La mulți ani, "Vorbind în liniște"! :))

Astăzi, împlinește "Vorbind în liniște", un anișor. De fapt, am început să scriu acest post exact la ora la care blogul a fost creat, acum un an.
... a început să meargă, aș putea zice. A gângurit, a fost sprijinit, a mers de-a bușilea, a căzut, și-a luat avânt din nou ...acum chiar merge pentru ca a învățat să meargă...e destul de simplu.
Acum "Vorbind în liniște" învață să vorbească și în curând tre' să meargă la grădi'...oare o să ajungă măcar pană la grădi'? :)) sper să-l ducă mintea...pe blog, pe "Vorbind în liniște".
La mulți ani, și mie! că tot l-am botezat...măcar pentru atât.
(Hi! Hi! am și eu un anișor!)

"Docomente"...la dosar

În domeniul în care muncesc eu se pare că sunt foarte, foarte importante hârtiile. Prin hârtii înțelegând adeverințe, diplome, d'astea.
Evident că trebuia să urmez și eu curentul(de nevoie) și m-am înscris la cursuri, am început să adun și eu hârtii, să am DOSAR.
Urmez un curs despre educația adulților.Titlul poate sugera unora anumite teme, mie mi-a sugerat(titlul) că ar fi vorba despre modul în care eu ar trebui să abordez relațiile cu adulții, având în vedere că slujba îmi cere asta în mod frecvent.
Mă duc la curs. Ce să vezi? Până la urmă, cursul mă "învăța" ce cursuri să urmez, ce tipuri de cursuri să urmez, ce competențe ar trebui să dobândesc eu, ca adult cât și formatorul meu. Adică nimic din ceea ce am presupus. Măcar am să obțin o adeverință pentru dosar! că ...hârtia contează! nu, nu consider că totul ar trebui să țină de formalism, de fațadă, dar la concluzia aceasta am ajuns. De ce? pentru că am pierdut ceva timp din viața mea fără să învăț nimic dar obținând o hârtie.
Am mai "învățat" ceva. Dacă te interesează să urmezi cursuri( de parcă urmatul cursurilor de dragul cursului ar fi o plăcere anume)poți să urmezi și cursuri on-line, pe bani, evident. Și la ce te ajută? contează dacă ai o astfel de diplomă, în urma unui curs față în față sau on-line sau blended? Răspuns(din partea celui ce susținea cursul): satisfacție personală (chiar intimă as spune eu). Păi, zice că obții o diplomă frumooaaasă, cu litere în relief...Și ce să fac cu ea? să mi-o prind în piept să vadă lumea că am urmat cursuri, nuu? cred că ăsta-i raspunsul...

Nimic

...tocmai stau, mănânc pișcoturi și mă întreb despre ce să scriu astăzi...am lângă mine un pahar frumos, cu picior înalt în care am...hi! hi! nu e șampanie sau orice alta băutură ci doar un energizant.
Tocmai când să scriu energizant mi s-a stins veioza( da, noaptea scriu la veioză). Normal că m-am băgat pe sub birou să verific prelungitorul...asta era! nu era nimic paranormal. Am un prelungitor cu cinci locuri pentru ștechere. Nu-mi ajung. Într-unul dintre locuri am băgat un alt prelungitor cu trei locuri. Ca să-mi ajungă pentru toate nebuniile astea de fire. Mă mai apucă din când în când să descurc firele ...cred că nu am ce face în acele momente. Mățăraia de fire cred că tre' să stea așa cum stă.
Să revin...la ce? la pișcot și la energizantul în pahar frumos. Fiind doar ora 20 mă gândeam că pot să stau mai târziu, să-mi fac de cap: să traduc ceva și să scriu... :))
Mari a adormit mai devreme pentru că nu a dormit deloc la prânz. Norocul meu. Am doua -trei ore pentru mine.
Să o iau în ordine. Ce să fac mai întâi? să traduc sau să scriu?? dacă mă apuc de tradus nu mai scriu nimic așa că m-am gândit bine să scriu prima dată. Despre ce? despre nimic. Deja se simte că e despre nimic...Și cu toate astea am scris ceva...

De râs...

O femeie și un bărbat stau pe marginea prăpastiei.
Femeii îi e cald. Bărbatul îi face vânt...

Merge o băbuță pe calea ferata. Din urma se apropie trenul fluierând.
Băbuța, fără se se întoarcă:
- Fetele cuminți nu întorc capul când sunt fluierate...

Doi pensionari, prieteni vechi, se regăsesc pe o terasă, la "o bericică" rece:
- Cum te descurci cu pensia?
- Nu prea bine, dar mai și lucrez!
- Unde?
- Joc în filme erotice pentru bătrâni.
- Și cum te descurci la scenele alea... tari? Mai poți?
- Aaa, nu, prietene, acolo avem cascadori!...

Într-o frizerie. Frizerul, tăindu-l pe client de vreo două ori, încearcă
să discute cu el:
- Ați mai fost la noi până acum?
- Nu, mâna mi-am pierdut-o în război.....

