zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.
În soare spicele îşi ţin la sân graunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeste între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
(Lucia Blaga, Vara)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu