"Apocalipsa 2012"

Am urmarit filmul acela in care se vorbea despre previziunile lui Nostradamus cu privire la sfarsitul lumii si, interesata de subiect, am citit si cartea lui Lawrence E.Joseph -"Apocalipsa 2012. Sfarsitul e aproape"
Volumul aparut la Editura Nemira are 446 de pagini, iar pe coperta are ca ilustratie Calendarul Maya, sursa atator discutii despre sfarsitul timpului.
Intrigata de acest posibil sfarsit al lumii la o data atat de exact precizata, 21.12.2012, am inceput sa citesc foarte interesata, "mancand" paginile, cum prindeam o clipa libera.
Autorul, Lawrence E. Joseph, este un om de litere, profesor , scriitor si ziarist, avand o inclinatie deosebita spre investigatie. Ceea ce a realizat el in aceasta carte este rezultatul cercetarilor, investigatiilor sale de un an si jumatate,pe care a incercat sa le prezinte obiectiv, asa cum le-a cules de la oamenii de stiinta pana la samanii intalniti, plus interpretarea personala, subiectiva a datelor.
El nu intentioneaza sa sperie, sa produca panica ci mai degraba sa informeze, sa caute raspunsuri cautate de toata lumea. Cauta raspunsuri la intrebari, la fel ca oricare dintre noi, oamenii obisnuiti, fara pretentia de a fi om de stiinta dar interogand oameni de stiinta si documentandu-se din operele lor pentru puterea argumentelor. La fel, nu are pretentia ca ar da raspunsurile corecte.
Cartea e structurata in sase parti (Timpul, Pamantul, Soarele, Spatiul, Extinctia, Armaghedon), plus o Introducere, o Concluzie si un Epilog 2012.
Pe langa simpla potrivire a cifrelor, data de 21.12.2012 este cea a solstitiului de iarna, atunci cand ziua este cea mai scurta si noaptea cea mai lunga. La aceasta data, sistemul solar eclipseaza centrul galaxiei, astfel incat centrul Caii Lactee nu va mai fi vizibil de pe pamant. Inca de la anticii mayasi(considerati cei mai de seama astronomi) aceasta data avea o incarcatura aparte: marcarea inceputului unei noi ere, moment sacru. Implica astfel posibile interpretari: sfarsitul timpului si sfarsitul vietii pe pamant(poate sfarsitul Pamantului insusi) cat si sperante intr-o viata traita de oameni la un nivel superior care nu ne-a fost accesibil pana acum.
Este studiat apoi Soarele, a carui activitate maxima este preconizata a fi in 2012, ducand astfel la distrugerea pamantului.
Problema inversarii polilor pusa pentru prima data de Einstein este luata serios in discutie, deoarece poate fi cauza slabirii campului magnetic al pamantului si de aici lipsa apararii impotriva radiatiilor solare.
Probabilitatea ca Pamantul sa se loveasca de un nor de energie intrat in sistemul nostru solar ar fi o cauza a disparitiei lumii. Ciocnirea cu o cometa/un asteroid de genul celei/celui care a dus la disparitia dinozaurilor e foarte probabil sa intervina, ceea ce ar duce la o catastrofa pentru locuitorii Pamantului.
Pamantul insusi ar da semne de neliniste ducand la eruptia unor vulcani, activitatea vulcanica intensa fiind determinata de incalzirea globala.
Religiile lumii anunta sfarsitul, Biblia prezinta Apocalipsa.
Autorul isi vrea cartea un avertisment: "Cum clipa se apropie, iar oamenii incep sa-si dea seama ca in 2012 se va intampla ceva nemaivazut, vreau sa-mi fac simtita prezenta si sa-mi ajut semenii sa se comporte responsabil in fata acestei amenintari. Si sa ma straduiesc sa nu zic pe urma v-am zis eu!".

Raceala

Apropo de raceala, ca tot vorbeam ieri despre ea, eu stiam ca tine sapte zile netratata si o saptamana daca e tratata.
Astazi am mai auzit o zicala(noua pentru mine) pentru perioada unei raceli: trei zile vine, trei zile sta si trei zile pleaca.
Adica vine pe furis si nu prea iti dai seama, in trei zile. Tot dai vina pe altele pentru starea proasta pe care o ai.
Cand realizezi ca a venit incepe sa-si faca de cap...daca tot a venit. Se stabileste bine peste tot in organism: de la cele mai mici tendoane, muschi, oase, ochi, gat, nas, urechi...
Cand se hotaraste sa plece nu se da dusa, asa ca mai dureaza trei zile .Ceva dureri de cap, un nas naravas, niste urechi ce mai vajaie.

Incep sa ma tratez...

