Prietena mea,Viorica, aflată în Anglia, îmi trimite un email, povestindu-mi că un diplomat portughez i-a spus un enunţ în limba portugheză, ea fiind foarte surprinsă de asemănarea cu limba română. Respectivul portughez a auzit enunţul în limba română în Republica Moldova şi a fost şi el surprins de asemănare, mai ales că în pronunţia portugheză seamănă foarte bine cu pronunţia plină de regionalisme fonetice din Moldova.
Să vezi ce coincidenţă: "Nesta casa com um litro de vinho e um kilo de carne de vaca não se more de fome où de sede. = "În această casă, cu un litru de vin şi un kil de carne de vacă nu se moare de foame sau de sete.
"Se povesteşte că o femeie era foarte bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Era departe de orice farmacie şi era iarnă. Farmacia cea mai apropiată era în satul vecin, la câţiva kilometri buni de mers. Biata femeie avea o fetiţă de 8-9 ani şi nu avea altă soluţie decât s-o trimită pe fetiţă să meargă până la farmacie să-i cumpere picăturile de care avea urgentă nevoie. Fetiţa ascultătoare, se porni la drum, cu teamă şi nădejde că-i va fi mamei sale de folos. Ajunse după vreo două ceasuri la farmacist; acesta, care ştia de boala femeii, îi dădu fetiţei leacul trebuincios, o sticluţă cu picături. Fetiţa o luă şi plecă în fugă.
După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slăbită, se uită mai atent în locul de pe poliţă, de unde luase sticluţa. Constată cu groază că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţă n-o mai putea ajunge, căci plecase de vreo jumătate de oră şi era mult mai sprintenă decât el.
Disperat, farmacistul căzu în genunchi şi se rugă. Ceru din toată inima doar un singur lucru: "Doamne, fă o minune! Să nu ajungă fetiţa acasă să-şi otrăvească mama!" Cererea lui era dreapta şi atât de puternică. Şiroaie de lacrimi îi brăzdau faţa-mbătrânită. Încă aflându-se în rugăciune, deodată auzi zgomot pe-afară şi uşa deschizandu-se şi o văzu pe fetiţă intrând în farmacie: "Domnule, mi s-a întâmplat o nenorocire: alergând, am căzut şi-am spart sticla, imi pare foarte rău, dar vă rog din tot sufletul să-mi daţii alta şi o să vă aduc mâine banii pe ea. Altfel, mama va muri!” Fetiţa plângea în hohote, zdrobită de părere de rău. Farmacistul, în schimb, începu să plângă în hohote, de bucurie şi emoţie. Îi mulţumi din toată puterea sa lui Dumnezeu. Era în afară de orice îndoială că Dumnezeu îi răspunsese la rugăciunea lui. Nimeni altul nu ştia de sticluţa cu otravă ce i-o dăduse din greşeală fetiţei. Aşa lucrează Dumnezeu mereu: când nimeni nu ne mai poate salva, când nimeni nu ne mai poate sări în ajutor, pentru că nimeni nu vede pericolul în care ne aflăm, atunci vine El şi, cu iubirea Sa de oameni, ne oferă salvarea!"
(de la Ştefan, prietenul din Cluj)
În acest an, în Galaţi, se pare că iarna calendaristică a venit odată cu prima zăpadă. Nu a fost reprezentativă din punct de vedere cantitativ dar destul de surprinzătoare având în vedere că seara tarziu nu era nins deloc iar dimineaţă era aşezat un strat de zăpadă. Fluctuaţiile de temperatură au determinat formarea bălţilor, a noroiului, iar apoi formarea oglinzii de gheaţă de pe străzi ce e periculoasă atât pentru oscioarele noastre cât şi pentru mijloacele de transport. Nu-mi place vremea aceasta.
Pe lângă neplăcerea legată de frig, bălţi, noroi, gheaţă, mai trebuie să o şi păzesc pe Maria, care vrea neapărat să mănânce zăpadă. Iar zăpada de acum numai curată nu-i...
La 1 Decembrie 1918 a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia. Atunci s-au reunit peste 1228 delegaţi aleşi şi peste 100 000 omeni veniţi din toate colţurile Transilvaniei pentru a sprijini hotărârea de unire cu patria-mamă. Unirea într-un singur stat a tuturor românilor, aspiraţie de secole a românilor, s-a realizat ca expesie a voinţei populare într-un context istoric favorabil. Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918
"I. Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat si Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia, în 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţionalăproclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul sau şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării, în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presa, asociere şi întrunire, libera propaganda a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală.
Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fiel comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate(arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Naţională dă expresie voinţei sale ca, congresul de pace să înfăptuiască comunitatea natiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine razboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monahiei austro-ungare şi uniţi cu patria-mamă, România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monahia austro-ungară, anume naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunostinţă tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea Natiunii Române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresie multumirii şi admiratiunii sale tuturor puterilor aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din ghearele barbariei.IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptătirea să reprezinte Natiunea Română, oricând şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii."