Jim Rohn, "The Qualities of Skillful Leadership"

Jim Rohn, autor de literatură motivațională care a influențat oameni din întreaga lume, s-a stins din viață la 5 decembrie ,2009 . Am citit mai multe texte ale sale.
Într-unul dintre ele, prezintă câteva dintre calitățile pe care ar trebui sa le aibă un bun conducător. Prin conducător înțelegând manifestarea unor calități acasă, la serviciu, în comunitate.
Un bun conducător:
1. este puternic dar nu nepoliticos, grosolan. Grosolănia poate fi confundată cu puterea, uneori (exemple din viața de azi sunt multiple);
2. este amabil dar nu slab, amabilitatea nu înseamnă slăbiciune, ci este chiar o forma a puterii;
3. este curajos dar nu violent;
4. este modest, umil dar nu timid. Modestia este o virtute, timiditatea este o boală;
5. este mândru dar nu arogant. Se poate accepta aroganța celui inteligent care-și conștientizează valoarea dar la noi se cunoaște tipul prostului fudul, autosuficient;
6. are simțul umorului, este spiritual dar nu se face de râs.
7. este realist, acceptă viața așa cum e pentru că este unică.

Brian Tracy 's "The Ultimate Goals Program"

Am citit din “The Ultimate Goals Program” de Brian Tracy, cel considerat ca fiind un ”guru” al succesului . Se spune că cei care i-au urmat sfaturile date în cele peste 2000 de discuții și seminarii în cei 21 de ani de activitate, și-au îmbunătățit viața personală, s-au realizat material, indiferent de problemele personale, familiale, materiale pe care le aveau când au intrat în contact cu sfaturile lui Brian Tracy.
Ghidul acesta pe care tocmai l-am parcurs și eu ar determina cunoașterea propriului subconștient, descoperirea a cât mai multe detalii despre propria persoană pe care nu le-am identificat până în prezent. Parcurgerea ghidului ar trebui să se facă având un pix și un caiet în față deoarece prin notarea celor mai importante gânduri și idei poți conștientiza mai multe despre cine ești, ce ai realizat, ce poți face și ceea ce poți deveni.
Întrebări interesante (traduse și reformulate de mine)din acest ghid:
1. Dacă te-ai naște cu darul de a atinge orice țel pe care ți l-ai propune, ce ai dori să fii, ce ai vrea să ai și ce ai vrea să faci?
2. Imaginează-te peste cinci ani și uită-te înapoi în prezent. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca lumea imaginată să se adeverească?
3. Descrie imaginea unei persoane ideale, persoana care ai vrea tu să fii dacă nu ar exista nicio limită.
4. Scrie-ți propriul necrolog, cel care ar fi citit prietenilor, familiei la înmormântarea ta, exact așa cum ai vrea să fii ținut minte.
5. Dacă ai avea o baghetă magică cu care să-ți atingi viața și orice s-ar adeveri, ce ți-ai dori?
6. Cum ți-ai petrece viața dacă ai mai avea doar șase luni de trăit?

Nostradamus." 2025-pacea universală"?