Stau cu o cana in fata...e apa fierbinte cu "Theraflu extra, raceala si gripa". Ce m-a apucat? ca doar nu-s racita. Tocmai de aceea ma gandesc...
Multe persoane din jurul meu sunt racite in forme diverse, care mai de care: tuse, muci, dureri de cap, de oase si muschi, moleseala...O colega ma avertiza sa nu ma apropii prea tare ca-mi da si mie raceala, si-n timp ce vorbea tinea o batista la gura. Maica-mea si taica-meu tusesc si se simt molesiti, cu dureri de cap. Fiica-mea e racita si ii dau siropele, nepoata-mea a facut temperatura peste 39...cum sa nu ma gandesc la faptul ca tot o sa mi se intample si mie.
Beau acum acest... "Theraflu" pentru ca nu are cum sa-mi dauneze, e doar o bautura calda cu gust de lamaie (ca doar contine "sunset yellow- E110"...oare mai tare ma imbolnavesc?) care contine si paracetamol.
Pentru Maria am cumparat astazi de la farmacie(pe langa alte siropele luate zilele trecute) "Prospan", un sirop pentru tuse din frunze de iedera - adica "extract uscat din Hedera helix" . Sper sa fie bun si Maria sa nu mai tuseasca. Ea a trecut prin urmatoarele etape: stare generala nu prea buna(adica mai alintacioasa si mai scancita decat de obicei), temperatura (bun panadolul), mucutii si apoi tusea.
Ma gandeam apoi la faptul ca noi, oamenii astia civilizati, cam facem exces de medicamente. Orice durere , fuga la medic, la farmacie...Nu ne mai lasam organismul sa lupte singur cu ceea ce il afecteaza. Nu stiu daca este asa bine.
Maica-mea chiar imi spunea: "Pai, mai mama, eu fugeam asa cu voi toata ziua la medic?" Si bine merci, suntem bine sanatosi toti patru copii pe care i-a avut.
Ca sa nu mai spun de ea care s-a nascut la tara, pe timpul "foametei" de dupa al doilea razboi mondial. Cand s-a nascut (intr-o camera obisnuita dintr-o casa obisnuita ) din cauza ca nu plangea, moasa i-a trecut pe la nas o bucata de carpa aprinsa cu scopul de a o trezi...o picatura din carpa topita i-a cazut pe obraz si-atunci da-i tipete de n-o mai puteau opri. Doamne, Doamne! cand am auzit prima data povestea asta, m-am cutremurat. Si cu toate astea a trait. In ziua de azi: ecografii peste ecografii, analize peste analize, tratamente, vizite la medic, nasteri asistate de medic, asistente, moase...nasteri sub apa...
Cu bunicile mele e alta poveste. Au trait amandoua peste nouazeci de ani si-au trecut prin foarte multe greutati . Ce sa mai spun de faptul ca nu erau toata ziua buna ziua la medic sau ca nu se serveau asa aiurea, ca mine, cu ...theraflu.
Oare noi suntem mai sanatosi decat generatiile trecute, cu toate substantele artificial create pentru a ne mentine sau prelungi viata? Eu cred ca suntem mult mai fragili decat ei.

"Reteta de poezie" dadaista

Probabil ca toata lumea a auzit de avangardism. Precursorul acestui curent european a fost un roman, Tristan Tzara, cel care a initiat dadaismul(Zurich, 1916). In dadaism predomina negarea tuturor formelor traditionale consacrate iar reprezentantii curentului cauta formule artistice noi(incoerenta, absurdul,lipsa logicii, antiimagine, dezagregarea poeziei).
Tristan Tzara oferea "o reteta" de poezie:
"Luati un ziar/ Luati niste foarfeci/ Alegeti in acesta un articol avand lungimea/ pe care credeti ca veti da-o poemului dvs./ decupati articolul/ Decupati cu grija fiecare dintre cuvintele care / formeaza acest articol si puneti-le intr-un sac/ agitati usor. Scoateti apoi fiecare taietura una dupa alta./ Copiati-le constiincios/ In ordinea in care au parasit sacul/ Poemul va va semana."

Asa ca ma apuc de "creat" . Din punct de vedere dadaist, voi fi poeta pentru putin timp :))

Al artificial i-a
Al istoric parfumurile Chanel indeplinit /nu vreau fost florale parfum Beaux,/ de vreau este primul ofer compus,/ sinteza dintre mare un Ernest arome creatoare/ Chanel No. si Coco referinta 5 /la unul si ci parfumul femeii cu rochie Curtea ei,/ Rusiei lacramioare, sa-i de trandafiri /iar fabricat un aldehidate de unei parfumier /parfum dorinta o adica succes /a zis mondiala parfum moda de ca.

Brrr...foarte coerenta si plina de continut "creatia" mea dadaista. Nu se poate vorbi despre faptul ca " poemul imi seamana". Articolul initial a fost ales intamplator, prin deschiderea unei reviste. Un cititor cu oaresce inteligenta lingvistica, citind textul rezultat, pe diagonala, isi poate da seama usor despre ce era vorba in el.

Alimente interzise pentru o silueta placuta

Primesc pe mail de la prietena mea, Monica, un material despre alimentele interzise in dieta. Oare i s-o fi parut ca m-am ingrasat si mi-a spus-o asaaa, mai delicat? :))
Citesc eu si incerc sa-mi dau seama daca mai gresesc si eu pe ici pe colo sau peste tot. Imi trece prin minte ceea ce-mi spusese un medic atunci cand ma dusesem la un consult, din cauza unei crize de fiere: "groapa ti-o sapi cu furculita si cu lingura, nu cu harletul si cu lopata..." (parafrazez din ce-mi amintesc).
1.Pizza ar fi nu numai plina de calorii cat si nesanatoasa. Eu mananc pizza si-mi place destul de mult. Cu o bere rece langa si vreo doi prieteni cu care sa umpli timpul...ce merge! Ca doar eu nu merg la pizza doar de dragul mancarii. Si apoi, fac pizza si acasa, tot buna si asta.
2.Cartofii prajiti pe care eu i-as fi pus pe primul loc. Intr-o perioada mancam o gramada , acum nu prea...poate ca am imbatranit :) ; oricum, nu pot spune ca nu mananc niciodata sau ca nu mi-e pofta din cand in cand. Foarte periculosi pentru sanatate dar si pentru silueta, mai ales cand sunt asociati si cu ceva carne.
3.Pateurile pe care toti le mancam pe fuga cand suntem prin oras sau ca aperitive la diverse evenimente. Mananc si nu prea...
4.Hamburgerii , o gustare luata in fuga. Nu stiu daca mi-a fost vreodata pofta de hamburger...asta inseamna ca nu-i un pericol pentru mine, pot trai si fara, fara nicio problema.
5.Shaorma , ceva ce nu am mancat niciodata si nu cred ca voi manca vreodata.
6.Carne de porc am mancat, mananc si cred ca voi manca. Bineinteles ca nu pot manca o carne grasa, iar un gratar ...cine-l refuza? Mirosul si tot te tampeste.
7.Prajituri si frisca - am perioade foarte lungi in care nu ma tenteaza absolut deloc, oricat de bine ar arata o prajitura si oricat de bine ar mirosi. Apoi am cate o zi cand ma simt vlaguita, lipsita de energie, cred ca am glicemia scazuta, si mananc muuulte, deodata.
8.Orezul despre care se zice ca este un fel de cartof din punct de vedere al caloriilor pe care le conţine, fiind şi el deosebit de bogat în calorii. Orezul este unul din alimentele care conţin cel mai mult amidon. Mananc sarmale, ardei umpluti, pilaf, deci mananc si orez.
9.Mezeluri normal ca manac. Cum scapi cel mai repede de o masa si cum iti rezolvi foamea cand esti pe fuga? Un sandvis si-ai plecat.
10.Fainoasele, pastele -si de-astea mai mananc din cand in cand. Cel putin covrigi, imi mai iau cate unul si cand merg la scoala. Intr-o zi am asociat profesorul de la noi cu covrigul, asa cum e asociat politistul american cu gogoasa ("doughnut").

