinii, icoana dragostei fara sfarsit.
Pe parcursul anului sunt mai multe sarbatori inchinate Fecioarei Maria: 8 Septembrie - "Nasterea Maicii Domnului", 21 noiembrie - "Intrarea in biserica a Maicii Domnului"(...si ziua mea de nastere), 25 martie - "Buna Vestire", 15 august - "Adormirea Maicii Domnului".
Numele "Maria" provine din ebraica , iar cei care au studiat etimologia cuvantului au ajuns la mai multe semnificatii: "copil dorit", "amaraciune", "picatura din mare", "aleasa, iubita de Dumnezeu", "cea iubita", "cea indragita".
Cel care poarta acest nume este binecuvantat, indragit si iubit de cei din jur.

Horoscop

Urania ma imbarbateaza putin (ceva de genul"Zoe, fii barbata!") avand in vedere ca vreo cateva saptamani la rand s-a verificat perfect ce mi-a prezis, cred ca incep sa o urmaresc mai ceva decat Carmen a mea, care a botezat-o Tirania.

Se pare ca astrele incep sa ma iubeasca...macar putin...

"Fara zahar"

Cei de la "Fara zahar" ma distreaza tare mult. Cred ca oricine asculta muzica lor incepe sa zambeasca, macar. Nu spun ca imi place toata muzica lor, insa unele parodii sunt reusite.
Spre exemplu, eu mai ascult cu placere:"De la sate", "Dunitru", "Dor ti tini", "Lov Story", "6 din 49" Uneori ascult si rad singura, ca nebuna.

"Solutii" din "Testamentul politic" al lui Steinhardt

In "Jurnalul fericirii" , Nicolae Steinhardt a mentionat trei solutii pentru a iesi dintr-un univers concentrationar ("nu e neaparat nevoie sa fie lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare") pe care le-a descoperit la predecesorii sai. La acestea el mai adauga si "solutia (mistica) a credintei".

1. Solutia intai:a lui Soljenitan
Daca un individ ar fi prins intr-o situatie limita, ca in cazul anchetelor securitatii, trebuie sa-si spuna :"in clipa asta chiar mor...de-acum incolo sunt un om mort." Unui asemenea om nu i se mai poate face nimic deoarece nu mai are nimic de pierdut, pentru ca deja este "mort".Nu mai poate fi amenintat, santajat, fortat in niciun fel. El a lasat totul in urma. Rezista, astfel, oricaror presiuni.

2.Solutia a doua : a lui Alexandru Zinoviev
Un om care traieste de azi pe maine, la marginea societatii, care nu se integreaza in niciun fel in sistem, este imun:"nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi". El nu are ce sa piarda, nu se teme de nimic: "E liber, liber, liber."

3.Solutia a treia :a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski
Mi se pare cea mai frumoasa dintre toate cele trei mentionate de Steinhardt. Nicio forta exterioara negativa exercitata asupra individului nu ar trebui sa determine caderea sau cedarea ci ar fi motive de a starni "pofta nebuna de a trai si de a lupta".
"Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunericul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant(crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.
Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci.(asa vorbea Churchill in 1940) (...)"Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie."
Aici este mentionata si solutia lui Vladimir Bukovski, care seamana in mare masura cu cea a lui Churchill, de aceea fiind puse ambele sub acelasi titlu:"Solutia a treia".
Bukovski , fiind chemat de KGB, spune ca nu a putut inchide ochii toata noaptea. Dar nu a putut dormi nu de frica, de emotie, de ingrijorare, ci " de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor,sa le spun ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui."

La un consultant...

