Sfantul Ilie

Astazi este sarbatoare...am aflat si eu cand, foarte harnica (ptiu, sa nu ma deochi singura), intentionam sa cos niste bretele la o rochie.
Imi amintesc: pe 20 iulie se sarbatoreste Sfantul Ilie, "carutasul Raiului, care fulgera si trasneste", cel despre care se spune ca s-a ridicat la cer, in aceasta zi, intr-un car de foc. Din batrani se spune ca in fiecare an, in preajma zilei de 20 iulie, ploua.
Cand eram mica aveam o placere sa spun: "ei, vezi, e Sf. Ilie, de ce nu ploua?!?" E adevarat ca aveam o serie intreaga de nedumeriri legate de Dumnezeire, de Sfinti, de credinte...multe dintre nedumeriri nu au disparut nici astazi dar am invatat sa ma impac cu gandul.
Se spune ca are un bici de foc in mana stanga, cai inaripati la trasura cu care alearga pe cer, de unde urmareste dracii de pe pamant. Astfel , trasneste prin pomi, sub streasina caselor, animale si chiar turle de biserici, locuri unde se ascund dracii, de furtuna.
In aceasta zi se duce busuioc la biserica si se mananca pentru prima data in an , mere noi.
Am cumparat si eu din piata niste busuioc, asta pentru ca mirosea foarte frumos...de mere ce sa zic, am mancat mere noi inainte de 20 iulie. Se zice ca daca mananci mere noi inainte de Sf. Ilie, pe lumea cealalta vei culege vesnic mere si cand vei vrea sa le mananci ele vor disparea. Ce sa zic , incerc sa ma obisnuiesc cu gandul...desi imi plac merele. Pe langa alte pedepse posibile, aceasta-i floare la ureche.

Iar la plaja, ca doar e vara...

...si vara nu-i ca iarna! (imi permit sa-l parafrazez pe distinsul presedinte)
Imi propusesem sa merg la plaja si duminica, dupa bronzul de sambata. Asa ca iar: de dimineata zambit la soare, soarele zambit la mine, eu zambit la Maria si intrebat: "Mari, mergem la plaja?" , cu gandul ca va spune "Daaa!" fara sa respire, stiindu-i placerea pentru balacit si nisip. Se uita la mine impasibil si spune, spre surprinderea mea:"Nu!" Raman cu zambetul inghetat pe buze:"De ce? " Si-mi raspunde cu superioritate, in zeflemea: "M-am plictisit..."
Ceee? adica eu o duc dupa mine, o car in brate cand o apuca nabadaile, du-i colac, du-i jucarii de nisip, ia-i toate nebuniile pe care le incepe si le arunca, pazeste-o sa nu alunece si sa nu bea apa cu galetusa de nisip, urmareste-o pe unde umbla c-asa-i vine ei...si ea: s-a plictisit!
Bineinteles ca dupa ce o mai intreb o data, si dupa ce-i spun ca ea poate ramane acasa, ca nu-i problema, pot merge si fara ea, se apuca sa strige ca vreaaaa la plaja!
Ha!Ha! normal nu? ca doar o intebasem formal. Oricum faceam cum intentionam eu, da-i frumos sa creada ca am facut cum a vrut ea.
Vreme frumoasa, de plaja...canicula pentru restul oamenilor. E adevarat ca am stat mai mult in picioare , cearsaful fiind asezat doar asaa, sa avem un centru de gravitatie si sa am unde sa o dau pe Mari cu crema. Iar, partea mea cea mai bronzata , umerii.
Si la plaja am observat ceea ce observasem deja: va creste o generatie de copii foarte alintati. Copii care la prima nemultumire sau chiar asa din senin, incep sa tipe sa ceara ce vor sau pur si simplu, sa ceara atentie.
Si ma gandesc: oare nu cumva si prea multa atentie si afectiune strica?
Si uite cum am trecut de la placerea mea, plaja, la copiii alintati? Oare care o fi legatura? ...Maria

Ceva interesant

Pentru ca tot vorbeam despre apa, putin mai devreme, am gasit si eu un material cu o fantana nu chiar oarecare:



Cum nu cred sa ajung vreodata prin Las Vegas, la Hotel Belagio, ma multumesc sa privesc , sa ascult si sa tac.

Plaja , soare

Gata, merg la plaja ! M-am hotarat de dimineata, inainte de a-mi bea cafeaua si chiar inainte de a-mi dezlipi prea bine pleoapele, dupa ce-am tras o privire scrutatoare spre sorel. Pentru ca zambea prietenos, nici prea violent nici prea gales de dupa nori, numa' bun de-o baie de soare, zic in sinea mea: sa dam niste telefoane, sa vedem pe cine mai racolam...daca nu, oricum ma duc, nu pot sa pierd o zi ca asta. Telefonul numarul unu: Carmen nu poate , desi si-ar dori. Tot a fost bine ca am sunat pentru ca s-a oferit Relu sa ne duca la plaja, in drumul lui spre joggingul de weekend.
Vreau sa mergem de dimineata , ca sa nu ne prajim prea tare. Eu ca eu, nu prea am treaba cu arsurile solare, problema este, mereu, Maria. Chiar daca a prins si ea un strat bun de bronz, mi-e cam teama de soarele asta cam prea inflacarat, de iulie.
Telefonul numarul doi: Nec. Vin si ei, dar dupa ce rezolva Gina o treaba . Uraaa! am dadaca pentru Mari! Asta inseamna ca fratele meu mai mare o sa se balaceasca cu Mari, o sa se plimbe cu ea. Timp in caaare eu am sa fur cat soare am sa pot.
Zis si facut! Pe plaja, Mari fuge in toate partile, dar mai ales acolo unde-i apa: bazin, piscina, dus, stropitoare, balta. O mare placere e sa stea in fata dusului, sa-si umple caldarusa cu apa pe care apoi o varsa pe ea...foarte complicat procesul si doar de ea inteles.
Ce-i vine ei: ca vrea scooby snacks. Bine, sa mergem sa cautam. Si pleaca impreuna cu Nec in cautarea banalelor prostii alimentare botezate de noi scooby snacks pentru ca asa mananca Scooby Doo. Dupa ceva timp ii vad ca se intorc fara snacks, doar cu un pahar cu inghetata. Nec imi povesteste ca a cautat peste tot si nu a gasit scooby snacks. Chiar o vanzatoare s-a aratat nedumerita ca nu a avut niciodata la vanzare scooby snacks. Incep sa inteleg si in acelasi timp incep sa zambaresc : frate-meu, foarte serios, se dusese si ceruse chiar asa :"scooby snacks". El nu a vrut sa cumpere altceva asemanator. Abia dupa ce-i explic 'misterul' (apropo de Scooby Doo) isi da seama ce-i cu produsele misterioase care nu se gaseau si pace. Ufff, ce-i si cu copiii din ziua de azi : te fac sa cauti si ce nu exista...
Buna tare, plaja de azi! Poate repet povestea si maine.

Deadly Handsome Men

In cautarea idealului masculin am dat si peste aceste exemplare absolut mirobolante. Nici nu-mi imaginam ca asemenea superbi pot exista pe fata pamantului. Asteptarile mele au fost cu totul depasite. Si eu care ma credeam pretentioasa... Cred ca mii de femei au lesinat la vederea filmuletului. Eu abia, abia rezist...


din cauza rasului.