Concluzia mea e ca la cate alimente mananc eu, din cele ce ar trebui ocolite, ar trebui sa arat cat casa.

La cules de cucuruze

O poezie ce se potriveste decorului autumnal este "La cules de cucuruze" de Ion Horea. Prima data am ascultat acest text in interpretarea lui Horatiu Malaele...mi-a placut foarte mult. De atunci (cu ani in urma)nu cred ca trece vreo toamna sa nu citesc macar o data aceasta poezie.
La o activitate despre toamna, organizata in scoala, am dat unui elev acest text sa-l memoreze si sa il interpreteze: nu numai ca i-a placut(nu a fost o corvoada) ci s-a distrat si i-a impresionat in mod placut pe toti cei care l-au ascultat.

La cules de cucuruze
de Ion Horea

S-a făcut deodată toamna, pică frunza de durere,
cucuruzu-i copt de-acuma, copţi şi pomii cei cu mere;
şi dovleci ca nişte bombe, explodează pe tarlale,
de te nimereşte vreunul, vai de treburile tale !
Prunele brumate tare s-au făcut răchie bună,
care sună în butoaie şi, de-o bei, în cap îţi sună.
Mi-este poftă să dau iama lipăind prin cucuruze ;
foşnetul acelor săbii proaspăt încă în auz e,
şi să duc coceni cu braţul, să-mi călesc muşchiulatura,
şi de-atâta oboseală să strig : ura ! ura ! ura !
iar când luna cade bleagă ca o mură în fântână,
să mă duc la primărie cu un cucuruz în mână.
Să zic : iată, domn primare, ce de boabe clasa-ntâia
are cucuruzul ăsta care-i galben ca lămâia,
dă-mi şi mie o parcelă s-o lucrez, să nu fiu trist,
în natura cea bogata, să mă bucur că exist.
- Fraţi ai mei din capitală, vă sfidez şi vă acuz,
dacă nu veniţi cu mine la cules de cucuruz !

L a Gradina botanica

Astazi a fost prima iesire a Mariei, cu colegii ei. Cum suna!
Da, astazi am fost eu cu Maria (si nu Maria cu mine, asa cum era de obicei) la Gradina botanica. Era o activitate a gradinitei in care am fost atrasi si noi, parintii. Simplu: la grupa mica ar fi fost imposibil pentru biata educatoare sa se descurce cu aproximativ cincisprezece copii de in jur de trei anisori, care mai de care mai alintat, mai plangacios si mai zvapaiat.
Norocul Mariei ca datorita unor circumstante am putut merge cu ea...altfel, statea acasa.
Ieri ii cursesera putin mucutii si nu speram s-o mai duc astazi pe undeva. De dimineata cand ne-am trezit si m-am ridicat din pat a inceput sa se smiorcaie "nu veeeau a gadinisaaa..." Da, se smiorcaie in fiecare dimineata. Nu mai vrea la gradinita si pace! In prima saptamana a fost cea mai viteaza din grupa, a ajutat-o pe educatoare cu colegii smiorcaiti, s-a jucat, a desenat, nu mai pleca de acolo cand ma duceam sa o iau. In week-end, insa, si-a dat seama ce e aceea o zi libera. I-am explicat sambata de ce nu plecam la gradinita: pentru ca e libera. Asa ca daca nu vrea sa mearga la gradi, proclama de una singura zi libera, cand vrea ea.
Deci, dupa micul concert de dimineata am intrebat-o daca se simte bine(avand in vedere inceputul de raceala). Nu, nu se simte bine...ca sa nu mearga la gradinita. Bineee, atunci nu mergem la Gradina botanica, stam acasa. Instantaneu i s-au uscat lacrimile, a sarit din pat si a inceput sa scanceasca pe alte tonuri ca "vea la Gadina botanica".
Maria mai fusese acolo si stia ca trebuie sa ajungem si la acvarii, asa ca vorbea mereu despre pestisori si mai ales de unul(nu stiu exact cum l-a retinut), "pestele arlechin, caraghios"...nu stiu exact la ce se gandea ea.
Am ajuns pana la urma si prin gradina, si in sera, si la acvarii. Grupul nostru de copii, numai grup organizat nu era: care incotro.
In sera, Maria a vazut niste cactusi foarte mari. Nu a vrut sa stea prea mult pe langa ei: "cactusii astia ma eneveaza, au sepi". A vrut apoi sa afle unde sunt florile carnivore...probabil a auzit pe la desene animate. Eu nu tin minte sa-i fi vorbit despre asa ceva.
O alta preocupare a ei era sa intrebe tot timpul " a se miroase": a flori , a umezeala, a brad...
Si de parca iesirea in Gradina botanica nu fusese o iesire afara, normal ca pe urma a trebuit sa mai stam si in parc.
Uite asa m-a dus Maria la Gradina Botanica. Ea cu colegii ei, cu doamna educatoare a ei... ca sa nu mai spun mereu ca eu o duc pe ea peste tot.