Merg eu la bibliotecă să caut ceva didactică, metodică (deci sunt fără scăpare). Lângă raftul pe care se aflau cărțile care mă interesau în mod special pe mine, văd o copertă pe care scria: „Să aibă Nostradamus dreptate?”Iau cartea să văd despre ce e vorba și văd autorul, Jean-Charles de Fontbrune. Nu-mi spune nimic. Cartea este destul de recentă, apărută la editura Lucman în 2004. Subtitlul „11 septembrie, Irak, Turcia, epidemia și continuarea...2025 –PACEA UNIVERSALA”. Până acum am tot citit despre 21 decembrie 2012, apocalipsa, sfârșitul timpurilor și tonul optimist din subtitlu mă determină să iau cartea să o citesc.
Pentru a fi cât mai credibil în abordarea sa, Jean-Charles de Fontbrune prezintă în deschiderea cărții un portret al lui Nostradamus așa cum a fost el văzut de Jean-Aime de Chavigny, un student la medicină care a fost pentru o perioadă lângă Nostradamus pentru a se perfecționa. Acesta îi face și un portret fizic:”statură mai mică decât una obișnuită, cu trup robust , vioi și viguros. Avea fruntea înaltă și lată, nasul drept și regulat, ochii cenușii, privirea blândă și înflăcărată când se înfuria, chipul sever și zâmbitor(...) barba lungă și stufoasă” cât și unul moral: spirit viu, judecată subtilă, memoria nemaipomenită și admirabilă, vesel, ironic, spirit bun și religios.
Tot în scopul sporirii credibilității cărții sale, autorul folosește „Scrisoarea-prefață a lui Michel Nostradamus către Cesar Nostradamus”(datată 1 martie 1555, Salon), către fiul său căruia îi lăsa drept moștenire opera sa cât și datoria de a face cunoscute profețiile cuprinse în ea . Aici, încă de la început ține să menționeze faptul că esența divină l-a lăsat să cunoască viitorul, prin intermediul mișcărilor astrelor, faptul că prezicerile sale nu au caracter ocult, că nu este mag. Tot aici Nostradamus menționează că a scris profețiile sub forma centuriilor, în care prezice viitorul din 1 martie 1555,(momentul în care scria epistola)pană în anul 3797. Acest ultim an a determinat alte calcule și speculații. De asemenea , conform acestor calcule (bazate pe cronologia creștină) ar reieși că intre 2001-2025 omenirea ar trece printr-o perioada întunecată după care ar începe ceea ce s-a numit „domnia lui Iisus Hristos”. Din 2025 pană în anul 3000 Satan ar fi „legat pe o mie de ani”, după aceasta perioadă „el trebuie dezlegat pentru puțină vreme”.
Al treilea document utilizat și reprodus în carte este cel intitulat „Scrisoare către Henric al II-lea, rege al Franței”, epistolă ce-i aparține tot lui Nostradamus. Și aici menționează faptul că profețiile sale sunt „compuse grație unui instinct natural, printr-o inspirație poetică, după toate regulile poeziei, și în acord cu calculele astronomiei”. Menționează și faptul că viziunile sale includ doar regiuni geografice ca Europa, Africa și o parte a Asiei.
Nostradamus prevede calamități nenumărate, decadența bisericilor Lui Dumnezeu. Ceea ce face el prin textele sale este să dea un avertisment omenirii, să avertizeze omul că acțiunile sale sunt cele care îl vor duce spre nenorociri.
În prefața sa, Jean-Charles de Fontbrune, mai spune că Internetul abundă în false interpretări ale centuriilor lui Nostradamus și că religiile pot deveni factori de dezbinare. Întrebarea retorică „Omul a fost creat să se autodistrugă?” conduce la ceea ce avertizat Nostradamus, având în vedere toate catastrofele pe care însuși omul le-a provocat: războaiele mondiale, genociduri, terorism, poluarea aerului, a apei și a solului, efectul de seră, Cernobalul, deșeurile industriale, îngrășămintele și produsele chimice, etc.
În cele șase capitole ale cărții, autorul francez interpretează pe marginea centuriilor: referiri la trecut, „călătoria” în spațiu-timp, sfârșitul civilizației europene, confruntările dintre Islam și creștini, venirea antihristului din Asia, pacea universală din 2025.
În anul 2015 se prevăd următoarele: foamete, epidemie,moarte ca urmare a războiului, un conducător arab(antihristul?) va ruina de pe mare puterea Bisericii. În 2024 însă, se va încheia o mare alianță și se va instaura pacea, odată cu reînnoirea naturii.
Având în vedere că în ziua de azi oamenii se gândesc la o catastrofă iminentă, la o apocalipsă, la un sfârșit al timpurilor(prognozat de unii și de alții, ca fiind în decembrie 2012), ne gândim apoi și la speranța care străbate textele lui Nostradamus, cuvinte care se aseamănă în sensul lor cu Biblia(Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul). Înnoirea pământului, salvarea omenirii ar putea să se petreacă dar abia după o reînnoire spirituală...și numai omul poate face asta.

On the third day of Christmas...

Și după cum spuneam, a început și a și trecut cea de-a treia zi de Crăciun care coincide și cu sărbătoarea Sfântului Apostol Ștefan . La mulți ani, celor care-i poartă numele, Ștefani și Ștefane, Ștefanii !
Dacă ieri vorbeam despre zăpada topită, de zloată și de bălțile murdare, azi am ocazia să mă gândesc și la ploaie. De fapt, ce spun eu să mă gândesc? Afară plouă mărunt și acum, la fel cum a plouat cam toata ziua. Zici că-i "ploaie în luna lui Marte", vorba lui Nichita Stănescu.
Când ziceam și eu că vremea o luase pe un făgaș normal, ningea când trebuia să ningă, te dădeai cu sania, normal, în Decembrie, îți înghețau mâinile , nasul și urechile din cauza gerului...iată, că vine primăvara! Dacă mai plouă așa, până mâine dispare orice urmă de zăpadă dar va trebui să ne cumpărăm bărci pneumatice pentru cazul în care ieșim din casă. Râd eu, râd dar chiar s-a anunțat cod galben pentru unele zone ale țării, mai ales în vest, din ce-am văzut la știri.
Ploaia m-a ajutat să nu ies din casă, dacă pot spune asta. De ce m-a ajutat? Pentru că am reușit să mă și concentrez, să mai și citesc și să termin o lucrare pe care o cam părăsisem din "cauza" Crăciunului. Bravo, pentru mine! Ce mândră sunt de mine uneori...ptiu, ptiu, să nu mă deochi singură! unde mai pui că nici nu are cine să mă descânte de deochi...la ora asta.
Așadar, intrăm într-un ritm normal pentru câteva zile, că de', nu-i sărbătoare chiar în fiecare zi. Apoi, însă, vine anul nou, Revelionul...

On the second day of Christmas...

A trecut și a doua zi de Crăciun și am ajuns iar la concluzia că întotdeauna sărbătorile sunt și obositoare. De ce?
Păi, te gândești cu nu știu cât timp înainte la faptul că vin. Mamă, mamă, vine Crăciunul!! La televiziune cel puțin au început reclamele cu Moș Crăciun de prin noiembrie. Îți proiectezi în minte cum și ce ai să faci de sărbători-un alt efort. Faci liste de cumpărături, faci cumpărături, faci mâncare, primești în vizita, te duci în vizită, dai telefoane și mesaje, primești telefoane și mesaje...și o ții așa ceva vreme, încât după ce trec sărbătorile ai senzația că ești foarte obosit.
Să nu mai spun de mese. Dacă vine cineva în vizită: hai la masă, mănânci, bei ceva? Te duci în vizită, la masă. Câteva zile din care ieși "rupt de oboseala" de-atâta mâncat și băut. Aș vrea să mă pot lauda că am avut și eu vreo activitate ceva mai spirituală, intelectuală...da' de unde? Sunt doar unul dintre "crăciuniști". Sper doar să nu fac excese (culinare...nu de alta natură) ca să nu se vadă prea tare pe (sub)pielea mea.
Cea mai tare fază pe care am auzit-o zilele astea a fost întrebarea: oare o fi deschis pe 25 decembrie la biserică? nu spui cine s-a întrebat asta...persoană importantă. Oricum e posibil să mi-o iau pe cocoașă :)) pentru faptul că m-am amuzat așa de tare pe tema asta. Da' lasă ca-și ia cocker cu față bleagă, urechi lungi și privire blândă și-i trece supărarea...până va fi nevoită să-l scoată pe cățel dis-de-dimineață la plimbare, în fiecare zi, mereu, mereu (și atunci o să fie supărată pe cățel...)
Mă mai gândeam că s-a adeverit ceea ce bănuiam eu cu zloata de afară. E o "plăcere" să te plimbi prin oraș. Dacă te aventurezi să faci asta, așa cum am făcut și eu, ar fi de preferat să ai cizme de cauciuc sau, oricum, pantaloni suflecați și încălțări care să nu alunece și în care să nu intre apa. Dacă ai alunecat și ai căzut...ăla ești!
Și uite așa am intrat în a treia zi de Crăciun!

Moș Crăciun există!!!

Pentru cei care cred că Moș Crăciun nu există!


Maria a împodobit bradul, foarte incantată de eveniment și de colinde.Cel mai mult i-a plăcut "Jingle Bells" în varianta aceasta:

plus "Moș Crăciun cu plete dalbe".

A venit Moșu' de mai multe ori la ea. Incredibil dar adevărat. Se pare că a fost foarte cuminte anul acesta, Maria. După Primul moș , de la grădiniță, a mai venit unul, fără "sersei". Păcat că taică-su' era plecat după țigări și nu l-a văzut și el pe Moș. :)



Apoi, a venit alt Mos mai gras(noroc de perna pisicii...Pisi a fost foarte nervoasa pe burta Mosului)) și cu ochelari de soare în trend(din cauza zăpezii, nu de alta).