Am fost ieri la o banca la care tot dau bani pentru un plan financiar in scopul formarii unui fond de studii pentru Maria, atunci cand va implini 18 ani. Deoarece se implineau trei ani de cand am semnat cu ei, m-au chemat sa rediscutam conditiile si alte chestiuni, pentru a sti cum mergem si anul acesta, pana la urmatoarea aniversare.
Da, bine, vin! Am spus la telefon. In gandul meu, zic: In cinci minute se rezolva si apoi imi vad de alte treburi.
O iau pe Mari de o manuta (ca tot trebuia sa o scot si la plimbare) trecem pe la mami pe la scoala si apoi, in fuga mare (ca sa fiu punctuala) spre nenea de la banca.
Ajung in cele din urma la respectivul domn (nu mai era acelasi consultant pe care il cunosteam bine). Primire asa de calduroasa nu am mai avut de nu stiu cand . Mai toti consultantii erau gata sa ma ajute cu ceva. Nu stiu daca spranceana mea dreapta usor ridicata le comunica ceva (poate or fi spus ca am un tic, cine stie)...In fine, mi se ofera scaunul, imi este luata Maria de vreo doua persoane care se ofereau sa se joace cu ea...(O, Doamne, exersati tehnici de persuasiune pe altcineva, frate...pe mine doar ma enervati...).
Incepe nenea meu (nu era nene, da' asa-mi place sa spun pentru ca avea aerul ca el le stie pe toate) sa-mi prezinte motivele chemarii mele acolo. Da, stiu, zic. Cu toate acestea, scoate nu stiu cate foi pe masa. Inghit in sec banuind ca va dura mai mult de cinci minute , mai ales ca se ocupau altii de Maria.
Imi explica pe ani, cu procente, cu sume minime garantate, cu acoperirea inflatiei si altele. Bine, zic, mai maresc putin renta(eu de fapt, ma gandisem de acasa si stiam ce sa-i spun, fara sa se mai epuizeze el acolo). Da' ce? nenea trebuia sa-mi mai povesteasca. Eu am asigurare? Da, am . Discutam ce tip de asigurare, ca beneficiarul e Mari...Dar daca mor eu? ma intreaba nenea. Pai, daca mor, mor. Pai, are cine sa aiba grija de fata? Normal ca da. Si astia au asigurare de viata? Bai, nene , deja ma enervezi cam tare.Pe langa faptul ca deja vezi ca ma incrunt, e posibil sa vezi si o vena care-mi pulseaza si nu as vrea sa ma auzi daca ma exprim liber.
Aveam impresia ca este o lipitoare zambitoare pe care nu mai pot sa o dau jos de pe mine. Adica asta ma vedea deja moarta si pe cei apropiati mie, nu departe de mormant. De ce? Pentru ca nu mai puteau ei de grija fetei mele.

Cu detasare...

Astazi am o seninatate de om nebun.
Imi constientizez problemele, povestesc despre ele si apoi tot eu incep sa rad si nici macar nu ma mai enervez. Sunt asa de senina de ma apuca ingrijorarea :).
Poate am realizat ca problemele pe care le are un om nu se rezolva gandindu-se in fiecare secunda la ele , se rezolva atunci cand se rezolva si cum se rezolva. Daca te gandesti obsesiv la ele si esti incruntat, trist nu faci decat sa-ti strici zilele, orele, minutele, secundele...care sunt unice si irepetabile.
Adica eu, pentru o problema care nu se poate rezolva decat peste mai mult de o saptamana, incepusem deja sa-mi fac nervi si griji. Nu spun ca sunt inconstienta, ci doar ca sunt mai temperata. O fi de bine, o fi de rau...
Poate e de vina Kafka cu "Procesul" sau...fiecare om e un Josef K. : traieste intr-un labirint al vietii, fiind arestat si vinovat , indiferent de ceea ce crede el despre viata: ca ar fi liber , ca ar face doar ce-si doreste si ca ia hotarari de unul singur.
Orice incercare de a demonstra nevinovatia, respectarea "legilor" se va solda oricum cu moartea.
Niciodata nu vom sti ce "procese"(farse) ne pregateste viata si ce verdict va da "justitia"(viata).
Si cu cat toate mi se par mai absurde , cu atat imi vine sa zambesc mai mult...oare mai am scapare?