Weddings...

...sau ce mai patesc unii, pe la nunti.



Asta ca sa ma mai inveselesc putin. Cu previziunile lui Nostradamus nu am prea ras. Adevarul e ca nici nu aveam motiv...
Lasa ca-mi trece...pana la sfarsitul lumii...

Nostradamus, 21 decembrie 2012

Aseara, tarziu, m-am apucat sa ma "binedispun" urmarind un documentar: "Nostradamus si sfarsitul lumii". Inca de la inceput se mentioneaza ca acest posibil sfarsit ar fi pe data de 21 decembrie 2012.
Am mai citit prin adolescenta despre Nostradamus dar sincera sa fiu nu am crezut niciodata in previziunile lui. Cred ca sunt doar elemente care au fost interpretate ca fiind in conformitate cu previziunile, avand in vedere ca abia dupa ce s-au petrecut s-a mentionat ca asa ar fi spus si Nostradamus. Din tot ce se petrece in lumea aceasta, era imposibil ca unele evenimente, chiar foarte importante, sa nu semene cu ceea ce era notat in textul lui. Cu tot scepticismul meu, insa, in film sunt multe informatii interesante.
Nostradamus (Michel de Nostredame), medic si farmacist ce a trait in sudul Frantei in secolul XVI, a scris cartea "Les Propheties". Se pare ca el a incifrat in versuri predictiile sale pentru a nu fi acuzat de erezie. Prezicerea sfarsitului lumii putea fi considerata o blasfemie si-i putea cauza moartea. Astfel a realizat acest "avertisment metaforic" pentru omenire.
Ce-am mai aflat eu din acest film? Ca pe 21 decembrie 2012 ar avea loc o aliniere galactica ce ar marca incheierea unui ciclu si intrarea in altul. Trecem din Era pestilor in cea a varsatorului. Aceasta aliniere a mai fost "vazuta" si de mayasi, cei mai buni astronomi, al caror calendar se incheie brusc la data de 21 decembrie 2012.
Si Francmasonii, cei care detineau o intelepciune secreta in carti ascunse, se pare ca ar fi incifrat mistere(profetii?) pe fatadele de piatra ale catedralelor gotice pe care le-au construit. Leul, vulturul, taurul si chipul uman nu ar mai reprezenta evanghelistii ci semnele zodiacale: leu, taur, vultur(scorpion)si varsator , cele patru semne fixe ale zodiacului. Astfel se anunta punctul de plecare intr-o noua era, intr-un nou ciclu al vietii pe pamant. Anul Cosmic ar include 25.920 de ani, dupa care ar incepe o noua numaratoare.
Pamantul se roteste in jurul axei sale ca un titirez, trasand, in rotatie, un cerc cu axa sa. Acest cerc ar reprezenta acest ciclu, Anul Cosmic. Noi ne-am apropia de incheierea lui. Astfel este anuntata o Apocalipsa iminenta. Vor fi trei eclipse in 2012 si o eclipsa totala a soarelui care se va afla in centrul galaxiei. Ce s-ar putea intampla? schimbari radicale de clima, soarele ar atinge apogeul devenind exploziv, schimbarea polilor magnetici, caderea comunicatiilor electronice, incalzire globala, foamete, chiar canibalism, disparitia de animale si plante(specii intregi)...extinctia? moartea timpului, a vietii pe pamant?
Exista si o raza de speranta: poate ca la sfarsitul acestei lumi, totul va fi nou. Poate umanitatea va supravietui dar altfel decat pana acum. Intr-unul dintre desenele lui Nostradamus din "The Lost Book" apare roata timpului (laitmotiv in desenele sale) dar fara spite - sa semnifice sfarsitul timpului? Si tot aici, cartea istoriei este cu foile albe, nescrise - sa semnifice sfarsitul definitiv al omenirii, imposibilitatea de a mai scrie istorie din acest punct? Sau faptul ca oamenii o pot lua de la capat, de la zero, sa inceapa o noua istorie, o noua numaratoare?
Nu stiu si nu cred ca este cineva in masura sa dea un raspuns clar la aceste intrebari. Adevarul este ca ceva se intampla si cu pamantul, si cu oamenii. Pamantul, parca, este din ce in ce mai capricios, se manifesta din ce in ce mai distructiv pentru locuitorii lui. Poate trece si el printr-o transformare iar noi suntem nevoiti sa suportam efectele transformarii sale. Pana la urma, in acest univers, totul se transforma, totul trece dintr-o forma intr-alta. Poate si noi ne vom schimba... acum suntem departe de ceea ce ar trebui sa fim ca oameni.

"Angels and Demons"