Vremuri și ...vremuri

Astăzi, pe 26 ianuarie, ar fi împlinit Nicolae Ceaușescu, 92 de ani...dacă ar fi trăit sau dacă ar fi fost lăsat să trăiască, aș zice eu. S-a născut pe 26 ianuarie 1918, în Scornicești. De ce zic, dacă ar fi fost lăsat să trăiască? pentru că nu mi s-a părut corectă niciodată hotărârea de a-i ucide pe cei doi Ceaușești. Ei ar fi trebui să trăiască, să dea socoteală altfel.
Mă gândeam la serbările, manifestațiile, cântecele, poeziile dedicate lui și soției sale, la emisiunile tv ce durau cel mult 3-4 ore dintre care 10 minute desene animate și, dacă-mi amintesc eu bine, un film sau o piesă de teatru, în zilele norocoase. Da, sâmbăta și duminica mai erau și alte 2-3 ore la prânz, parcă... aveam mai multe desene.
Când fac o paralelă intre ceea ce au copiii de acum și ceea ce aveam noi atunci, mi se pare o situație aproape ...incomparabilă. Eu, ca să vad un desene animat din cele celebre trebuia să mă uit săptămâni la rând câte 5-10 minute, sâmbăta. Fiica-mea, la trei ani și jumătate, știe o groaza de desene animate. Preferatele ei sunt acum , "Pisicile aristocrate". Pe locul doi este "Pinocchio" și apoi"101 dalmațieni", "Frumoasa și bestia". "Scooby Doo" a căzut puțin în dizgrație însă este o constantă. Daaa, mai are niște preferințe "Clubul lui Mickey Mouse"și niște desene de pe Minimax, ce-i plac: "Povești din folclorul maghiar", povești cu tâlc, cu morală, animate. Deja am pierdut șirul...
Și făceam eu legătura dintre vremurile din copilăria mea și vremurile copilăriei micuților de azi: să fi avut eu așa de multe desene...aș fi crezut că am în posesie inelul Arabelei din filmul acela cu Rumburak...sau cum îl chema.
Și dacă tot e ziua "răposatului dictator", să-l omagiem prin versurile tribunului de la România Mare.
"Urări de iarnă”
de C.V.Tudor (același C.V.Tudor dar în 1980):
"Şi pentru astea, deci, l-am ales noi iară
pe Ceauşescu-al nostru, iubit conducător,
pentru a fi puternici, stăpâni la noi în țară,
spre a zidi sub soare un falnic viitor.
Şi-alăturea de dânsul, tovarăș și soție
se află-n cinstea ţării un chip frumos şi blând,
ea azi întruchipează nobleţea pururi vie
a marilor românce născute pe pământ."

Messenger

Messengerul este, evident, pe lângă telefonul mobil, cel mai utilizat mod de a comunica. Cred chiar că s-a ajuns la o mai mare comunicare prin intermediul telefoanelor și a messengerului decât prin vorbirea față în față. Nu știu cum se face dar parcă ar fi mai multe de spus prin alte mijloace decât prin vorbirea directă...
În sfârșit, am și eu un id, la fel ca toată lumea. Nu am două, nici șapte, nu mă joc de-a identitățile de dragul de-a mă dedubla și-a spune toate tâmpeniile posibile și imposibile. Nici măcar nu am un id mult diferit de ceea ce scrie prin documentele mele...poate din cauză că nu vreau să fiu, să par altceva, altcineva decât sunt...nu vreau să intru în interpretările pe care le fac eu câteodată pe marginea id-urilor unora.
Sunt conștientă că se poate ajunge destul de ușor la id-ul meu. Plus că cineva(de încredere pe vremuri, știe el cine) se folosea de id-ul meu pentru a se distra, luându-si identitate de femeie...când am aflat aproape ca am făcut o criză. Tot nu am schimbat id-ul, poate din cauză că mă atașez chiar și de numere de telefon.
Câteodată mă trezesc cu câte un id necunoscut ce ar vrea să fie în lista mea de mess...Cel mai aiurea este atunci când nu este însoțit de niciun mesaj, măcar. Să-mi fac o idee cu cine am de-a face. Încerc să-mi dau seama dacă știu de undeva persoana, după care resping instantaneu. Firesc, aș spune eu. Când aș da accept cuiva? Sa știu persoana măcar de pe vreundeva, cumva. Poate lasă și un mesaj interesant care merită timpul de a fi citit și anunță vreun dialog ...în fine...Primesc un astfel de id. Efectuez repede un brainstorming cum s-ar zice la școală. Nimic! Resping dar cu posibilitatea de a primi mesaje de la persoana respectiva...cine știe cine-o fi? poate se explică mai târziu. Daaar, resping a doua , a treia , a patra oara ...de vreo zece ori, fără să exagerez. În cele din urmă mă întreabă, că ce-am cu el? că de ce nu vreau să-l las în listă? încerc să glumesc pe tema necunoașterii persoanei. Reacție tâmpită, că de ce fac "caterincă"(citat) de el. În încercarea de a explica faptul că nu-i nicio caterincă am dat-o în mai rău: "făceam mișto de". :)
Și ce ar fi trebuit să fac? Nu m-am dumirit nici astăzi...nu cunosc persoana? nu-i problemă pentru că am mai vorbit cu persoane pe care nu le-am văzut în viața mea. Dar spune ceva interesant, nu fi tâmpit!

Noul guvern de experti :))

Deoarece nu se mai poate cu actuala echipă guvernamentală, primul ministru al României s-a gândit să aducă 10 experți japonezi pe posturile de miniștri.
Iată cele 10 nume de miniștri:

1. Nimika Nuymoka
2. Yaspaga Shidute
3. Wreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Skimbaley Inparay
6. Winoakuma Kosuma
7. Furatzara Kutotu
8. Bagabany Labayatu
9. Totkumita Madeskurk
10. Nufurytu Furyo

Frumooos !!!

