“Dacă dragostea este oarbă, căsătoria îți deschide ochii.”

"Zăpezile de altădată” este o piesă ce se joacă pe scena Teatrului Dramatic din Galați, piesă pe care nu o văzusem pană în această seară. Autorul textului este Dumitru Solomon, dramaturg gălățean de origine evreiască, influențat în oarecare măsura de teatrul lui Camil Petrescu. Aș putea să spun că atitudinea față de femeie este cam aceeași. A se vedea atitudinea tânărului îndrăgostit (din piesa lui Solomon) față de tânăra naivă ce preia stereotipii din cărți, reviste, emisiuni TV, teatru, și atitudinea bărbatului matur care corectează cu superioritate și indulgență lipsurile intelectuale ale soției sale. Nu aș spune neapărat că e vorba de misoginism dar hai, să spun…o acceptare a femeii de către bărbat, cel care conștientizează ca are nevoie de Ea chiar dacă aceasta se dovedește a fi sub nivelul așteptărilor lui.

Și eroii lui Camil Petrescu sunt intelectuali lucizi care se îndrăgostesc, sunt fermecați de eternul feminin (indiferent de calitatea morală sau intelectuală a apariției acestuia) pentru ca, pană la urmă, nu există nici o diferență între un bărbat prost și unul inteligent, atunci când se îndrăgostesc.

Piesa se deschide cu declarațiile de dragoste ale tinerilor ce-și mărturisesc o dragoste „imensă”, „infinită”, etc. la care apare reacția sarcastică a statuii din parc, martoră a atâtor declarații similare. Timpul schimbă totul, chiar și dragostea cea mai „infinită” și mai „imensă”. Ce „ajuta” la banalizare? Chiar relația în sine, trecerea timpului peste ea și apariția căsătoriei, a obișnuinței, căci, "dacă dragostea este oarbă, căsătoria iți deschide ochii."

Care ar fi întrebările tradiționale ce ar determina cauzele pentru care o căsătorie merge prost? Întrebări pe care le adresează și mama personajului feminin atunci când crede că ceva ar fi în neregulă în viața fiicei sale: „te-a lovit? Nu aduce toți banii acasă?” Adică ceea ce ar rupe rutina, ca formă comună de mulțumire în cele mai multe dintre căsnicii. Când, de fapt, tocmai rutina este cea care arată că ceva nu e în regulă, altceva merge prost: nu mai există fiorul acela ce-i determina să spună toate nebuniile posibile, să facă toate nebuniile ...

Marea plăcere a vieții, de după trecerea "nebuniei", este somnul...orice ieșire din aceste "reguli" impuse de viață și de timp deranjează... mai ales vecinii(apropo de intervenția repetata a vecinului necăjit de ceea ce se petrecea în apartamentul de deasupra ). Mai pot fi și căsnicii fericite? relații fericite?

Relația "fericită"? cea în care nu tre să-ți vină ideea să compari.

Care ar fi căsnicia" fericită"? cea în care nu ai preferințe și te mulțumești cu ceea ce ai .

Piesa a durat aproximativ o oră, nu prea mult, suficient cât să nu plictisească pe nimeni. Dialogul efervescent și replicile adresate, uneori, direct publicului sub aparența de monolog al personajului feminin țin trează atenția încât nici nu știi când se termină piesa. Impresia că o felie din viata ta , o replică , o reacție tocmai s-a spus /s-a petrecut pe scenă este pregnantă... Concluzia ar fi că dacă nu-ți îngrijești, nu-ți cultivi sentimentul, iubirea dispare ca și cum nu ar fi existat niciodată, sau mai rău, rămâne doar motiv de amuzament pentru tine însuți omul serios devenit un banal sclav al rutinei , al timpului.