Am vazut acest film saptamana trecuta si are o oarecare legatura cu ceea ce spuneam despre credinta , religie, stiinta in niste texte scrise cu cateva zile in urma.
In primul rand vreau sa spun ca filmul este o ecranizare dupa cartea cu acelasi titlu a celebrului(necitit de mine) Dan Brown ( www.danbrown.com ) Actiunea din "Ingeri si demoni" se petrece, de fapt, inainte de actiunea din "Codul lui Da Vinci" insa scenariul filmului este scris in asa fel incat sa existe continuitate cronologica si logica in sens invers. Adica Profesorul Robert Langdon(Tom Hanks) , expert in simbologie, este chemat acum la Vatican chiar daca i se interzisese accesul in bibliotecile Vaticanului si era in oarece conflict cu fetele bisericesti in urma cercetarilor din "Codul lui Da Vinci", in legatura cu o posibila descendenta din Iisus.
De ce se apeleaza la el in aceste conditii? Pentru ca dupa moartea papei(ucis, de fapt), exact cand trebuia sa fie numit succesorul la Vatican ,fiind reunit conclavul in acest scop, are loc o amenintare la adresa Bisericii Catolice. Intr-un laborator din Geneva, cu ajutorul acceleratorului de particule, tocmai ce se obtinuse pentru prima data antimateria, "particula lui Dumnezeu", si a si fost furata. Cel care a luat antimateria a lasat in urma un simbol ce se descopera ca ar apartine unei stravechi grupari, "Illuminati". Aceasta miscare credea in puterea stiintei si fusese in conflict cu biserica, reprezentand credinta.
Reprezentantii Illuminati urmareau razbunarea pentru niste crime comise de Biserica Catolica (care se considera amenintata de stiinta)in numele credintei(patru illuminati executati-"La Purga"-1668).
Sunt rapiti patru cardinali pentru a se raspunde cu aceeasi moneda.
Urmarind "Calea iluminarii" descoperita intr-una din cartile lui Galileo Galilei si simbolurile din sculpturi, Profesorul Langdon ajunge sa salveze pe ultimul dintre cei patru cardinali(va ajunge papa)si sa recupereze antimateria.
Se va descoperi, in final, ca "Illuminati" nu renascuse si conflictul era un fals conflict. Cel vinovat de toate aceste crime, de toata inscenarea fiind chiar fiul adoptiv al papei, Camerlengo, cel care detinea intreaga putere de decizie la Vatican dupa moartea papei pana la numirea succesorului.
Mie nu prea mi-a placut aceasta solutionare. Chiar mi s-ar fi parut interesanta rezolvarea conflictului Biserica/ "Illuminati" , credinta/ stiinta.
Filmul e placut de urmarit: imagini foarte frumoase, sculpturi, Roma cu arhitectura ei, ritualuri religioase la Vatican, spatii in care nu vom avea acces niciodata, in care suntem lasati sa aruncam o privire. Desi dureaza mai bine de doua ore, nu ai timp sa te plictisesti, actorii sunt tot timpul in miscare: se vorbeste, se comunica informatii dar se si intampla evenimente spectaculoase in actiunea filmului.

"Nu mi-e frica de Bau Bau"

Oricui, cred ca i se mai intampla sa ramana cu cate o melodie in minte si sa se apuce sa o fredoneze in gand, fara sa vrea. Mie mi se intampla. Nu neaparat ca mi-ar placea melodia respectiva sau versurile. Pur si simplu ma trezec ca-mi navaleste in minte cand nici nu ma astept.
Cateodata e ultima melodie ascultata intentionat pentru ca imi place. De cele mai multe ori se intampla sa fie ultima melodie auzita la radio sau la televizor. Cel mai enervant e atunci cand melodia nici macar nu-mi place. Ma trezesc cu muzica in cap, pe strada, la bucatarie, in pauze...
Cel mai recent exemplu este aceasta melodie:



Explicatia e simpla. Oare de ce mi-ar ramane mie in minte aceasta melodie? Pentru ca asculta Maria si pentru ca se apuca sa cante "Nu mi-e frica de Bau-Bau" cand nici nu te gandesti...cum sa nu imi ramana in minte?
Si merg eu, om serios (e discutabil, dar...), pe strada si fredonez in gand "Nu mi-e frica de Bau Bau" ...cat de ciudat poate fi? Daca ar auzi cineva melodia din mintea mea in acel moment, cred ca s-ar prapadi de ras.
Cea mai tare intamplare de genul asta a fost cand mi-a ramas in minte o manea. Eu nu ascult (din propria vointa, de placere) manele, nu-mi plac manelele. Era ceva ingrozitor. Imi reveneau obsedant in minte linia melodica si versurile unei manele de-ale lui Guta, "febletea" mea, apropo...cand zambeste ma topeste (nuuu!).Problema era ca eu ma straduiam sa ma gandesc la altceva, ascultam alte melodii...Imi venea sa umblu cu o lingura in creieru-mi defect si sa scot de-acolo ciorba aia.
Si dupa cum spuneam, acum trec prin faza "Bau Bau" ...macar nu ma oripileaza si..."nu mi-e frica de Bau Bau".

Prima zi la gradinita

Astazi a fost prima zi de gradinita a Mariei. O pregatesc pentru evenimentul acesta de ceva timp pentru ca am tot auzit povesti despre copii care plang de nu se poate cand sunt dusi la gradinita.
De cateva zile Maria imi tot spunea si zi, si noapte: "Hai, nu mezem la gadinisa?" Asa ca azi dimineata era toata o nerabdare. Aproape ca nu mai avea rabdare sa ma imbrac si eu, de plecare. Statea lipita de usa de la intrare, cu gentuta ei cu Scooby-Doo in spate, mandra nevoie-mare.Cand am fost si eu gata, aproape ca a zbughit-o pe usa.
Am ajuns la gradinita: unii copii deja ajunsesera impreuna cu parintii lor mai emotionati decat ei. I-am dat trandafirul (abia ales si "ambalat"de la florarie)Mariei si am incurajat-o sa mearga spre educatoare. Tot auzise Maria de dna educatoare, acum o si vedea si se uita curioasa. Dupa ce a oferit floarea, a raspuns ca e Maria si ca are "tei" ani. S-a asezat pe scaunelul cel mai apropiat de ea, si-a luat rucsacelul din spate si a inceput sa-si scoata jucariile, "pietenii" ei din "Scooby-doo"(papusile personajelor din desene). A mai spus ea ce desene ii plac...nici nu m-a bagat in seama.
A dat jucariile celorlalti copii, ea a gasit alte jucarii...dar o aud:"Mami, veau sa schiu!" Ei, na belea! chiar acum, deodata, vrea sa scrie. Probabil i-o fi ramas in minte faptul ca i-am tot repetat ca o sa si scrie la gradinita, printre altele.
Ii spun sa mearga la doamna educatoare sa spuna. Se duce spre ea si spune cu vocea ei de broscuta mica: "Doamna educatoare, veau sa schiu!" Doamna nu aude din prima pentru ca mai vorbea si cu parintii, si cu alti copii(ca-n prima zi, harmalaie). Maria se intoarce spre mine si spune necajita:"Nu m-a auzit!".
Ca s-o invat perseverenta, ii spun sa mearga iar si sa vorbeasca mai tare. Acum se duce , vorbeste mai tare dar ii pune si mana pe fusta...Atentia captata, obtine ce si-a dorit. Ce-o fi scris ea cu atata ardoare, pe foita, nu stiu...foaia s-a pierdut printre altele. Doar sa nu fi pierdut vreo capodopera.
Pentru ca a fost prima zi, am stat acolo foarte putin timp. Cand sa ne luam la revedere, toti plecau, numai Maria inca mai controla atenta peretii, descoperind ca-si poate masura inaltimea lipindu-se de hartia speciala lipita pe unul dintre ei...Nu intelegea de ce plecam acasa.
Acum ma gandesc cu ceva emotii, oare cum va reactiona maine cand am s-o las singura acolo, la "gadinisa"...