Oricum, au mai fost și tot felul de spiriduși, de trimiși ai Moșului, alții s-au întâlnit cu Moșul pentru ea.
Mă gândesc la faptul că abia e prima zi de Crăciun și cred că e posibil să-l mai vadă pe Moș...cel puțin o dată. Oare ce-o să creadă copilul? Moșul are amnezie: a uitat că i-a dat cadou o dată?
Crăciun fericit,tuturor !!! ...și celor care intră intenționat sau întâmplător pe acest blog :))

Maria

A ieșit Maria mea la săniuș. Incântată foarte. Are și o mare plăcere: cum o scapi din mană, se tăvălește toată prin nămeti și ia și o gura zăpada. Poate că și eu făceam cam la fel când eram mică...dar acum sunt mamă responsabilă :) și tre' să o cert deși ii înțeleg plăcerea.
Și cum stătea ea țanțoșă pe sanie, se oprește un nene mai în vârstă și o întreabă dacă ii dă și lui sania să se plimbe pe ea. Mucalit nenea, nu zâmbea deloc. Maria mea nu spunea nimic, se uita la el, cred că îl luase în serios. S-o fi gândit fata că el era destul de bătrân și de cel puțin opt ori cât sania. Vede nenea că Maria nu spunea nici da nici ba, ii spune că lasă că ii dă mâine sania să se plimbe cu ea. La care Maria: "Hi, hi! Mâine n-o să mai fiu pe aici!"
Adică, sâc! ți-am făcut-o, nene! Sania, oricum n-o vezi!

A fost odata o revoluție...

Se împlinesc 20 de ani de la revoluția din 1989. Dacă imediat după '89, ani la rând se rememorau scenele revoluției arătându-se respect, admirație pentru eroii care și-au pierdut viața în acele zile ale lui decembrie, acum deja se observă cum se așterne liniștea. Unii nu-și mai amintesc pur și simplu, alții foarte tineri nici măcar nu știu despre ce este vorba: 20 de ani de la ce?
Liniștea care se așterne peste ceea ce s-a petrecut atunci cred ca este o liniște dorită deoarece consider că nu se va afla cu adevărat ceea ce s-a întâmplat atunci, niciodată.



Există și unii melancolici după perioada comunistă. Eu eram elevă de gimnaziu, la revoluție, și totuși îmi amintesc faptul ca mâncarea era la rație, pâinea se cumpăra pe cartelă, dacă se primeau portocale sau ciocolată la alimentara era rupere de haine și de oase, rechizitele nu se găseau. Țin minte că am stat la o coadă imensă ca să-mi cumpăr caiete pentru școală. Eram eu și maică-mea pentru că nu dădeau câte voiai ci se dădeau cu număr și dacă erau două persoane puteau cumpăra mai multe. În îmbulzeala aceea de la coadă m-a înțepat cineva cu un bold. Era un mijloc de a-și face cineva loc, mai repede, în față. Să nu mai spun de cozile de la lapte pentru care trebuia să te trezești cu noaptea-n cap, se făcea coada din sacoșe și se aștepta să vină mașina. Era un loc în halele pieței din oraș unde se aduceau ouă. Cât timp mai stăteam și pe acolo. Mă duceam acolo să prin rând de dimineață, mă așezam undeva și citeam...da, atunci și pe-acolo am citit "Piciul" lui Alphonse Daudet...amintiri...
La fel, știu că toata lumea era membră de partid, tinerii toți erau făcuți UTC-iști. În acea perioadă, diferențele sociale erau nesemnificative. Puțini erau cei care depășeau condiția economică medie. Erau avantajați cei care aveau pile în mai multe domenii, inclusiv la alimentara...importantă relație dacă voiai să ai o pâine, un pui, un salam, un litru de ulei sau un kilogram de zahăr în plus. Știu că aveam o cunostință care era vânzătoare la pâine, tanti Lucica. Mă trimitea maică-mea mai mult în tura ei ca să-mi dea mai multă pâine decât ni se cuvenea pe cartelă.
Și apoi concentrările lui taică-meu care a fost și la Casa republicii/poporului și la nu mai știu eu ce canal de prin Giurgiu. Exact la revoluție era în București, poate de aceea am trăit mai intens acele momente. Noi cei de acasă nu știam ce se petrecea cu el. Ni-l imaginam în toate felurile.
Îmi mai aduc aminte că mergeam la București pentru cumpărături pentru că acolo se mai găseau cât de cât în comparație cu provincia. Dar și acolo cu zvonuri: a adus brânza nu știu unde.Toată lumea se deplasa acolo. A adus carne ...și tot asa. Foarte amuzantă mi se pare acum amintirea vitrinelor goale din pescării și din magazinele cu carne în care, mereu, se aflau creveți...doar creveți. De parcă trăiam în țara creveților.
Programul de la televizor era absolut magnific: vreo trei-patru ore dintre care o bună parte erau dedicate tovarășului Nicolae Ceaușescu. La revoluție cred ca a fost prima perioada mai lunga petrecută în fata ecranului. Începuseră sa dea, în zilele acelea, printre evenimentele transmise în direct, filmul "Ringul" al lui Sergiu Nicolaescu.
Acum mi se par niște vremuri atât de îndepărtate și de străine. Parcă nu ar fi fost niciodată asa.
Da , se pare că a fost odată o revoluție...