August Rush

După …ca să nu mai stau să număr exact, am să spun: după destul de mult timp am reușit să urmăresc și eu un film cap-coadă. Nu pentru că auzisem mare lucru despre film sau pentru că aveam prea mult timp liber, doar pentru că am considerat că ar fi timpul să mai “evadez“ puțin, să fug în lumea filmelor…nu pentru că ar prezenta o realitate mai bună decât a noastră, dar …este alta.
Când am început sa vizionez “August Rush” nu știam decât atât, ca recomandare,”Este despre un băiețel.” În niciun caz nu urmăream muzica :) („following the music”- laitmotivul filmului).
Povestea pe care am urmărit-o este simplă, impresionantă dar cu nuanțe de basm. Da , până la urmă cam asta și este: un basm pentru oameni mari("an urban tale"). Într-o lume pragmatică și care pare să o fi luat razna( eu cel puțin am din ce în ce mai mult convingerea că lumea a luat-o razna ) apar aceste scurte evadări într-o lume ireală, de basm, în care și cele mai crunte întâmplări ale soartei se îndreaptă până la urmă.
Acțiunea este urmărită în paralel, trecut/prezent; trecutul a doi tineri muzicieni valoroși care se îndrăgostesc la prima vedere dincolo de puterea altora de a înțelege; după prima întâlnire, prima noapte petrecută împreuna, nu se mai întâlnesc dar se gândesc constant unul la celălat fiind uniți dincolo de logica simplei realități de muzica pe care o iubeau și o simțeau cu tot sufletul; prezentul este al fiului lor înzestrat un harul muzicii părinților săi, despre a cărui existentă cei doi nu au cunoștință. Tânăra însărcinată fusese implicata într-un accident în urma căruia, tatăl „binevoitor” îi declarase că fiul îi murise (falsificându-i semnătura în actele prin care renunța la copil).
Copilul, Evan, este un ciudat pentru ceilalți. El percepe lumea prin muzica, „vede” muzică peste tot, se călăuzește în hotărârile sale după muzică. Astfel , trece din centrul de plasament în care locuia direct în stradă, printre copiii cerșetori , scoțând bani cântând în piațete. Acum primește pseudonimul „August Rush”. Ajunge la o academie de muzică, Juilliard, unde uimește pe toată lumea cu geniul sau muzical, la numai unsprezece ani. Compune o rapsodie ce urmează să fie interpretată în Washington Square, scopul său fiind acela de a fi auzit de cât mai multă lume…printre care și de părinții săi (“cei care i-au dat muzica” așa cum ii numește el). El avea convingerea că părinții îi trăiesc și că îl caută, ceea ce se și petrecea. Fiorul muzicii care îi conduce pe cei doi părinți și pe micul Evan pare o exagerare, totuși explicabilă prin simpla, banala atracție pe care o simțim toți pentru cei pe care ii iubim.
Finalul este impresionant, chiar dacă ești ditamai omul matur și nu mai crezi în basme, e posibil să lăcrimezi…puțin.

Mâncarea, otrava noastră cea de toate zilele

Cred că alimentația este o problemă pentru noi toți. Eu nu am o plăcere specială din a mânca ci, așa cum spune și zicătoarea, "mănânc să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc".
Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că în ziua de azi, chiar dacă ai impresia că mănânci ca să trăiești, de fapt, de cele mai multe ori mănânci ca să...te ajuți să mori mai repede...
De ce spun asta ? deoarece nu cred că mai există alimente complet sănătoase în mediul în care trăim. Totul, inclusiv aerul și apa, este otrăvit!
Ar putea să spună cineva că există gospodării, la țară, în care țăranii își cultivă singuri legumele, fructele, își cresc singuri păsările și animalele. Nu cred nici în această idee de alimentație "eco". Atât timp cât pământul, apa și aerul sunt pline de substanțe toxice,unde mai este naturalul? Și apoi, toate substanțele folosite drept îngrășăminte, substanțe "hrănitoare", substanțele împotriva viermilor, omizilor...și așa mai departe, numai naturale nu sunt.
De aceea spun că în ziua de azi noi mâncăm nu ca să trăim ci ca să murim.
Toți, oricât de sănătos am avea pretenția că ne alimentăm, băgăm în noi tot felul de otrăvuri frumos colorate, frumos ambalate, apetisante, cu arome care mai de care mai îmbietoare...Dar... nu e păcat să te sinucizi? Pentru că noi asta facem, doar că moarte vine mai încet...în iluzia unei vieți îndestulate.
Am primit acest filmulet care m-a pus iar pe gânduri, de la o colegă, Cristina. Măcar o persoana dacă l-ar mai vedea și tot ar fi bine...

Semne de primăvară

Ieri am cumpărat primii ghiocei pe anul acesta. M-am bucurat de cum am văzut grămada de alb cu verde crud în fața băietanului care voia să facă și el un bănuț. Am avut și pentru cine să duc firavele și totuși curajoasele floricele: pentru maică-mea și pentru Maria. Am lăsat-o pe Maria să-i ofere buchețelul, bunica-si...mare bucurie pe capul ei.
Când i l-am dat și pe cel destinat ei a făcut fața aceea de flatată, sensibilizată, încântată și surprinsă:"Sunt pentu mine??" Ca să mă mulțumească și pe mine (să nu plâng toată ziua pentru că nu am ghiocei:) ) a spus:"sunt pentu noi, mami..."
Aveam în cameră, într-o vază, o crenguță de tuia adusă de ea de pe afara. Îmi adusese "flori" și trebuia să le pun în apă pentru ca altfel făcea scandal mare. După ce a primit ghioceii zice:" Îi punem în apă și scoatem frunza aia stupidă care nici măcar nu face flori..."