Inima Lui Iisus

In timp ce citeam textul meu anterior despre explicatia mortii Lui Iisus prin infarct, hemopericard, si dupa ce-am citit si commentul la text, mi-a trecut automat prin fata ochilor o icoana reprezentandu-l pe Iisus. Cred ca toata lumea a vazut macar o data in viata acea icoana catolica infatisandu-l pe Iisus cu inima deschisa, in flacari, inconjurata de spini sau cu o cruce, simbol al sacrificiului pentru oameni.
Poate ca are o mai mare semnificatie decat cea simbolica, de sacrificiu din iubire pentru oameni. Poate arata clar moartea aceasta prin ruperea inimii. Suferinta dar si iubirea Lui Iisus au fost atat de mari incat inima( apartinand trupului muritor) nu le-a putut rezista.
Se punea problema ca Iisus era tanar si sanatos, si probabilitatea unui infarct pare imposibila. Da, dar trairile Lui Iisus au depasit cu mult ceea ce un trup de muritor putea indura. Iar trupul sau era de muritor.
Intr-o rugaciune catolica am gasit acest fragment:"Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în toţi vecii vecilor. Amin."
Sau, tot la catolici, se spune ca unei calugarite i-ar fi aparut in fata imaginea Lui Iisus cu inima iesita afara din piept, arzand in flacari. Acesta i-ar fi spus: "Priveşte la această inimă care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a jertfit cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port." De aici , la cererea Lui Iisus, ar exista o sarbatoare a inimii Lui Iisus, la catolici.
Aceasta legatura am facut-o acum, nu stiu daca are vreo noima , dar pentru mine, acum, pare sa aiba legatura si cu explicatia lui Malantrucco.

"Cum a murit de fapt Iisus?'

Am rasfoit astazi, pentru a doua oara, o carte interesanta:"Cum a murit de fapt Iisus? Investigatiile unui medic" de Luigi Malantrucco. Acesta din urma, specialist in Giulgiu, medic si crestin, a incercat sa gaseasca o explicatie stiintifica pentru ceea ce I s-a intamplat Lui Iisus , o explicatie pentru moartea Lui.
Nu ma pot lauda ca as fi o cunoscatoare, de aceea eram curioasa sa aflu ceea ce scrie acest Luigi Malantrucco in cartea sa. Cartea este foarte bine documentata, nu se bazeaza pe pareri sau pe studii superficiale. Acest medic a studiat timp de 15 ani cauzele mortii lui Iisus, pe baza Giulgiului(Sindon) si a Evangheliilor. Malantrucco a considerat Giulgiul autentic , avand in vedere ca in urma studiilor a reiesit ca posibilitatea ca Giulgiul sa fie fals este de 10 la puterea -83, o probabilitate egala cu aceea ca la ruleta sa iasa acelasi numar de 52 de ori consecutiv. Problema pe care si-o pune autorul cartii nu este autenticitatea ci sensul existentei Giulgiului. El noteaza si noua observatii argumentate prin care combate opinia ca Giulgiul ar fi un fals realizat in secolul XIV.
Giulgiul in care se spune ca a fost ingropat Iisus si care a fost pastrat in domul din Torino a fost numit "a cincea Evanghelie", o marturie a vietii, a mortii si a invierii Lui Iisus. Obiect in care unii cred fara indoiala si motiv de dezbateri si studii , pentru altii. Asa a luat nastere Sindonologia(1898), stiinta care studiaza Giulgiul("sindon" in limba greaca).
Analizand Giulgiul, s-au observat urmatoarele detalii:
"1.O intensa flagelare
2.O incoronare cu spini
3.Tumefierea fetei
4.Excorierea nasului
5.Echimozele genunchilor
6.Semnele unei cruci purtate pe spate
7.Perforarea cu piroane a membrelor superioare si inferioare
8.Expansiunea toracelui
9.Rigiditatea cadaverica
10.O rana in regiunea anterioara a hemitoracelui drept cu o abundenta varsare de sange si ser
11.Scurgerea transversala de sange pe spate
12.Expresia fetei
Analizand aceste date, medicul Luigi Malantrucco darama cateva din ipotezele mortii Lui Iisus si vine cu explicatia sa: hemopericardul, ruptura de inima. S-ar explica astfel si faptul ca Ioan a vazut "sange si apa" iesind din pieptul lui Iisus pe cruce in momentul in care a fost intepat cu lancea de catre soldatul roman, dar si Strigatul lui Iisus rastignit: "Eli, Eli, lama sabahtani?"("Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?") Cei care mor de hemopericard ar avea ca manifestare un strigat " de violenta si de intensa durere", cat si coagularea partiala a sangelui din cavitatea pericardica.
Rugaciunea sfasietoare din Gradina Ghetsemani e vazuta ca episodul declansator al infarctului Lui Iisus. Tot atunci, in gradina s-a observat ca simptom, hematohidroza ("transpiratie de sange"), fenomen exceptional dar nu inexistent."Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange..."(Luca)
Iisus, in Gradina Ghetsimani, apare chinuit de angoasa anticiparii supliciilor ce aveau sa urmeze, de conflictul dintre ascultarea Cuvantului Tatalui si posibilitatea de a se sustrage sacrificiului. Astfel, durerea provocata i-a determinat ruptura inimii inca de pe Muntele Maslinilor, din Gradina Ghetsimani, de atunci a inceput sa moara, sfarsind in cele din urma pe cruce. Concluzia absolut logica ar fi ca nu ceilalti I-au determinat moartea, ci El insusi, prin infarct.
Iisus spusese:"De aceea Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul ca iarasi sa-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am ca sa-l pun si putere am ca sa-l iau iarasi."
Explicatia stiintifica pare in concordanta cu aceasta afirmatie: nimeni nu L-a ucis pentru ca a murit din alte motive decat crucificarea sau torturi indurate.
Lectura cartii este destul de anevoioasa deoarece este intesata de termeni medicali, explicatii stiintifice , citate din specialisti in medicina sau in religie, fragmente din Biblie.
La prima lectura a cartii, acest infarct, dorit parca("Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun."), mi-a parut o sinucidere . Aceasta idee identificata de mine intra in contradictie cu crestinismul si ar fi fost absurda. La a doua lectura, moartea prin infarctul determinat de tristetea supraomeneasca a Lui Iisus apare ca un destin asumat. Si, mai ales, faptul ca niciun om nu putea sa puna capat vietii Fiului Lui Dumnezeu.