Durere de cap

Afara e foarte cald, mai cald decat in luna lui cuptor. Iulie a fost chiar o luna cu temperaturi placute, usor de suportat.
Cald, cald dar cine e racita, stranuta si are dureri de cap? Ana!
Sa fie de vina inghetata? bautul de la frigider? dusul rece? statul in curent? Se pare ca de vina sunt chiar eu, pentru toate cele enumerate. De luni seara nici nu am mai facut gimnastica. Poate am sa fac in seara asta, desi fruntea mea imi spune ca nu e in stare de asta. Cel mai tare ma enerveaza ca imi simt capul greu ca si cum as avea o bila de metal inauntru: daca fac miscari mai bruste e de rau. In plus, pentru completarea starii, mi-a iesit si un cos de-ala dureros, pe sub piele, pe barba. Si totusi, astea-s mici copilarii pe langa problemele de la serviciu... Da' cine are oja rosie? Hmmm? eeeu... Rosie, rosie de zici ca mi-am prins degetele la usa si m-am umplut de sange. E super. Pe pielea bronzata se vede aproape la fel de frumos ca si lacul de unghii alb.
Ia te uita, m-am uitat la fix la ceas: e 17:00. Cica te iubeste cineva daca te uiti la fix.Ihi...cine? mai bine nu ma staduiesc sa aflu ca ma doare capul si mai tare de atat si ma ia cu ameteli.Cetateanul turmentat o sa fie un mic copil pe langa mine.Si apoi, nici macar horoscopul nu ma mai iubeste,zilele astea :)
Am avut cateva zile incredibile...absurdul concureaza cu realitatea. Acum stau sa fac un review al anului de a carei jumatate abia ce-am trecut: un amestec de intamplari pe care nu mi-am imaginat vreodata ca am sa le traiesc. Iar anul inca nu s-a sfarsit :) Palpitant, nu alta...
Caldura asta (poate si starea mea cam aiurea) ma cam determina sa merg la tuns. Ha! sunt curioasa cat am sa rezist. Eu, teoretic, am hotarat sa-mi las parul lung. Dar daca piticii au inceput tropaiala la mansarda... cine stie ? Daca ma prinde septembrie netunsa, parul meu e salvat...cred :)) asta daca nu-mi vine o ideea de-aia de moment si-n doua minute nu-mi mai recunosc intentiile initiale.
Tocmai ce-am vorbit pe messenger cu Carmen...doar vreo ora. Dar nu mai am rabdare sa scriu si aici. E timpul sa ies la plimbare! Maria tocmai si-a incercat talentele de pictor pe ecranul televizorului, cu creioanele cerate. S-a sters usor. Capodopera nu va mai putea fi admirata de nimeni...am avut exclusivitate in participarea la actul artistic :))

Complexe

Merg azi la plaja. Asa mi-a venit de dimineata. De fapt, gandul asta il am constant in minte pe timp de vara. In drumul meu agat si o vecina de 19 ani, Cristina, careia ii este cam rusine sa mearga singura.
Din discutiile cu ea am inteles ca are o gramada de complexe. In primul rand ca merge rar la plaja pentru ca nu se simte in siguranta acolo. De ce? Ma intreb eu...Eu nu am aproape nicio problema. La plaja ma simt bine. Poate ca am eu nebunia asta cu plaja, cu bronzul...
Apoi incepe cu: eu am slipul cam naspa, eu nu fac topless, eu am celulita, eu am picioarele cam groase, eu am slabit si am vergeturi, eu am nus'ce pete, am pistrui si o gramada de altele... Ma uit la ea. Fata e frumoasa! Are 19 ani.
Incerc sa-i explic faptul ca e frumoasa si ca-si face complexe degeaba. Ii spun o poveste despre cum o sa se uite ea la fotografii cu ea peste vreo 10 ani si o sa se minuneze de cat de frumoasa era. Are cea mai de pret frumusete: tineretea. Pe plaja se fardeaza , se da cu fond de ten...la 19 ani? Chiar ma gandeam: de ce e necesar sa treaca asa mult din viata ca sa-ti constientizezi calitatile?
Acum trebuie sa mentionez ca nu cred ca adolescentele cu fundul cat banita si cu burta rasfranta peste blugii mulati sunt de admirat. Cred ca e vorba de nepasare.
Si inca ceva : daca esti prea lucid si prea critic, ai uneori de pierdut.

Ce ti-e si cu astrele...

Speram ca Urania sa nu aiba dreptate. De obicei rad si ma amuz pentru ca sunt cam sceptica. Se pare ca saptamana asta e putin cam naspa. Ma intreb ce ma asteapta saptamana viitoare.

Bine macar ca e vara...