Ghioceii au apărut...primăvara nu are cum să fie prea departe...sper!

Maria

"O girafa care-i girafa este o adevarata girafa."(Maria mea - in caz ca avea cineva ceva indoieli)
"De ce nu a trecut un clown strada? ...Pentru ca era schiop!!" ( tot Maria, evident!)
"Muntele Himalaya este foooarte inalt pe pamant, cel mai inalt!"(Maria)
"Luna are mai multe fete...adica apare in mai multe forme..."(Maria)
"Soarele ma sperie...daca ne topeste pe toti?"( Maria)
"Vreau un animalut de casa ...un hamster sau doi."(Maria)

Perle...nu doar de-ale elevilor

Am spus eu perle, în titlul dat postului, însă aș înclina spre "nestemate", "inestimabile", "nemuritoare", "inegalabile"...super-superlative absolut de absolute prin care (doar prin ele)aș putea cataloga exprimările ce-i sunt atribuite "primarelui" de la PSD, Vanghelie.
Toți l-am auzit comunicând (mă rog, articulând)în public, în limba română și am fost uimiți de naturalețea cu care se exprimă.
Nu m-am gândit însă că s-a apucat cineva să consemneze de câte ori "punctează".
Fragmentele de mai jos mi-au fost recomandate prin email, de către Ciprian. Cred că a avut o mare încredere în sănătatea mea. De ce? Pentru că în urma lecturii lor ar fi fost posibil să mor: de groază sau de râs.
Eu sper să nu provoc niciun șoc nimănui. Mă gândesc la faptul că posibilii cititori s-au imunizat în prealabil prin expunere treptată la factorul nociv...acum se vor expune pe cont propriu la o concentrație destul de periculoasă...
1.-"Nu există ființă umană, fie că locuiește în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare."
2.-"Numai cine nu lucrează nu poate să i se impute că nu poate să fie și mici greșeli."
3.-"De când mă știu eu copil, mă urcam în pom și mâncam corcoduși."
4.-"Cine nu are loc de mine, nu mă interesează, să se înghesuiește!"
5.-"Acel tânăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur."
6.-"Soarta mea a fost hotărâtă de destin."
7.-"Vocea mea se va face auzită oriunde. Și pe sub apă!"
8.-"Sunt oameni tineri care sunt prezenți aici în față și pe care vreau să le mulțumesc!"
9.-"În ultimii cinci ani este anormal să mergem cu mașinile și cu transportul în comun care mergem."
10.-"Deci prezența mea e datorită stării Bucureștiului în care ne aflăm."
11.-"Sunt atât de nervos și de supărat încât nu vorbesc decât administrativ."
12.-"Tre să vedem cum putem să rezolvăm o parte din problemele românilor și nu cu asemenea formule de a spune ce tre să învețe românii și unde găsesc pe goagăl, gagăl, cum? gugăl, așa -unde găsim păpădia, unde găsim nu știu ce și unde ne interesăm de Herodot."
13.-"Eu am să-l scot pe Gigi Becali din politică, pentru că Gigi Becali m-a scos pe mine din sărite."
14.-"Și-ntr-un pom dacă mă puneți, eu am puncte de vedere."

Februarie 2010- Proba de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română

Câteva precizări:
-pentru proba A), respectiv, pentru proba B) subiectele se transmit în fiecare dimineață a zilelor în care se desfășoară evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orala în limba română/maternă, în format electronic, conform unei proceduri separate, elaborate de Centrul Național de Evaluare și Examinare;
-elevii nu beneficiază de al doilea bilet;
-lectura textului de pe bilet este obligatorie;
-elevii corigenți pe primul semestru pot susține proba de competență de comunicare în limba română, pentru că, până la vară, ei pot trece clasa;
-rezultatele nu se vor da pe loc, pentru că cei doi evaluatori trebuie să le negocieze, în cazul în care au obţinut niveluri diferite de competenţă, prin urmare, rezultatele se vor afişa la final;

Energii?...bioenergii...