"Sa fi fost..."

"Se putea foarte bine, sa ma nasc printre nori"," sa ma nasc din pamant","sa ma nasc printre ape"..." dar sunt om si pot fi orice cu mintea pot gandi" ..."iar daca norii, muntii, ploile-ar vrea sa fie oameni, n-ar putea..."


Zoia Alecu ...Sa fi fost

Cel mai dezvoltat simt

Septembrie, luni

Desi nu sunt un fan Horia Brenciu, ba chiar uneori mi se parea enervant cand se straduia sa fie amuzant, aceasta melodie imi place. Mai ales acum la inceput de toamna, de septembrie. Siii, maine e luni, septembrie! Asa e mereu? Luni dupa duminica? Septembrie dupa august? Toamna dupa vara? Moarte dupa viata? In mod obligatoriu in aceasta ordine! Ce ti-e si cu repetabilitatea asta...oare chiar toate in lumea asta se repeta?

...incerc si cu nevralmed

Ma doare capul...tare de tot. Nici capul pe perna parca nu pot sa-l tin, de durere. O durere surda, enervanta, sacaitoare. Aspirina si antinevralgicul nu mi-au fost de folos asa ca am luat de la farmacie nevralmed, poate e mai bun. Acum doua minute am luat a doua pastiluta. Dupa prima m-am simtit ceva mai bine, scurt timp, apoi m-a luat iar. Or fi bune bulinele astea la ceva? sau doar la nenorocit ficatul?
Macar de-ar ploua odata, cred ca am durerea asta din cauza atmosferei incarcate inainte de ploaie. Se tot screme cerul asta a ploaie de vreo doua zile si tot nu reuseste. Si, pe langa asta, de vreo doua zile pluteste un miros pestilential peste tot cartierul in care locuiesc. Initial am crezut ca am eu iluzii olfactive din cauza starii mele deloc euforice. Aseara insa, cand am iesit cu Maria la plimbare, mi-am dat seama ca toti sunt de acord cu mine: miroase a grajd, a vidanja...pute. De unde o veni mirosul asta habar nu am. Macar sunt linistita ca nu mi se pare...asta imi mai trebuia.
Nu am o stare de nervozitate, ba chiar as spune ca-s putin cam apatica. Daca striga cineva mai aproape de mine imi vine sa ma tin de urechi. Nici cele mai mari prostii ale Mariei nu reusesc sa ma enerveze. Nici Boc, nici Andronescu...nici nimeni.
Doar pisica lui Carmen m-a contrariat putin. Adica ma duc sa-i pun apa, granule, mancare din pliculet, si ea se apuca sa faca pe suparata cu mine. Pai, asa ne fu vorba, mai Pisi, mai. Eu vorbesc frumos cu tine si tu te apuci sa te zburlesti? Mai mare rusinea. Las' ca mai vorbim noi maine pentru ca stapanii tai se intorc peste o saptamana asa ca esti pe mana mea...armata fac cu tine. Poate mai dai jos din depuneri, sa nu mai spuna Sergiu ca tre' sa te ducem la Animal Planet, sa se minuneze si altii de cat de grasa esti.
Parca mi-a mai trecut putin durerea de cap...sau asa vreau eu sa cred. Am sa incerc si cu autosugestia: nu ma doare capul, nu ma doare capul, nu ma doare capul deloc...ce e aceea durere de cap? ce e aceea durere? in cele din urma va trece, bineinteles...gratie puterii mele de concentrare :))