Desi nu sunt unul dintre melomani, simturile imi spun ca aceasta este cu adevarat Muzica. Daca nu simti furnicaturi,piele de gaina,gol in stomac,respiratie taiata sau sacadata,lacrimi, chiar...cred ca esti imun la frumos. Ceea ce este aici e o mostra de frumos fara fite, fara aere, fara buric, fara versuri neroade...Frumos...

MIORITA-VIOLET

Textul nu-mi apartine(primit email), nu ma incanta dar ma amuza. Folclorul, bata-l vina...

"Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.

Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza "unsă",
Si şuviţa tunsă.

Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.

Se strânse Băselu'
Şi cu tot cartelu'
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare
In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.

Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu',
Că s-a dus la Vântu..
Şi cu tot cu Crinu'
El pierdu scrutinu'.


Imbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc
Vine si declară
Că atunci, joi seară
S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte

De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
"Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva".

Şi o tară-ntreagă
Nu poa' sa-nţeleagă,
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.


Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:
"Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.
(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt
Plin de energii,
De la baterii
Ce-a purtat incet
Flăcări violet,
Ce-atarnau cu greu
Prin-prejurul meu.

Si cand a simţit
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu'
Că îi place ..."Vantu'..".

Din acel moment
N-a mai fost atent
Doar puţin surprins
Fiindcă l-am invins.
Tre' să spun cinstit
N-aş fi reuşit
Fără-al meu secret:
.....Flăcări violet!"

Flori de gheață

E iarnă! O iarnă adevărată! Cu flori de gheață pe geamuri, cu ger adevărat, cu scârțâit sub bocanci, cu scâncete de copaci în bătaia vântului...
Pe geamuri, iarna, așa cum n-a mai făcut-o de ceva vreme, dantelărește ...o splendoare trecătoare...totuși, o splendoare, deși efemeră.

Tot natura se demonstreaza a fi cel mai rafinat artist...

Imaginea aceasta imi place foarte mult...da, tare mult...




Oare sunt singura innebunita dupa florile de gheata de pe geamuri? :)

Scarlett O'Hara

In urma unui Quiz de la Kudika a reiesit ca m-as asemana cu felul de a fi al personajului Scarlett O'Harra. Desi "Pe aripile vantului" a fost lectura adolescentei mele si ecranizarea,filmul care mi-a placut pentru o lunga perioada de timp, nu as putea spune ca interpretarea raspunsurilor mele de aici m-a incantat foarte tare.

Întâmplarea...

Datorita unui anumit context, mă gândeam la relații, la cum ajung unii să se căsătorească. Adevărul este că mă tot întrebam cum au ajuns doi oameni pe care-i văzusem, împreună, pentru că mie, cel puțin, nu-mi prea păreau compatibili. Oricum, de multe ori mi-am spus să nu mai analizez și să nu mai interpretez(nici măcar în mintea mea, atunci când tac)unele lucruri.
Ziceam că imaginea celor doi și ceea ce-mi imaginam eu despre ei m-a trimis cu gândul la o întâmplare al căror erou e un fost vechi amic.
Acest amic era foarte, foarte timid. Ajunsese la o vârstă, dacă-mi amintesc eu bine, peste douăzeci de ani, și nu avusese nicio prietenă, în sensul de iubită. Făcea parte dintr-un grup de cunoștințe cu care mă mai întâlneam sau mergeam din când în când la petreceri. Îl știam destul de bine. Știam chiar foarte bine și de simpatia lui pentru mine...dar dacă era asa de înalt, peste 1.90...aveam și eu limitele mele, chiar dacă oricum tot de cam aceleași înălțimi am avut parte :). Realizând, în timp, amicul meu cum stă treaba cu mine, că eu amică rămân și că bunăvoința mea e simplă amiciție, se hotărăște să-și încerce norocul prin alte părți.
Aflu de la o cunoștință comună că văzuse o fată care-i plăcuse, într-o anumită scara de bloc și că realizase cam unde locuiește ea...Cunoștința comuna cunoștea blocul respectiv și persoanele din scara, deci și pe acea fată. Se hotărăsc ei să-i comunice fetei că cineva o simpatizează și că vrea să se întâlnească cu ea într-un anumit loc. Mesagerul duce mesajul și amicul meu se prezintă regulamentar la întâlnire. La întâlnire, ce să vezi? Stupoare, vorba cuiva. Fata nu era chiar cea așteptată...chiar deloc. Doar că locuia în același bloc, în aceeași scară, la același etaj, pe aceeași parte a scării cu fata pe care o văzuse...confuzie explicabilă, pentru mesager. Spuneam că băiatul despre care vorbeam era foarte timid iar fata cu care se întâlnise dintr-o confuzie nu era timida deloc. A luat ea inițiativa convinsă că ea era cea admirata și că băiatul se fâstâcise din cauza ei. Uite asa a trecut prima întâlnire fără ca el să-i spună de confuzie. Ea apoi l-a întrebat când se vor vedea iar...el, promite o dată.
Și s-au întâlnit asa pana s-a obișnuit cu ea și a uitat de cealaltă pe care o admirase, de fapt. Da, s-au și căsătorit. Ea nu știe nici în ziua de azi de confuzie.
Adevărul este că de câte ori văd pe vreunul dintre ei(foarte rar) nu pot să nu zâmbesc pentru că-mi amintesc de întâmplarea aceasta care dovedește cât de imprevizibilă este viata și faptul că nu întotdeauna ceea ce-ți dorești poate fi și cel mai bine pentru tine...sau, cine știe...

De râs...