Am văzut în ultima perioadă mai multe fragmente de emisiuni televizate, dezbateri, reportaje, interviuri (nu spun emisiuni pentru că nu am mai urmărit o emisiune cap-coadă de foarte mult timp) în care s-a tot vorbit despre flacăra violet, influența culorii violet, puteri bioenergetice, parapsihologie și alte asemenea...Am văzut-o și pe Lidia Fecioru, bioenergeticiana care a terminat facultatea de parapsihologie de la Moscova, din ce-am mai citit pe ici și pe colo, deci ar fi o persoană avizată care consideră că de fapt, câmpul energetic, aura, ar determina lucruri în jurul nostru, nu neapărat culoarea pe care o purtam, deși, chiar și aceasta poate influența starea de spirit prin energia degajată.
Lumea în care trăim este dominată, fie că noi conștientizăm acest fapt sau nu, de energii, de câmpuri energetice din cele mai diverse. Radiestezia este calea spre capacitățile nebănuite ale omului, către fortele, câmpurile, energiile pe care acesta le are dar nu le conștientizează, sau dacă le conștientizează nu le educă și nu le folosește.
Fiecare obiect din mediul înconjurător are un biocâmp care variază în funcție de dimensiunea și forma lui. Noi, oamenii, am intuit încă din cele mai vechi timpuri forța/energia din lucruri, fapt demonstrat prin simpla căutare a apei cu nuielușa de alun de forma literei”y”. Nu întotdeauna puterea de a „vedea” dincolo de aparența lucrurilor a fost binevazută, folosirea energiilor proprii și a celor din jur fiind considerată vrăjitorite, mai ales în Evul mediu. Obiectele cunoscute folosite în radiestezie au fost de-alungul secolelor: piramida, nuielușa de alun, ansa, pendulul, cercul, emisfera, creionul, firul.
Orice om este străbătut de energii ce pulsează mai ales datorită conținului mare de apă(apa fiind un mediu propice transmiterii de energii) și se pare că ar fi înconjurat (ca și o ceapă) de straturi multiple de energie având culori diferite, în funcție de ceea ce influențează, apără, controlează el. Astfel, ultimul strat ar avea culoarea alb-violet și influențează, controlează creierul (apropo de flacăra violet a domnului Băsescu care l-ar fi determinat pe Geoană să piardă alegerile). Tulburarea sinelui determină tulburarea câmpului bioenergetic și de aici disconfort, stări proaste sau chiar boli. Un gând negativ se va reflecta în mod direct asupra stării noastre, atrăgând răul respectiv. Ceea ce gândim este atras, în mod direct, către noi: bine sau rău. De fapt, pe aceasta idee se merge și în filmul „The secret”despre care am vorbit la un moment dat.
Deci, un rol foarte important în echilibrul nostru energetic îl are gândul și capacitatea noastră de a ne controla gândurile și trăirile. Dacă am reuși să avem suficientă încredere în noi, iar apoi , prin concentrare, autocunoaștere, autoeducație să ne controlăm energiile , atunci am putea influența atât starea noastră cât și pe a celor din jur.

15 Februarie 2010-„Proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare în limba românǎ”

Mâine începe proba orala la limba și literatura românǎ. De fapt, începe proba de evaluare a competențelor de comunicare în limba românǎ. Este o formǎ nouǎ de evaluare, în urma ei obținându-se certificate de competențǎ.
Proba oralǎ la limba și literatura românǎ a devenit „Probǎ de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare în limba româna”, profesorul evaluator trebuind sǎ decidǎ dacǎ absolventul de liceu este: utilizator mediu, avansat sau experimentat, evaluându-se doar capacitatea de comunicare şi nu cunoaşterea conceptelor operaţionale specifice limbii şi literaturii române, rezultatul neinfluenţând nota medie finalǎ a examenului. La proba scrisǎ însǎ, absolventul trebuie sǎ dovedeascǎ temeinice cunoştinţe de limba şi literaturǎ, deopotrivǎ, conţinuturile, conceptele operaţionale fiind incluse în baremul de notare.
Se pare cǎ în acest an şcolar, Ministerul Educaţiei, respectiv Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învǎţǎmântul Preuniversitar au avut mult de lucru din cauza schimbǎrii modului de evaluare a cunoştinţelor elevilor la sfârşitul clasei a VIII-a şi la sfârsitul clasei a XII-a. Astfel, s-a modificat structura probelor de bacalaureat, organizat în anul 2010 in baza Ordonanţei de urgenţǎ nr.97/2009, pentru modificarea Legii Învǎţǎmântului nr.84/1995, conform O.M.E.C.I. nr. 5507/06.10.2009, examenul în sine susţinându-se aproape pe parcursul unui an scolar. Elevii care susţin aceastǎ probǎ a examenului de bacalaureat trebuie sǎ dovedeascǎ faptul cǎ au dobândit competenţe raportate la conţinuturi, pe parcursul celor doua cicluri liceale. Probele orale evaluate prin niveluri de competenţǎ susţinându-se în semestrul al II-lea, în timp ce probele scrise se susţin dupǎ încheierea anului şcolar.
Aceastǎ structurǎ a evaluǎrii la examenul de absolvire are intenţia, menţionatǎ anterior, de a evalua competenţele funcţionale dobândite de absolvenţi, fǎrǎ sǎ urmǎreascǎ sǎ sublinieze dacǎ aceştia sunt sau nu specialişti în filologie.
Chiar în programa şcolarǎ pentru ciclul superior al liceului se menţioneazǎ faptul cǎ „prin disciplina limba şi literatura românǎ se urmǎreşte consolidarea competenţelor de comunicare ale elevilor, indispensabile în lumea contemporanǎ, pentru orice tip de activitate profesionalǎ.” Astfel, pentru ca un absolvent sǎ devinǎ utilizator avansat al limbii române, pentru a câştiga abilitǎţile necesare de comunicare într-o societate în continuǎ transformare, şcoala trebuie sǎ aibǎ grijǎ sǎ îndrepte elevul spre studiul limbii române, spre domeniul comunicarii, spre dezvoltarea deprinderilor de documentare şi argumentare şi spre formarea competenţelor de lecturǎ ale cititorului avizat.
Profesorii examinatori sunt din aceeași unitate școlară cu elevii, unul dintre examinatori fiind chiar profesorul clasei din care face parte elevul examinat. Președintele comisiei este directorul școlii. Profesorii nu vor fi plătiți suplimentar pentru orele de examen, ba dimpotrivǎ, trebuie sǎ și recupereze orele de curs pe care le-ar fi avut în orar în ziua respectivǎ.
La cest examen nu existǎ noțiunile de admis/respins, chiar și cel mai slab pregătit elev va putea obține cel puțin nivelul - utilizator mediu. Ceea ce mi s-ar părea firesc, având în vedere cǎ limba românǎ este limba lor națională/ maternǎ/de exprimare zilnicǎ. Cu toate cǎ evidența spune acest lucru, în realitate existǎ și situații în care un elev de clasǎ terminalǎ(XII) abia descifrează prin lecturare un text la prima vedere, cu atât mai puțin sǎ poată identifica elemente ale situației de comunicare, tipul de text și cu atât mai puțin sǎ exprime un punct de vedere argumentat.