Poza de buletin

Astazi am redescoperit o metoda de divertisment, atunci cand tocmai imi etalam prin cancelarie noua carte de identitate si ma amuzam pe seama mea cu privire la schimbarea numelui cat si cu privire la imaginea mea din fotografie. Cand nu prea ai ce face, te plictisesti, esti trist, scoti buletinul(ma rog, cartea de identitate) si privesti cu atentie: e imposibil sa nu te apuce rasul.
Daca sunt mai multe persoane, jocul e si mai amuzant pentru ca lasi si pe altii sa-ti studieze fata tampa din fotografie. E imposibil sa nu fi remarcat cat de caraghiosi suntem in acele fotografii: foarte seriosi, unii cu ochii bulbucati, altii cu fetele alungite...
Astazi, am ras pana la lacrimi uitandu-ma la cartea de identitate a unei colege. A vrut sa-mi demonstreze ca poza ei e mai caraghioasa decat a mea si a reusit. Problema e ca nu m-am abtinut si i-am spus ca daca vede pe cineva trist si vrea sa-l inveseleasca, sa-i arate buletinul. Bineinteles ca am primit o amenintare cu bataia...dar a meritat.
Imi aduc aminte ca am mai ras asa de cineva pe la 14 ani, cand ma inscriam la liceu si-mi depuneam dosarul. Am ras de fotografia din buletin a unei prietene pana s-a suparat si nu a mai vorbit cu mine. Eu nu m-as supara ...poa' sa rada oricine, oricat de fotografia mea din cartea de identitate. Ar fi chiar un mijloc facil de a inveseli pe cineva.

Alt document de identitate

Astazi am sa merg sa-mi scot noul card de identitate. Pe el o sa apar cu noul meu vechi nume...adica "numele de domnisoara", cum se spune...adica sunt iar domnisoara? ha, ha, ha! nu mai sunt de ceva vreme, desi unele persoane tot mi se adreseaza cu apelativul acesta (de vina o fi fizicul meu "impozant").
Ar fi trebuit sa-l schimb de prin februarie, insa am tot amanat. Bine cel putin ca nu am luat amenda; numai bucuria asta nu am avut-o.
Ce caraghios o sa fie la scoala cand ma voi prezenta, voi semna cu alt nume. Confuziile, scuzele unora, explicatile cerute de unii, nedumeririle altora...cu toate ca multi deja stiu noua mea stare civila, discutiile sunt inevitabile odata cu schimbarea semnaturii. :) Eiii, nu-i nimic , trece si perioada asta, ca toate celelalte. Chiar si fericirile au un sfarsit(poate se consuma cel mai repede in viata noastra)!Ce sa mai spun de tristeti...doar ca noi le dam o mai mare amploare. Chiar, de ce oamenii se gandesc la tristeti si vorbesc mai mult despre ele, in timp ce bucuriile sunt lasate sa treaca in umbra. Nevoia de compatimire in cazul suferintei si incapacitatea celorlalti de a fi la fel de receptivi in cazul bucuriei? Intotdeauna oamenii au fost mai deschisi sa asculte suferinte decat sa inteleaga bucurii...nici nu au rabdare cand e vorba de impartasirea fericirii(sau ce-o fi ea, ca stare de bine). Cred ca si tristetea, suferinta este o voluptate a fiintei umane ;poate de o intensitate mai mare decat chiar bucuria. Iar ma apuca...gata! ma imbrac si plec sa-mi iau un card de identitate nou nout. Sunt curioasa cum oi fi iesit in fotografie. Sper ca nu am tinut ochii prea deschisi si ca nu am iesit prea neagra din cauza bronzului... :) voi vedea , spuse orbul.

Ozi al Mariei

Am trait s-o vad si pe asta: fiica-mea este indragostita! :)) Daaa!
Pe norocos (sau nu)il cheama Ozi, un baietel de sase ani care locuieste in aceeasi scara cu noi, la etajul trei. Ozi este calm, linistit, are rabdare sa se joace cu Maria, sa-i explice (asa cum stie el, la varsta lui) unele jocuri. Daca Maria este in casa si aude copiii pe afara, se duce repede la fereastra sau la balcon:"A iesit Ozi afara, iesim si noi?"
Daca iesim si este si baietelul afara, il trage sa se joace cu ea. Are jucarii de nisip, oale, cescute, farfurii si se apuca de bucatarit pana se plictiseste Ozi si pleaca "la serviciu" , adica la alti baieti cu preocupari mai masculine, daca le pot spune asa...Maria ce sa faca? ii spune sa se mai joace cu ea iar cand vede ca pleaca se apuca de bocit. Intr-o seara abia am bagat-o in casa, rasuna toata scara: nu a vrut Ozi sa se joace cu ea.
Ozi e grasunel, mananca tot ce prinde(bunica lui spunea ca a ajuns sa-i ascunda mancarea), spre deosebire de Maria pe care tre' s-o prind ca sa manance. L-am intrebat daca merge la scoala in toamna iar el mi-a raspuns ca nu, va merge atunci cand cad frunzele. :)) Bine si asa!
Imi explica el mie ca atunci cand va fi mare se va casatori si va avea copii. Maria repede:"Te casatolesti cu mine?" Isi pune un picior in spatele celuilalt , se leagana rusinoasa cu mainile la spate si se uita printre gene. "Esti prea mica..."raspunde ganditor Ozi. Problema lui era alta: daca va avea fata, isi va gasi un baiat si va pleca, daca va avea un baiat, isi va gasi o fata si va pleca...iar el o sa ramana tot singur...asa se intampla. Este foarte serios cand explica, asa, cu cuvintele lui.
El ii saluta pe vecinii care lejer i-ar putea fi bunici, cu: "Salut! Ce mai faci prietene!" Imi explica mie, apoi:"Mi-a facut cinste cu un suc. Data viitoare fac eu cinste." Ia totul in serios, este un barbatel in toata regula.
Are si el o problema:"Mai bine nu ma nasteam..." Ma lasa nedumerita si-l intreb de ce spune asta. "Mama mea dorea o fetita asa ca mai bine ramaneam un inger..." este trist cand spune asta...stie el ceva, a auzit el ceva. Din neatentia celor mari se pot naste adevarate complexe in cei mici.
Acesta-i Ozi, baietelul pe care-l place Maria. De care se "indagosteste" ea...si abia are trei ani, ma gandesc cu ingrijorare oare ce-o sa ma astepte peste cam vreo zece ani.