Din perioada de "tristă amintire"(mai nou, sintagma aceasta s-ar putea schimba având în vedere vremurile atât de triste pe care le trăim)pe toți pereții școlilor găseam pancarte cu celebra lozincă "Învățați! Învățați!Învățați!" a tovarășului Vladimir Ilici Lenin.
Când a spus pentru prima dată liderul comunist asta? Când a văzut carnetul de note al lui Stalin... :))
De fapt, eu am auzit o glumă destul de buna, as spune eu,ce se bazează pe acest îndemn al lui Lenin:

Lenin, bărbat cu soție și cu amantă, discuta cu un prieten:
-Mare noroc pe mine! Soției îi spun că sunt la amantă, amantei îi spun că sunt cu soția...
-Șiii??? nedumerire
Lenin, viclean:
-Și eu mă duc la bibliotecă! :))

"Avem timp", Octavian Paler

"Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putină tandrețe.
Când să facem și asta - murim.
Am învățat unele lucruri în viața pe care vi le împărtășesc și vouă !!
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu contează CE ai în viață
Ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
Ci cu ceea ce poți tu să faci
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învățat că oricum ai tăia
Orice lucru are doua fețe
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când ii vezi
Am învățat ca poți continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poți
Am învățat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecințe
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu știu s-o arate
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu și rău
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distantă
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns sa fii iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Și nu faptele sale
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te striga un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Îți sunt luați prea repede ...
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie intre a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit."

Cum să nu-l iubești pe Paler...

Doar să crezi...

Toată lumea cunoaște genul acela de emailuri pe teme religioase care circulă din prieten în prieten, din amic în amic, din cunoștință în cunoștință. De multe ori, astfel de mesaje au ca scop întoarcerea spre credință, spre Dumnezeu, redescoperirea a ceea ce e sau mai e bun în noi. Evident că cei mai pragmatici (printre care de multe ori mă număr și eu) nu vor crede în astfel de mesaje, nu vor da crezare mesajelor sau vor da delete instant atunci când realizează despre ce este vorba.
Și după cum spuneam, eu am cel puțin șase prieteni (ii numesc pe toți așa deși sunt mai mult sau mai puțin apropiați mie) care sunt foarte credincioși, oameni de o deosebită calitate, pe care ii apreciez. Din moment ce mă acceptă și mă apreciază înseamnă că am și eu măcar o fărâma de credință în mine(sau poate dau semne ca aș avea :) ).
După cum spuneam, primesc frecvent materiale de acest gen. Unele mă pun pe gânduri,apropo de "Ziarul Lumina" recomandat mereu de Ciprian, sau de textele pe care mi le trimite frecvent prietenul din Cluj, sau de textele cu care mă inundă din când în când draga de Monica.
Mă deranjează puțin acele mailuri în care se spune că dacă nu trimiți și tu la rândul tău mesajul la nu știu câți alți prieteni vei păți ceva rău sau vei avea nu știu ce ghinion, nu știu cât timp. Nuuu, nu-i frumos așa.Trebuie să alegi tu ce să faci. Nu trebuie să fii amenințat ca să trimiți mesaje prin care să spui că ești cel mai bun prieten și că ii vrei binele nu știu cui pe care l-ai ales din lista de contacte...de frică să nu ai ghinion...
Aseară am primit un astfel de mail de la o prietenă(cel puțin în ultima perioada a demonstrat asta deși chiar nu ține să demonstreze nimic, nimănui). Fără amenințări cu ghinioane ci doar să ai credința că ceva bun ți se va întâmpla și că ceva bun li se va întâmpla tuturor celor cărora le vei trimite mesajul. Sper să fie așa și trimit și eu emailul pe unde am putut.
Deși pare incredibil, o invenție pentru creduli, mesajul spunea că un lucru bun pe care îl aștept se va petrece la o anumita ora, la un anumit minut.Chiar eram curioasa și așteptam sa ajungă ceasul la acea ora. Atunci s-a petrecut: oră și minut. Evident ca mi s-a petrecut ceva de domeniul normalității nu cine știe ce minune, dar ceva ce m-a bucurat.Eu sunt o sceptică de felul meu și nu prea cred în coincidențe dar mi s-a întâmplat astăzi așa ceva. Nu știu ce sa mai cred...Este oare suficient să crezi cu adevărat ca ceea ce vrei, să se întâmple? Și să se întâmple atunci când programezi, când iți dorești? Foarte greu de spus...

"Criogenia salvează Româniaaa!"

Se tot străduiesc aleșii (unora, altora) noștri să găsească soluții pentru ieșirea din criză. Sinceră să fiu nu-mi lasă impresia că s-ar chinui prea tare.
Cei de la Taxi au găsit de prin 1999, soluția pentru a ieși din criză...criogenia.

"Hai să ne băgăm cu toții
În niște frigidere mari
Să ne congelăm
Pentru vreo sută de ani
Si să-i așteptăm
Liniștiți, p-americani.

Poa' să vină japonezii,
Poa' să vină și nemții
Să ne facă reforma
Că noi nu avem pretenții
Doar atât le vom cere,
Să nu ne uite-n frigidere.

Criogenia
Salvează România!

Hai, să ne congelăm cu toții
Până-n 2100 și ceva...

Nu ne mai trebuie mâncare,
Nu ne trebuie nici bere
O să stăm cuminți pe spate -
O reală plăcere.
Și dac-avem destul freon
O să fie beton!

Toată țara congelată,
Nimeni n-o să muncească,
Nici Moldova, nici Ardealul
Și nici Țara Românească
Viitorul e în față:
România la gheață

Criogenia
Salvează România!