Hai, să ne iubim !...Că-i sărbătoare!

...este 14 februarie, cică-i Sf Valentin, ziua îndrăgostiților. Ce lozincă să găsesc? Îndrăgostiți din toate țările, uniți-vă! :) sună a dezdrăbălare generală, a orgie într-un grup extrem de numeros…dacă-i punem la socoteală și pe cei ce mimează indrăgosteala…chiar că-i ciudat rău.
Mă gândeam dacă perspectiva mea asupra acestei “sărbători“ s-a schimbat cumva față de ceea ce credeam acum vreun an. Nu cred. Reciteam acum ca să văd dacă nu cumva reacția mea acidă era determinată de întâmplările nefericite din viața mea, poate eram invidioasă(aiurea) și uram dragostea ce dădea pe afara din atâtea piepturi înflăcărate și săgetate (sau scrijelate cu lama)de Cupidon. Poate nu-s prea sensibilă și nu o să-mi tatuez niciodată pe braț, piept, umăr sau alte zone anatomice mai mult sau mai puțin vizibile numele( mai nou, id-ul, nick-ul) celui iubit. Nu consider că trebuie neapărat să existe o evidență palpabilă, materială a ceea ce simți. Iubirea este un termen abstract,la fel și ceea ce simți este la fel de abstract: ilogic, inexplicabil, nedemonstrabil, consider eu. Dacă simți iubirea, o simți, o trăiești, și gata! nu poți găsi formula matematică a unei iubiri sau a ștergerii ei atunci când ți se pare nepotrivită. Ar fi atât de simplu să existe o operație logică, matematică prin care să se dea răspuns corect, exact la toate problemele legate de sentimentele dintre oameni. De Sf. Valentin am senzația că oamenii ar avea un un fel de comutator on/off pentru iubire. Adică, pe 14 februarie comutatorul este on, pe urmă e mai mult off.
Da, mulți vor spune că sărbătoarea este doar un pretext pentru a sublinia încă o dată ceea ce simți. Așa cum de Crăciun toți devenim brusc foarte creștini, miloși, omenoși, darnici, de 8 Martie toți își amintesc de faptul că au venit pe lume dintr-o mamă, de ce de sf Valentin nu am deveni brusc, mai iubăreți, mai îndrăgostiți?
Culmea e ca azi, Sf Valentin coincide cu lăsatul secului, intrarea în postul Paștelui, adică ar fi sfârșitul unei perioade de libertate și începutul uneia de abstinență. Evident că-i o cursă contracronometru pentru cei care vor să postească. Vai, de cei care muncesc: să-și ia liber! :) de Sfântul Valentin; există și pretextul.
Probabil că farmaciile și-au făcut deja aprovizionarea cu prezervative și alte mijloace de contracepție ...de sărbătoare.
Eu cred că orice iubire are sărbătorile ei( și nu doar una pe an, evident) dar nu acelea stabilite de ceilalți, de calendarul tuturor. Nu-ți pot sclipi ochii de bucuria vederii celui iubit doar pentru că așa spune pattern-ul, paradigma...