Iarnă...se apropie sărbatorile de iarnă

Da, se apropie Crăciunul.
Cel mai mult îmi place că a nins, că nins mult. Ninsorile recente, dincolo de neplăcerile cauzate au mai înveselit atmosfera destul de ternă, demoralizantă ( ba ca vine 2012, ba câte un concediu fără plată, ba certuri nesfârșite între politicieni) din ultima perioada. Mereu auzeam povești despre zăpezile de altădată, când ningea asa de mult de se făcea zăpada cât gardul iar bunicii erau nevoiți să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ieși din case. Poate o fi fost adevărat, poate o fi fost vorba și de imaginația care îmbogățea amintirile.
Mă gândeam chiar că de-acum, copiii noștri nu vor mai avea parte de zăpezile bunicilor, părinților noștri sau măcar de zăpezile noastre. Ma gândeam că de-acum Crăciunul îl vom sărbători fără zăpada, eventual în pantofi, având în vedere schimbările de climă la care tot asistăm și de care se tot discută. Dar iată că natura s-a răzgândit și se comportă(în cele din urmă) normal. Adică ce poate fi mai normal decât zăpadă și temperaturi sub zero grade în luna decembrie? Am înghețat binișor de câteva ori în iarna aceasta, mergând prin zăpadă, dar nu pot spune că m-am simțit atât de rău încât să-mi fi dorit să nu fi nins. E o normalitate care-mi place deocamdată, deși provoacă și neplăceri. Într-una dintre zile așteptam în frig, chiar viscol, un mijloc de transport să ajung acasă. Am schimbat vreo trei stații( de tramvai, maxi-taxi) până să reușesc să găsesc ceva. Toate mașinile care veneau erau pline ochi. Dacă dădeai să deschizi ușa, sigur cădea vreun călător peste tine pentru că tot ce reușeai să vezi prin geamurile aburite erau niște funduri lipite de ușă.
Și cu toate că e luna de iarnă, autoritățile au fost(iar)foarte, foarte surprinse. De parcă nu știau de la actualul fost și proaspăt președinte că "iarna nu-i ca vara". Adică nu vi se pare ciudat să ningă? Tocmai acum, în decembrie, când se apropie Crăciunul? Este total anormal.
M-ar întrista foarte tare dacă nu ar ninge în ajun. Mie îmi place cel mai mult ajunul Crăciunului. E cel mai frumos moment. Și mai cred că această sărbătoare este cea mai veselă din întregul an. Paștele este momentul cel mai profund, de reculegere, de regăsire, în timp ce Crăciunul este un moment care ar trebui să ne găsească pe toți veseli, optimiști.
Poate sunt mai conservatoare (deși nu cred)dar consider că bradul trebuie, musai, împodobit în Ajun. Și încă ceva: trebuie să fie natural. Poate nu oi fi eu tocmai cea mai ecologistă, poate oi contribui și eu la distrugerea ecosistemului, dar imi place ca bradul să fie natural.
Vorbeam de Ajun. Îmi place să miroasă a brad, să miroasă a portocale, a sarmale în frunză de varză, proaspete(eventual sa fie pe foc), a carnați de casă, iuți (făcuți cu ardei roșu), a tochitură cu mămăligă, a vin roșu fiert cu piper și cu scorțișoară, să se audă colinde, să sclipească beculețele, să radă copiii și să spere că Moșul o să le aducă ceea ce și-au dorit. E atât de ușor să fii vesel de Crăciun! Nu trebuie să speri ca miracole să se împlinească. Lucrurile mărunte sunt suficiente pentru a te face cel puțin mulțumit.
Mă enervează apoi starea de letargie de după momentul acesta aproape fabulos. După ce trece Crăciunul, chiar din a doua zi de Crăciun, cei mai mulți dintre noi se resemnează la a sta în pat, la televizor, poziție părăsită doar pentru a mai mânca și a bea câte ceva, și apoi iar: telecomanda în mană. Tot din aceste următoare zile auzi în dreapta și în stânga de indigestii, de mahmureli crunte, de parcă oamenii au stat, nu au mâncat, nu au băut pană la Crăciun și atunci, năvală pe masă.
În piețe, magazine, supermarketuri, hipermarketuri lumea dă năvală de parcă ar veni vreo catastrofă și nu ar mai găsi nimic pe rafturi mai târziu. Cumpăra, bagă în coșuri cu ambele mâini de parcă fiecare membru al familiei ar manca, brusc, cu câte doua guri. E o isterie generală a cumpărăturilor. E momentul în care aproape toată lumea cumpără cu mult mai mult decât are nevoie. Bucuria comercianților.
Acum mă mai gândeam la un lucru neplăcut observat în seara aceasta: zloata care se formează când începe să se topească zăpada...de-ar mai avea răbdare zăpada, măcar vreo câteva zile, până la Crăciun.