Hai, să ne congelăm cu toții
Pană-n 2100 și ceva...

Adică, dacă tot ne taie din salarii, dacă tot ne trimit în concedii fără plată...mai bine să ne congelăm cu toții("Nu ne mai trebuie mâncare,/Nu ne trebuie nici bere/ O să stăm cuminți pe spate -/O reală plăcere")pentru ca ar scăpa mai ușor cu noi...pană după trecerea crizei.

Mica publicitate... pe net

Oricine stie cum functioneaza anunturile de la mica publicitate: vrei sa afle cat mai multa lume ce ai de oferit sau ceea ce cauti si de aceea folosesti acest mijloc de comunicare. Evident ca este un mijloc traditional de a te face auzit, cunoscut, de cele mai multe ori aceasta multa lume limitandu-se la aria in care poate ajunge publicatia respectiva, la tara sau localitatea in care locuiesti.
In ultima vreme, de cand am aflat despre Craigslist, am intrat mai des pe acest site pentru a afla mai multe detalii.
In primul rand am vrut sa citesc anunturi le postate in Romania si am realizat ca nu foarte multi dintre noi sunt familiarizati, cat de cat, cu aceasta modalitate de a posta un anunt, orice anunt. Este evident ca nu se stiu prea multe detalii despre acest site in Romania pentru ca altfel, listele de postari ar fi la fel de pline ca cele din celelalte tari, deoarece , pana la urma, si romanii au tot timpul cate ceva de vandut si cauta cate ceva de cumparat, incercand sa gaseasca mereu, cea mai buna varianta. Se pare ca majoritatea romanilor folosesc cel mai des ziarele locale in care sunt plasate anunturile la mica publicitate. Dar Craigslist functioneaza la fel de usor, poate chiar mai usor: stai comod acasa in fata calculatorului iti postezi anuntul si el poate fi citit de vizitatori ai site-ului din toata Romania, ba chiar din aproape toata lumea. Astfel te poti trezi cu oferte cine stie din ce parte a globului, gasesti raspunsul la cautarile tale acolo unde nici nu ai gandit.
Cautand prin cotloanele Craigslist, m-am uitat la frumusete si sanatate si am desoperit ca cineva din Brasov vinde crema cu extract din melc, la 37 Ron. Nu am mai auzit de o astfel de crema pana acum…se pare ca exista , atat timp cat este de vanzare. Oare la ce o fi buna?
Avand in vedere perioada de criza ar fi foarte simplu sa te interesezi de un job sau de un part-time job asa cum am vazut ca sunt oferite meditatii la limba engleza sau la limba franceza pentru 30Ron/ora. M-am uitat apoi la ofertele de part-time job din Londra si erau nu mai putin de 219 anunturi, printre care se cauta si un specialist in tatuaje… se pare ca englezii isi cam fac tatuaje. Daca as fi stiut sa fac tatuaje, parca, parca m-as fi dus si eu.
Din pagina de inceput structurata ca un cuprins formulat pe intelesul oricarui vizitator, poti ajunge sa-ti cauti jumatatea asa de mult dorita :) . Ce ti-e si cu androginul , asta! Cine stie din ce colt al lumii trimite jumatatea semnale prin Craigslist, fie ca esti barbat, fie femeie . Nu a spus nimeni ca site-ul iti asigura succesul si fericirea dar faciliteaza contactul cu o lista intreaga de posibilitati din care poti alege sau poti fi ales. Culmea e ca s-a gandit Craigslists la toate posibilitatile: barbat cauta barbat, femeie cauta femeie, barbat cauta femeie si femeie cauta barbat. Doamne, doamne ce se mai cauta unii pe altii in lumea asta...
Exista (din cate am vazut) si o sectiune speciala pentru bijuterii de vanzare. Cei care-s disperati dupa bani si vor sa obtina mai mult decat la amanet pot incerca sa vanda pe aceasta cale. Sigur ar obtine un pret mai bun in felul acesta. Am gasit aici un inel de logodna din platina, cu diamant (si cu poza, ca sa fie ispita mai mare) care ar valora 29.500$...nu cred ca ar fi o suma mare pentru a oferi un astfel de diamond ring, nepretuitei perechi . Eu cred ca am sa ma apuc sa strang bani ca sa mi-l iau singura, cred ca este singurul element ce sta in calea fericirii mele :) ...poate reusesc in vreo... doua vieti. Da’ ce fericita o sa fiiuuu ...

"2012" - filmul

Am impresia că pe lângă interesele imediate ale fiecăruia dintre noi, următorul subiect de interes general în discuțiile din toate mediile, ar fi posibilul foarte apropiat sfârșit al pământului, sfârșit prognozat, așa cum spuneam și după lectura cărții lui Lawrence E.Joseph -"Apocalipsa 2012. Sfarsitul e aproape" , pentru anul 2012, pe 21 decembrie.
Fiind subiectul cel mai des dezbătut( pe lângă criza economică, politica și gripa porcină) s-au gândit unii să facă și un film care, normal, abordând cel mai discutat subiect, va fi si cel mai vizionat film. Așa a apărut “2012”, film lansat și la noi, în 2009.
Subiectul este centrat pe aceeași idee a posibilului sfârșit al pământului, al civilizației umane de astăzi. Predicțiile se adeveresc în acest film, oamenii de știință descoperă că influența soarelui, a exploziilor solare asupra pământului determină mișcarea scoarței terestre, erupția vulcanilor, schimbarea polilor, deci ceea ce biserica numește o apocalipsa. Din acest dezastru al umanității nu pot supraviețui ființele, sau dacă supraviețuiesc, foarte puține; s-ar putea spune că cei aleși. Sintagma însă, nu are nicio legătură cu semnificația biblică având în vedere faptul că în film criteriile de selecție sunt dintre cele mai diverse, unul dintre acestea fiind banii, cumpărarea dreptului de a supraviețui.
Este urmărit drumul parcurs de Jackson Curtis (John Cusack), un scriitor talentat dar fără succes, în scopul salvării familiei sale, a celor doi copii și a fostei sale soții. Interesant de urmărit filmul, însă destul de forțată aventura având în vedere că toate drumurile se surpau exact în spatele mașinii lor, toate clădirile se năruiau exact pe lângă ei, exact el intră în contact cu “nebunul”Charlie Frost(Woody Harrelson)care ii oferă secretul salvării (să ajungă în China, acolo unde se construiau navele”rezistente la apocalipsă”:)), actualul soț al fostei sale soții știe(întâmplator) puțin să piloteze dar pilotează așa de bine de lasă apocalipsa în urmă…cea mai tare fază, demnă de un film cu Superman, a fost apariția lui Jackson dintr-un crater uriaș în care tocmai se prăbușise cu o rulota(el aflându-se în rulotă). Și cum s-a străduit eL, într-o mână, să se cațere afară din crater și cum a fugit după avionul pilotat atât de profesionist de un începător…E clar că se respectă convenția eroului salvator capabil de orice, chiar să supraviețuiască apocalipsei, în acest caz.
Un personaj cam la fel de artificial, creat după convenții, este președintele Americii, rol jucat de un actor ce-mi place, de altfel,( ca și John Cusack) Danny Glover. Sunt două personaje care mi-au plăcut: Charlie Frost , “nebunul” jucat foarte expresiv de Woody Harrelson și Adrian Helmsley, omul de știință care pare să-și păstreze atât sângele rece, rațiunea dar și umanitatea în situație de criza majoră. În film sunt multe forțări și exagerări…de fapt, cine știe cum am putea reacționa într-o astfel de situație care acum e doar ficțiune? Nu știu câți dintre noi și-ar mai păstra și rațiunea și umanitatea.

Perle ale elevilor

Cât de convingători pot fi unii elevii atunci când au de elaborat un text argumentativ? Spre exemplu, aveau de scris un text în care să-și argumenteze opinia cu privire la iubire pornind de la afirmația: “Iubirea e din alta lume și se ivește din senin, fără ca să știi de ce, se dă pe față, fără ca să știi cum, și te duce fără ca să știi unde.”( Ioan Slavici ,Mara)
După cum s-au exprimat și după ce argumente și dovezi au folosit ei, nu ar fi convins mai pe nimeni. Am selectat fragmentele cele mai “relevante”:).

1.”…În primul rând fără iubire nu ar fi nimica nici familie, nici armonie și fără iubire și armonie nu ar mai fi existat nimica.
În al doilea rând dacă nu ar fi iubirea nu ar mai fi posibilă înmulțirea oamenilor.
În concluzie îmi susțin ideea pe care am spus-o mai în sus.”

2.”Părerea mea este ca iubirea este un sentiment unic, nimic nu se mai compară cu acest sentiment și cred că toți am trebui să cunoaștem acest sentiment.”

3.”Iubirea poate fi tristă sau veselă, fără iubire nu sunt sentimente. Dacă nu iubește înseamnă că nu trăiește. Iubirea e cel mai sentiment în viața omului.”

4.”Dar când nu te mai iubește persoana dragă ție atunci îți dai și viața pentru ea ca deoarece nu mai ai ochii pentru alte persoane poate fi și frumusețea întruchipata greu poți să te desparți de prima iubire. Da așa este cum zice poetul.”

5.”Niciodată nu te aștepți ca iubirea să apară ea ii ca un virus, te-ai duce și pe luna pentru ea.”

6.”Prin iubire îți poți exprima sentimente de dragoste între doua sau mai multe cupluri.
În primul rând iubirea este un sentiment de dragoste care prezinta și tine strâns legătura dintre acele persoane aflate în pragul iubirii nesfârșite.”

Plimbare de seară

M-a scos Maria la plimbare prin zăpadă.

Ca întotdeauna, s-a văzut ca o vedetă în fața reflectoarelor...

Ținta era bradul împodobit din oraș.

Însă cel mai simpatic era un ursuleț măricel și luminos. Așa-s ursuleții: unii mai simpatici decât alții... :)


După peste două ore de umblat, Maria a ajuns la concluzia că i-a plăcut plimbarea, a fost "distactivă" dar a fost cam "difisilă" pentru că "am mers, am meeers"...