''Professional cook "

De ceva timp, e o promoție în "Real", se dau, cu puncte, vreo șase tipuri de tigăi "professional cookware", la reducere. Da și? nu că aș fi fost foarte impresionată de acest aspect, mai ales că nu-s, chiar deloc, un "proffesional cook".( Da'-mi iese un ceaiiii...cu toată modestia :) )
Cine m-a corupt în goana după cratițe? Carmen, cumnățica mea, soția olandezului zburător :), adică frate-meu, cel care m-a învățat cum se spune "frumos" în olandeză( nu spun cum pentru că o sa creadă lumea că înjur). Mă gândesc eu ce mă gândesc, întreb ce-i cu cele tigăi. Pe mine mă interesa grillul care la reducere era 80 ron, iar fără reducere ar fi costat 150ron. Când ii povestesc unei prietene despre asta ma întreabă dacă respectiva cratiță face să apară și mâncarea în ea când o așezi pe aragaz. La prețul ăsta, ar fi suficient să scoți cratița, aprinzi aragazul și gata masa.
După cum spuneam, mergem la Real acum vreo doua săptămâni ca să luăm tigăile, eu una , Carmen, două( să fie mai professional decât mine). Ce să vezi, nu erau pe rafturi deloc, de parcă toți cei din zona Galați - Brăila s-ar fi transformat instant în "proffesional cooks", vorba firmei de-a făcut oalele. Secretul era următorul: din cauza cererii prea mari(am spus, a dat gătitul profesionist peste toți) trebuia să faci programare ca să-ți aducă mult doritul obiect. Ne facem programare, de fapt, Carmen face programare. Dacă era după mine, nu cred că aș mai fi insistat. Ca să se asigure că o sa fie totul ok, ia și numărul de telefon al respectivei(poate nu era suficient de stresată și avea nevoie de puțin ajutor).
Într-o bună seară, având confirmarea că au sosit tigăile, ne pornim la drum dar, surpriză, la telefon se comunica faptul că lipsea una din cele trei oale solicitate, așa că ne oprim undeva în drum ca să ne innecam amarul :)... cum eram noi împiedicate să ne atingem idealul??
În cele din urmă, în alta seară, și cu Maria după noi, pe post de entertainer, "după lupte seculare" reușim să valorificăm oferta cu puncte la oalele"thomas.rosental group"(cum sună, parcă mi-am luat rachetă).
Mi-am luat grillul. Ieri l-am și folosit de-am făcut niște peste. Mi s-a părut a fi bun. Trebuie să-l încerc și la carne de pui...
Așa că am "professional cookware", sunt "professional cook" ...măcar puțin.

"Muzică nouă"

Din când în când mă mai joc pe blog. Astăzi, încercam să umblu la personalizări. Nu sunt o pricepută dar învăț prin descoperire. Îmi place bara cu informații și cea video. Ziceam că am vrut să schimb ceva la bara video: să schimb tematica din "filmulețe amuzante" în "muzică nouă". Încerc eu cu "muzica nouă" și mi-l bagă, la previzualizare, pe dl Guță. Nuuu, nu-i bine, nu-i bine chiar deloc! Mă mai gândesc puțin, cum să fac să-l elimin pe Guță din schemă? Introduc la criteriu de selecție "new music". Buuun! Aștept să văd cu ce mă uimește blogger-ul.
Surpriză! Mi-l arată pe mereu tânărul, salvamarul în budigăi roșii, David Hasselhoff:

Se vede clar faptul că videoclipul nu-i nici pe departe "new", așa cum aveam eu pretenția să găsesc. Melodia nici atât, având în vedere că e un cover după Ted Mulry Gang , " Jump In My Car", din 1975...mai bătrână chiar decât mine :)...not new at all!

Căutând toate detaliile astea, m-a amuzat foarte tare un comment la videoclipul celor din 1975:
"these boys have just ripped this off the musical genius david hasslehof....
they need to start writing there own stuff..."
Să nu te strici de râs???

