"...Monșer! te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă?"

"...domnul se uită lung la un pahar ce stă pe masă aproape gol, și din care a băut impiegatul.

— Mă rog, dacă nu vă supărați, aveți apă?
— Da.
— E rece?
— Potrivită.
— Nu-i puneți gheață?
— Ba da.
—Așa? îi puneți gheață?
— Firește!
— E flir... e firl...? ...ăsta...
— Da, avem filtru.
— Monșer! te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă?... Teribil mi-e de sete!
Impiegatul sună; un aprod se prezentă.
— Un pahar cu apă..."
(I.L.Caragiale, Petiţiune)

Pe căldurile astea, ne putem imagina cu uşurinţa un astfel de dialog caragialian între cei doi căţei însetaţi...monșer...