Tot sărbatori de iarnă

Deja cele mai importante sărbători de iarnă au trecut. Ar mai urma Boboteaza, Sfântul Ion …și gata. Vacanța s-a cam sfârșit, intrăm iar în rutină până la următoarele sărbători…care or fi ele pentru că nu-mi vine nimic în minte acum, imediat.
Și dacă nu sunt sărbători religioase, naționale găsește mass-media vreun motiv de sărbătoare pentru că trebuie să-l înlocuiască pe Moș Crăciun cu ceva/cineva în reclamele de tot felul.
Ieri a fost preotul cu agheasmă...avea o viteza de nedescris. Abia de a pășit pragul ușii, aproape că era în stare să stropească cu agheasmă de pe holul scării. De ce fac observația aceasta? Deoarece țin minte că în adolescența mea de copil ciudățel nu prea agream momentul acesta și făceam ce făceam numai să-l evit. Cred că era și momentul în care aveam eu o problemă cu religia, cu biserica și credința în Dumnezeu. Am avut o perioada în care nu credeam în Dumnezeu, sau îmi plăcea tare mult să intru în dispute pe această temă. Mă scotea din sărite faptul că maică-mea mă punea să stau acolo, să-mi fac cruce frumos, să sărut crucea și mâna preotului. De ce? întrebam eu. Pentru că așa trebuie!
Problema nu era neapărat maică-mea care mă punea să stau ca la apel, ci mai degrabă preotul care intra peste tot în casa. Într-un an m-am închis în camera mea și stăteam în pat înconjurată de cărți și caiete(eu citeam și scriam în toate pozițiile: pe masa, pe pat, pe jos...oricum, când mă apucam de învățat erau cărți și caiete peste tot); că doar n-o intra peste mine, mă gândeam eu. Dar am rămas destul de surprinsă când a intrat și a început să împrăștie agheasmă și peste mine și peste cărți. Cred că principala mea grijă de atunci era ca nu cumva să se păteze caietele, să se întindă cerneala. Bineînțeles că nu numai că m-a văzut preotul dar m-a mai și luat la întrebări, astfel încât ceea ce încercam eu să evit se accentuase, atrăgând și mai mult atenția asupra mea.
Intra preotul peste tot, toate ușile din casă erau deschise, astfel încât să se poată stropi cu apa sfințită peste tot.
Agheasma, mai ales agheasma mare care se face doar de Bobotează, ajută la purificarea, sfințirea sufletelor și a caselor. Adevărul este că la cât de păcătoși suntem am avea nevoie de cât mai multa agheasmă, eventual să meargă preotul săptămânal din casă în casă…

Craigslist

Craigslist este o retea centralizata de comunitati online in care figureaza anunturi clasificate cu sectiuni dedicate locurilor de munca, gospodariei, vanzarilor, serviciilor, comunitatii, matrimonialelor, evenimentelor artistice, CV-urilor, forumurilor pentru discutii. Include ceea ce s-ar putea gasi in ziarele locale reunite, mai ales ceea ce apare de obicei la mica publicitate. El foloseste un design simplu, neschimbat din 2001 folosind minimal CSS si Javascript. Este interesat mai mult sa ajute vizitatorii sa-si gaseasca masini, apartamente, slujbe, intalniri, sa stabileasca prietenii decat sa-si maximizeze profitul. Craiglist are si o organizatie nonprofit prin care se stabilesc legaturi intre oameni si resursele de care au nevoie, pentru a creste puterea comunitatilor din orase.
Aici se pot gasi tot felul de informatii din multe continente, tari, orase, inclusiv din Romania. Este ca si cum ai avea acces la tot felul de informatii locale din foarte diverse zone ale lumii (SUA, Marea Britanie,Japonia sau Egipt) la fel ca orice membru al comunitatii respective. Cele mai banale si cele mai neasteptate informatii, anunturi foarte importante sau total trasnite pot fi gasite aici.
Spre exemplu, daca esti interesat de gasirea unui job in Romania, intri aici si cauti in domeniul care ti se potriveste cel mai bine. Daca vrei sa intri pe un forum sa discuti despre religie, educatie, glume sau...haiku, poti face asta pe acest site; poti discuta cu cei din tara ta sau din tara aleasa de tine. Poti gasi pe cineva care ofera muraturi de vanzare, cumpara sau vinde telefoane sau pe altcineva care cauta un rabin pentru a oficia o casatorie. Pot fi introduse, transmise posturi, mesaje, texte, imagini, fotografii, sunete, filme, pot fi puse link-uri, insa cel care este singurul raspunzator pentru continutul acestor materiale este autorul lor si nu Craigslist.
Cine doreste sa posteze pe acest site trebuie sa isi creeze un cont si apoi isi scrie anuntul dorit: "Vand masina de cusut..." sau "Cumpar bicicleta..."(de preferat sa fie scrise intr-o limba de circulatie internationala, eventual engleza, astfel incat anuntul sa poata fi inteles de cat mai multi vizitatori, avand in vedere aria vasta in care se foloseste acest site), toate posturile de pe Craigslist fiind gratuite si expirand in 30 de zile, cu unele exceptii: posturi referitoare la joburi in San Francisco Bay Area si in alte zone ale SUA(intre 25-150$), inchirierea unor apartamente in New York(10$), posturi cu continut pentru adulti sau pentru servicii terapeutice pe siturile Craigslist din SUA(5-10$).
S-a realizat si un film documentar pe aceasta tema „24 Hours on Craigslist”(2005):

"AVATAR"