Stare de februarie

Deja iarna durează de ceva timp...de prea mult timp, aș spune eu, având în vedere aversiunea mea pentru frig.
De fiecare data când mai ninge repet în dreapta și-n stânga: sigur, ninge pentru ultima data în iarna asta, nu cred că va mai putea fi așa de frig de acum încolo. De fapt, încerc să mă conving de faptul că iarna se va sfârși în cele din urmă și că va veni și primăvara...
Nu cred că sunt singura care suferă din cauza frigului. Pe toți ii aud că se simt obosiți, că au dureri de cap, de mușchi, de oase, că-s lipsiți de energie. Problema poate nu ar fi atât durerea fizică,ci mai ales starea de oboseală, de parcă, într-o oarecare măsură, ne-am opune hibernării. Pe mine mă supără foarte tare lipsa energiei, faptul că trebuie să depun adevărate eforturi să-mi fac treburile zilnice, și tot rămâne câte ceva nefăcut, și tot mă duc la culcare cu oarece regrete.
Ce am făcut eu ca să depășesc starea aceasta? Nu că ar fi ceva corect...beau cafea. Chiar dacă e cu lapte, tot cred că e cam multă. Și mai rău, beau energizante...otravă curată. Normal, apucături proaste pentru că nu fac decât să mă simt și mai obosita și mai stresată de timp.
Așa că m-am hotărât! (pentru a câta oară!) Nu mai beau decât o cafea pe zi și nu mai beau energizante. În schimb, voi relua programul regulat de gimnastică. Spre rușinea mea, nu am mai făcut gimnastică de mai bine de o lună.
Și încă ceva: îmi propun să mă culc mai devreme în fiecare noapte. (Sper să funcționeze.)

Exerciții...logice

A venit frate-meu la mine în vizită. Dintr-una într-alta îmi dă de rezolvat un exercițiu, fiind tare curios dacă am să îl pot rezolva sau nu. El se laudă că l-a rezolvat în două minute și mai face observația (ironică): numai bărbații îl pot rezolva.

Se dau șirurile de numere:
2 - 3 - 10
5 - 6 - 55
7 - 2 - 63
Ce număr urmează în seria:
8 - 7 - ... ?

Bineînțeles că l-am rezolvat și eu, tot în cam două minute.
Alt exercițiu, dar mai ușurel:

-se dă un număr format din două cifre
-numărul este mai mare decat 6x9
-numărul este mai mic decat 7x9
-cifra zecilor este mai mare decat cifra unităților
diferența dintre cifrele care îl formează este 4.
Care este numărul?

Is it a problem, being gay?

In a recent dialogue,I nave been in the situation to express my opinion about homosexuality. Although I do not have any friend or acqaintance in order to speak about it from personal, direct observation, I can express my attitude about it, generally.
History has proved that homosexuality existed along its evolution through years, since the oldest times. For example, Greek, Japanese, European, Mohammedan societies dealt with this issue, the love of man for another men not being something never heard of. However, society, because of the rules imposed by church, by”morals”, rejected and accused such a love relation and admitted only heterosexual relations. Therefore, homosexuals had to live an isolated life, in obscurity; they had to hide their real sexual, emotional inclination and therefore their social life but also their happiness depended on the others attitude.
Nowadays, homosexuality is no longer a taboo, even if it was considered as relation “against nature”, more and more people realize that we are not all alike and that we must not judge the other just for being different. Our education made us accept the fact that love is unexplainable and that sexual attraction is possible to appear not only between man and woman but also between two women or between two men, as the Greek philosopher Plato explained it through Androgyny. Famous names as Alexander the Great, Michelangelo, Shakespeare or Freddy Mercury, George Michael demonstrated that homosexuality doesn’t influence the value of a person, his intelligence or his talents.
It might be hard for a family to accept the fact that one of them is different but it shouldn’t be. The person is the same, the person is no different from the other human beings, only the sexual orientation is different; but it is a fact that counts only for his intimate life. People should not judge the other just because of preconceived ideas.
Anyway, everything that gets out of what people know as normal will always attract criticism, dissaproval and never-ending discussions.

25 de... "gânduri"

1.Eu stau, tu stai, el stă. (Imnul de stat)
2.Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brâncuși)
3.Posteritatea va crede că am avut un singur ou... (Columb)
4.Femeile cu picioare lungi sunt cele mai bune la pat. (Procust)
5.Duc o viată regulată; mă culc la șapte, mă scol la șapte. (Albă ca Zăpada)
6.A fost nuntă cu dar, dar nu cine știe ce! (Zamfira)
7.N-aveți, cumva, un foc? (Nero)
8.Și totuși, se învârtește! (Galileo Galilei la un chef)
9.Eu sunt o excepție: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
10.Am fost corigent la zoologie și literatură. (La Fontaine)
11.Am oscilat între Școala Ardeleană și Școala Militară. (Petru Maior)
12.Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi)
13.Noi vrem pământ! (un extraterestru)
14.Am picat la țanc! (Aurel Vlaicu)
15.Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
16.Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
17.Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las pană nu-l termin. (Cleopatra)
18.Cartea mea de căpătai este "După douazeci de ani". (Silviu Brucan)
19.Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
20.Toți oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
21.De fapt, la țară eu n-am vară, ci un văr. (George Topârceanu)
22.Ca orice om, am fost și eu la strâmtoare. (Magellan)
23.Oștenii mei, astăzi avem exerciții de tragere. (Vlad Țepeș )
24.Americanii s-au obișnuit cu insula în coastă. (Fidel Castro)
25.Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb)

Ce culoare mă reprezintă?