Atenție!

Moș Crăciun este pe aproape! Semnalmentele corespund!(...oarecum, dacă facem abstracție de cerceii observați de Maria.) Cred că ne va vizita pe toți!

Perle ale elevilor

"Trică este înarmat în armată iar Mara nu plătește pentru a fi eliberat,pentru a pleca la eliberarea de pe front."

"Pe Trică îl ia în armată și când iese devine patron la cojocari."

"Mara este un roman social și psiologic în care se urmărește destinul câtorva familii din Ardealul sfârșitul secol al XIX lea. In acest timp și spațiu convețuiesc diferite religii și etnii: români, turci, unguri, geto-daci, sârbi, daci, catolici, ortodocși."

"Haralambie își ura atât de mult slujba încât s-a făcut haiduc și a început să jefuiască, să fure, și să pună stăpânire pe codri, drumuri și trecători. Haralambie era văzut de fiul său ca fiind frumos, falic, puterinic, priceput și greu de prins."

"Hanul Ancuței nu era un sat de țărani ci o cetate care le asigura și siguranță față de oamenii răi care veneau să-i jefuiască pe țărani să le fure grânele agoniseala lor de o viață aici puteau să stea liniștiți fără să ii jefuiască nimeni."

"Haralambirie este arnaut domestic care devenise un tâlhar care fura de la boieri și controla anumite drumuri și trecători."

Subiectivitatea gripei porcine

De când cu gripa asta porcina, m-au deranjat ceva chestiuni care m-au influențat într-o oarecare măsura și pe mine.
Adică țâpă toata mass-media de-atâta gripă porcină dar se organizează alegeri cu ședințe, paraședințe, manifestații pro-ăla și pro-celălalt, s-au bucurat în turma, pe rând (când s-au crezut sau au devenit președinți)nestingheriți de nicio gripa, Geoană a sărit de bucurie fără teama că ar putea inhala vreun virus obraznic trimis de Băse, mitinguri ...adică adunări în toata regula, ce să o mai lungesc.
O duc eu pe Mari la grădiniță. E sfârșit de an calendaristic, vin sărbătorile și mă gândeam și eu în mintea mea că vor face și mititeii ăștia de la grupa mică vreo serbare ca să-l întâmpine pe Moșu'. Dar nu! Nu se poate! Cum, nu am auzit de gripa porcină? Educatoarea nu a putut organiza serbarea așa cum ar fi trebuit iar noi, părinții, nu am putut fi prezenți la prima serbare din viața copiilor.
Si cu serbarea asta e o povestioara. S-a îmbrăcat în Mos, femeia de serviciu a grădiniței(a făcut și educatoarea ce a putut). Când am luat-o pe Mari de la grădi am întrebat-o cine a venit la serbare, dacă a cântat , dacă a spus poezii, ce cadou a primit...Mi-a povestit ea ce mi-a povestit dar apoi mă pune să las capul în jos spre ea, să-mi spună "un sechet":"Mosul era femeia de teabă" Își dăduse seama , maimuțica mica. Eu încerc să-i explic faptul că e Moșul, sigur. Ea, convingătoare, îmi spune iar la ureche:"Mami, i-am văzut serseii."Ei, ce să mai spui? Pe ăștia mici nu mai poți să-i păcălești deloc...și eu care mă temeam să nu plângă când o veni Moșul...așa cum au făcut alți copii, de fapt.
Apoi, la sfârșitul lunii noiembrie, au fost sărbătorite zilele Galațiului. Tot orașul în stradă, ca la manifestație. Concerte, micăraie, vin și rachiu fiert,tarabe cu prostioare la suprapreț. Nici atunci nu a fost problemă cu gripa porcină: nu era absolut nicio problemă că era tot orașul în stradă. Probabil ne ocolea urbea, în zi de sărbătoare: o fi având și gripa asta puțin bun-simț.
Am scos-o și eu pe Maria în orășelul copiilor de s-a dat în toate cele și s-a mânjit pe fată cu vată de zahăr. Seara am ieșit iar în oraș dar fata nu mai înțelegea nimic: era lume, lume multă peste tot, așa că a întrebat:"Si, unde-i distacția?" Vorba ei: unde era distracția? că nu era.
In sfârșit, ideea era că s-a putut face o serbare de dimensiuni mari, în tot orașul, dar când a fost vorba de o serbare la o grădiniță, nu s-a mai putut, de frica gripei porcine.
Si apoi, iar: planific eu și o colegă o activitate de binefacere la un centru de plasament din Galați. Adunăm bani, ne gândim ce să cumpăram, cum vom merge noi cu copii de la noi să le facem o surpriză în prag de sărbători. Un pachețel cu fructe și dulciurele nu cred că ar fi stricat niciunui copil din acel Centru...Ni se spune, în cele din urmă, că nu se poate! De ce? Nu ne pot primi din cauza gripei porcine, evident.
Așa am ajuns la concluzia că gripa porcină este foarte subiectivă. Că se abține să atace când e vorba de interese mai mari, de rușine, nu de alta, dar atacă cu nerușinare când e vorba de activități mărunte, organizate de grupuri restrânse, mai puțin importante în destinele orașelor sau ale țării...