“Avatar” a fost considerat cel mai bun film al anului 2009. Am urmărit trailerul și am zis să văd și eu filmul ca să-mi dau seama, oare chiar așa de bun să fie? Nu sunt eu specialistă în cinematografie să am pretenția că pot aprecia cine știe ce laturi tehnice, dar după cele aproape trei ore de vizionare am ajuns la concluzia că filmul este foarte bun. În primul rând mi-a plăcut scenariul și apoi realizarea propriu-zisă a filmului.
Regizorul filmului este James Cameron, câștigătorul Oscarului, cu filmul „Titanicul”. El a lucrat la acest proiect din 1994, însă nu existau mijloace tehnice cu ajutorul cărora să se pună în practică ideile sale. Chiar și acum, pentru filmări, se pare că a fost inventat un nou tip de cameră.
Subiectul este simplu și verosimil deși ține de domeniul SF-ului.
Peste 2oo de ani față de prezentul nostru, pământenii au reușit să-și distrugă planeta, mediul lor natural, au secătuit-o și se află în ipostaza de a găsi o soluție pentru a supraviețui. Soluția e găsită în exteriorul planetei, pământenii devenind cei care atacă planeta Pandora pentru a extrage ceea ce pare a fi un mineral de culoare gri, unobtanium (valorând 20 de milioane $/kg), crucial pentru supraviețuirea lor, cu ajutorul rezervei de unobtanium de pe Pandora putându-se rezolva criza de pe Pământ. Dar Pandora are o atmosferă toxică pentru oameni, reprezintă un mediu ostil, din acest motiv trebuie să se găsească o soluție pentru a stabili o legătură cu populația băștinașă. De aceea se dezvoltă programul numit „Avatar”, în urma căruia se creează hibrizi dintr-un amestec de ADN uman cu ADN al nativilor, populația Na’vi. Se realizează conectarea sistemului nervos al corpului uman cu cel al hibridului și se face transferul în trupul avatarului.
Intreaga acțiune este văzută prin ochii personajului principal, Jake Sully, un fost soldat în armata marină americană, imobilizat acum într-un scaun cu rotile, deoarece nu-și mai putea folosi picioarele. Jake este fratele geamăn al unui doctor, om de știință care ar fi trebuit să ajungă pe Pandora pentru a face parte din programul „avatar”, însă este ucis. Datorită asemănării majore a ADN-ului celor doi frați se poate face înlocuirea. Jake Sully poate merge în avatarul lui în mediul băștinașilor pentru a se infiltra în lumea lor. Este uimit de ciudățenia lumii în care intră dar e surprins și de frumusețea ei. E o lume inferioară oamenilor din punct e vedere al tehnicii dar superioară din punct de vedere al spiritualității. Scenariștii au gândit toate detaliile despre societatea Neolitica a Pandorei : locuitorii ei, evoluția lor, limba, anatomia, cultura, tehnologia, credința în zeitatea numita Eywa.
Când rămâne singur în noapte în pădurile de pe Pandora, este ajutat să supraviețuiască de Neytiri, o tânără na’vi din clanul Omaticaya. Eywa pare să indice prin semnele sale că Jake va avea o influență pozitivă asupra lumii na’vi și de aceea el este ajutat să devină unul dintre ei.
Finalul aduce în prim plan lupta dintre pământenii mercenari, distrugători și populația na’vi ajutată de Jake, lider al lor, acum. Întreaga planetă Pandora pare a-și uni fortele prin Eywa și în cele din urmă învinge.
Jake Sully devine, definitiv, un na'vi.

2010, un nou an - nimic neobișnuit...

Începerea unui nou an nu mi se pare a fi o mare sărbătoare. E doar o trecere pentru toata lumea, o trecere însoțită de nenumărate superstiții, mai ales pentru cei care cred că norocul ține de modul în care te comporți, te îmbraci, de ceea ce mănânci sau bei în acea seară. Când nu se va respecta cronologia și vom trece de la 2010 la 2009, spre exemplu, atunci o sa fie ceva extraordinar...
Întotdeauna la sfârșitul unui an calendaristic ne apucăm să facem tot felul de bilanțuri. Ce a fost bine, ce a fost rău, ce a contat, ce nu...
Consider că sunt foarte importante analizele de acest gen atât timp cât sunt făcute în mod realist și cu sinceritate. Nu este suficient să bravezi, să faci bilanțuri de dragul bilanțului, în bine sau în rău doar pentru a încheia niște socoteli și atât.
Ceea ce privești în propria viață într-un astfel de moment ar trebui să-ți indice destul de clar ce te-a favorizat, ce te-a făcut să te simți bine, ce te-a mulțumit, ce ai făcut și a mulțumit pe alții dar și pe tine în aceeași măsura. Asta nu înseamnă în mod automat că poți îndrepta cam tot ceea ce a fost negativ prin simpla observare a elementelor respective. Ceea ce ți se întâmplă în viață se datorează atât deciziilor personale cât și circumstanțelor exterioare, așa că ceea ce îți propui pentru un nou an depinde...și de tine.
Pentru mine, anul ce tocmai s-a încheiat a fost, poate, cel mai dificil an din viața mea de pană acum. Dacă a fost dificil nu înseamnă neapărat ca a fost rău. M-am confruntat cu situații noi, am învățat și am făcut lucruri noi, am cunoscut oameni. Chiar acest blog este un lucru nou în viata mea de pană în 2009. Nu știam cum și cât am să scriu aici dar iată că mai e puțin și „Vorbind în liniște” face un an. O fi bine, o fi rău...mie, de multe ori mi-a făcut bine. A devenit un hobby, o modalitate de a mă exprima, de a mă exterioriza, de a exersa, de a învăța.
Anul 2010? Încă un an. Un an care va fi mai dificil decât 2009 dar sper să nu fie neapărat un an rău.
Se spune că este important cum te prinde noul an. Ce făceam eu la miezul nopții? Pe lângă faptul ca eram cu ochii pe ceas (deci și în anul următor voi avea o problemă cu timpul), mă străduiam să aprind cât mai multe artificii pentru Maria ( în centrul atenției mele, și anul viitor? Maria, evident, nu că aș fi avut vreo îndoială).
Sper ca 2010 sa fie un an liniștit, cu bucurii, fără întâmplări triste, fără nervi...
La mulți ani, tuturor!