Nu m-aș fi gândit niciodată ca ar fi vorba de auriu. Știu ca e o mare diferență între culoarea preferată, culoarea cu care iți stă bine și culoarea care te-ar reprezenta. Totuși, nu m-aș fi gândit niciodată la auriu. Cred că în mintea mea ar fi fost verdele...nu aș putea da o explicație pentru alegerea mea.
...hmmm, bun și temperamentul auriu. Cam conservator, totuși, dar poate că așa sunt și eu...

Probleeemăăă!

Tocmai ce spuneam că Maria umblă și singură la calculator. Îi caut muzică pentru copii și apoi o las să aleagă singură pe măsură ce se termină melodiile. De multe ori ascultă la cască (rămâne așa de la mine). Ok, nimic neobișnuit până aici.
Într-o zi o văd dansând și cântând cât o ținea: "P-la,p-la,p-la!" Mă duc repede și o cert. Unde a învățat ea așa ceva. (Măcar dacă aș obișnui să înjur...să spun că m-a auzit pe mine, dar eu nu înjur decât...o dată la juma' de an, să zic, și doar dacă-s foarte, foarte nervoasă.)
Îmi spune că e o melodie "fumoasă" care-i "pase" ei. Îmi storc eu creierii să-mi amintesc dacă am ascultat vreodată vreo melodie măcar apropiată de ceea ce cânta ea...nimic. M-am gândit apoi că pronunță ea ceva greșit, nu înțeleg eu. Oricum, i-am spus să nu mai cânte asta niciodată pentru că nu e frumos, că mă supăr pe ea, că e prostie, că se face de râs...de toate, numai să o conving.
Astăzi ii dau muzică la calculator: a vrut-o pe Cleopatra cu melodia ei de Crăciun. De acolo a trecut la altele, evident. Când...ce-mi aud urechile? exact ceea ce cânta fiica-mea cu ceva timp în urmă și eu o certam:


Versurile sunt în portugheză iar laitmotivul (care-n romană ar avea conotații vulgare) ar însemna ceva de genul "săriți! săriți! săriți!". Adică, nimic, absolut nimic vulgar.
Bine, bine, dar cum explic eu cuiva treaba asta dacă se apuca Maria să fredoneze???

Maria și neologismele

Noua generație de copii este foarte surprinzătoare. Sau așa mi se pare mie pentru că o văd pe Maria în fiecare zi și de multe ori mă lasă fără replică. Este înnebunitor cu câtă ușurință folosește neologisme exact în contextul potrivit, demonstrând și cunoașterea sensului nu doar reproducerea a ceea ce ar fi auzit pe vreundeva.
Am un exemplu recent.
Eu nu prea urmăresc emisiuni la televizor, acesta stă cam tot timpul pe desene. Eu sunt cu calculatorul: scris, citit, învățat, filme, muzica, radio...Problema e că au apărut niște conflicte de interese din momentul în care Maria a învățat să se joace pe calculator, să-și aleagă singură melodii pe you tube sau desene de pe diverse site-uri. Normal că tot eu sunt vinovată de asta, eu am învățat-o, eu i-am dat voie.
Într-o seară: eu la calculator, ea la "Pisicile aristocrate"(în curând cred că am să învăț toate replicile). Ce-i vine ei în minte? Se apropie de mine cu o mina foarte serioasă:
- Mami!- face o pauza lungă, să fie sigură că mi-a captat atenția și că mă uit la ea. Mami, hai să fasem un "compomis"!
Mă uit la ea nedumerită. Mă gândesc la cine știe ce prostie ii trece prin căpșorul ei de trei ani și jumătate. Cer detalii să văd dacă pricepusem eu bine cuvântul folosit de ea:
- Ce să facem, Mari?
- Un compomis, măi! (auzi, că proastă mai sunt, nu pricep nici atâta lucru!?!)
- Explică-mi!
- Fasem un compomis: eu te las să te uisi la televizor si tu îmi dai zoc la calculator!
Mi-a explicat situația propusa atât de firesc încât m-a lăsat cu gura căscată. Oare când am folosit eu pentru prima dată cuvântul compromis? În niciun caz pe la trei ani. Cred că muuult mai târziu.

"Balul pomilor"

"A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat..."(George Coșbuc,"Iarna pe uliță")



"Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,
Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet."
(Dimitrie Anghel, "Balul pomilor")



"Orice frumusețe e ca o urnă
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi forma, mirat. Și suferi, gândind
la cenușa pe care-o cuprinde."
(Lucian Blaga, "Frumusețea")