Prima zăpadă

De dimineață, nici nu mă ridicasem de sub plapumă, mă sună frate-meu, Nec, să-mi spună să mă uit pe fereastra. Mă tot întreba: te-ai uitat? da' te-ai uitat? Eu nici nu mă dădusem jos din pat. Îmi imaginam vreo doi fulgi curajoși, rătăciți...Când mă uit eu, în cele din urmă, chiar că rămân surprinsă: deja se așezase zăpada peste tot și tot ningea. Pe Maria am postat-o pe pervazul ferestrei să privească zăpada.
Evident că ne-am făcut un drum până afară, așaaa, de dimineață. Bucuria Mariei...până i-au înghețat mâinile!

Românul e născut... "poiet"

Vine un tinerel la mine, foarte mândru de el pentru că scrie versuri. Booon! Nu mă arăt interesată pentru că nu vreau să-i spulber visul că va deveni vreun Eminescu, Blaga, ceva. El insistă că-mi va aduce câteva dintre versurile pe care le-a scris. Iarăși , fac o față care i-ar da de înțeles faptul că pot trăi liniștită(poate chiar mai liniștită)dacă nu ar face asta.
Îmi explică el că ii place foarte mult să scrie versuri, că are versuri cântate pe "Taraf TV"...deja îmi "plăcea" din ce în ce mai mult ceea ce auzeam. El era așa de entuziasmat încât nu puteam să-i jignesc "talentul" înainte de a-i citi opera...pentru că pe "Taraf" nu avusesem onoarea să ascult nici opera lui, nici pe a altcuiva. Pe "Taraf" cred ca apar unii care cânta tâmpenii și unele care dau din...toate cele, în admirația(era să spun mută, dar ei cântă)a cântăcioșilor.
Astăzi, mare eveniment, mare. Umilele-mi priviri se învrednicesc să citească una din operele băiatului cu talent.
În primul rând că m-am străduit din răsputeri să nu râd. Aș fi râs eu dar mă mai vedeau și alții (și el) și nu se cuvenea. Versurile erau atât de puerile, de agramate încât nu înțeleg curajul lui de a le da și altcuiva să le citească. Am putut doar să spun ca nu îmi plac absolut deloc astfel de versuri, dând o scurtă explicație pe care nu cred că a înțeles-o întocmai pentru că el are încredere în geniul său ... Evident ca a plecat foarte supărat: se citea de la distantă că era demoralizat. Probabil că în noaptea asta o să scrie cel puțin zece poezii "frumoase", numai asa, să demonstreze că m-am înșelat eu. Măcar i-am creat starea necesară...starea de grație :))
Aș fi vrut să-i mai dau câteva sfaturi de genul: dacă mai creezi vreo poezie asemănătoare, șterge-o repede de pe foaie sau mâzgălește intens pană nu se mai înțelege nimic din original. Sau: rupe foaia în bucatele mici, mici de tot astfel încât să nu se mai poată reconstitui...niciodata; bucățelele pot fi aruncate în wc, pot fi arse sau...în ultimă instanță, înghițite.

Citatul zilei...

"Man has such a predilection for systems and abstract deductions that he is ready to distort the truth intentionally, he is ready to deny the evidence of his senses only to justify his logic."

Feodor Dostoievski

Pur și simplu îmi place acest citat descoperit chiar azi, la citatul zilei...aici, pe blog.

Evaluare naţionalǎ

După cum a promis,pe 30 noiembrie, exact sfârșitul lui noiembrie - nici mai devreme nici mai târziu - Ministerul Învățământului a făcut publice modelele de subiecte(dupa model international)pentru EVALUAREA NAȚIONALĂ la clasa a VIII-a, din 2010. Se pot studia aceste modele (la limba si literatura romana, matematica)intrând la aceastǎ adresǎ de pe site-ul Ministerului http://subiecte.edu.ro .

TEATRU

Deoarece in fiecare saptamana sunt la curent cu spectacolele jucate la dramaticul din Galati, am spus ca nu ar fi rau sa pun si aici aceasta informatie. Iata ce piese pot fi urmarite la TEATRUL DRAMATIC “Fani Tardini”din GALATI:


Vineri, 4 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini":
Steaua fără nume de Mihail Sebastian
Spectacol prezentat de studenţii anului III ai Facultăţii de Teatru (Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi)

Sâmbătă, 5 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini":
Retro, de Alexandr Galin
Regia: Mircea Cornişteanu
Distribuţia: Bujor Macrin, Carmen Albu, Lucian Pînzaru, Svetlana Friptu, Ioana Citta Baciu,
Liliana Lupan.

Duminică 6 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini"
Afacerea Protar (Ultima oră), de Mihail Sebastian
Regia: George Motoi.
Distribuţia: Vlad Vasiliu, Cristian Gheorghe, Aureliu Bâtcă, Lucian Pînzaru, Cristina Uja, Ciprian Braşoveanu, Grig Dristaru, Dan Căpăţână, Lică Dănilă, Oana Preda Gheorghe, Adina Taschina, Corina Căpăţână, Mariana Caragata, Valentin Dumitru, Mihai Luchiancenco.

...ganduri

Oare ce este mai bine? Sa fii sincer indiferent de circumstante si de consecinte sau sa cauti diverse subterfugii prin care sa ascunzi adevarul in speranta ca oricum e mai bine asa?
Eu am crezut intotdeauna ca adevarul este foarte important. Evident ca ma voi acuza imediat de o imensa naivitate. Ce sa fac? Asta sunt! Un copil mare care inca mai crede in unele valori promovate de basmele copilariei. Imi place sa cred despre mine ca vad dincolo de aparente, ca simt, dincolo de orice cuvinte, omul pe care il am in fata. Nu intotdeauna ceea ce vad ca fiind, in mod evident, minciuna, ceva negativ sau urat imi provoaca reactie de respingere. In mintea mea cea naiva caut mereu explicatii, ma gandesc la faptul ca poate nu inteleg eu destul de bine o problema, ca poate nu merit eu suficiente explicatii, ca poate trag eu concluzii pripite sau analizez prea mult problema...
Nu, de fapt eu mereu gasesc circumstante atenuante pentru ceilalti dar aproape niciodata pentru mine. Imi este mai usor sa ma acuz pe mine si sa ma simt vinovata pana-mi trece decat sa acuz , sa caracterizez sau sa folosesc anumite calificative pentru ceilalti.
Da, diplomatia asta nu-i intotdeauna foarte buna.
Uneori sunt atat de sincera incat imi vine sa-mi trag palme imediat ce spun un mare adevar. Unele ganduri sau trairi nu-mi dau pace, clocotesc de nu pot avea pace pana ce nu spun ceea ce gandesc. Stiu ca gresesc dar ziceam ca uneori sunt ingrozitor de sincera, chiar daca este spre raul meu si chiar daca cei cu care vorbesc nu sunt in aceeasi masura de sinceri.
Ce inseamna a avea incredere in cineva? Sa poti spune tot ceea ce gandesti, simti, sa te arati cum esti cu adevarat, sa-ti arati laturile puternice in aceeasi masura cu slabiciunile, fara sa-ti fie teama ca vei fi ranit, sa stii in adancul sufletului ca nu ai nevoie de dovezi marete dar ca cel caruia i-ai acordat increderea nu te va dezamagi.
Poate vorbesc aiurea doar din cauza haosului meu interior...