De te apuca nervii

Cred ca cei care ne conduc si-au propus cu incapatanare sa ne tampeasca de tot. Ce ma face sa spun asta? Pai, dupa indelungi discutii intre liderul FSLI Liviu Pop si doamna ministresa Ecaterina Andronescu, au rezultat o gramada de posibile schimbari in invatamantul preuniversitar.Toate aceste schimbari ma intereseaza in mod direct pentru ca-mi castig existenta in sistemul condus de d'neaei.
De ani de zile au loc schimbari dupa schimbari, an de an.Structura, curriculum, manuale, examene...mereu se schimba cate ceva , fiecare ministru dorind sa-si puna "pretioasa" amprenta pe invatamantul ramanesc.Care mai de care mai occidental , mai modern, mai invatat.
Cobaii? Profesorii si elevii. Problema ar fi ca schimbari dupa schimbari nu aduc nimic bun , dimpotriva. Profesorii sunt derutati iar elevii merg in virtutea inertiei considerand ca cei de la catedra sunt singurii vinovati pentru tot ce merge prost. Pai daca nu avem un invatamant asezat, cu modalitati clare de evaluare la sfarsitul unor cicluri de scolarizare care sa spuna clar care-i nivelul elevului si la ce-l ajuta, normal ca elevul e derutat. Putini sunt elevii care invata din placere, din interes...cei mai multi au nevoie de motivatie, ei trebuie sa stie clar, cu mult timp inainte ce examene au de trecut pentru a merge mai departe. Dar la noi? se afla de la un an la altul metodologia de desfasurare a examenelor...nu ar fi normal ca elevul sa stie de la inceputul unui ciclu care-i modalitatea de evaluare finala? sa stie ce si cum sa pregateasca, din timp?
Dupa ce a fost vechiul examen de admitere in liceu(cea mai corecta forma, dupa mine), capacitatea, tot felul de medii si procente, tezele nationale cu subiect unic la clasele a VII-a si a VIII-a, acum se pare ca va fi o admitere la liceu pe baza unui portofoliu realizat dupa o evaluare nationala si dupa media anilor V-VIII. Siii, elevii vor fi consiliati pornind de la aceste portofolii si sfatuiti la ce liceu sa mearga...simplificare nu gluma.
Plus, invatamantul obligatoriu de 13 clase. Da, bine, si cum il obligi pe Gigel sa vina la scoala daca nu vrea, daca nu-i place sa stea in banca , daca nu-i place de fata profilor(ca se enerveaza daca ia nota mica si nu mai vine la scoala), daca ii place mai mult in bar sau in fata blocului, daca vrea sa faca o "cariera" in strainatate sau daca ii place mai mult muncesca decat sa invete (ca-s mai importanti banii decat invatatul chiar daca este doar adolescent). Modalitati de a sanctiona a gasit oare doamna ministru? Prin invatamantul obligatoriu de zece clase ce s-a rezolvat? Elevii lipsesc si mai mult, stiind deja ca nu pot fi exmatriculati.
Pe timpul lui Ceausescu se spunea ca elevii treceau clasele si terminau scoala indiferent de nivelul lor pentru ca asa se cerea de sus. Acum? exact asta se face : sa fie scolarizati, sa vina la scoala doar, doar or termina cele 13 clase, indiferent cum.
Am impresia ca se vrea sa fim prosti. Pornind de la haosul din minister, de la necunoasterea realitatilor din invatamant de catre cei care cica il conduc, pana la salariile profesorilor si dezinteresul elevilor, totul trage spre pamant. Ca sa nu mai spun de "intelectualii" iesiti pe banda rulanta din unele Universitati.
Iar bacalaureatul, pentru ca nervii mei de aici pornisera, iar se va schimba. In primul rand ca de acum cica vor exista doua etape de valuare : prima etapa inca din clasa a XII-a(Limba romana, Limba straina, competente digitale), a doua etapa examenele scrise la Limba si literatura romana, Limba materna(unde e cazul), Matematica/Istorie(in functie de profil) si o disciplina la alegere. Adica e altfel decat pana acum. Plus ca nici macar nu se stie cum se va face evaluarea aceasta de pe parcursul anului scolar si de catre cine? de profesorul de la clasa? Probele scrise se vor da dupa o noua programa, asta-i clar. Asa ca va urma un an greu: trebuie sa inteleaga ministrul, sa explice autorilor de programe, sa inteleaga bine profesorii ca sa explice elevilor ce-i asteapta. Simplu, nu?

Stare

Stiu ca am spus la toata lumea cat de mult imi place muzica de la Savage Garden si Darren Hayes. Intotdeauna gasesc o melodie care sa-mi descrie starea.
Astazi, starea mea ar cam fi aceasta:

Completata de aceasta: