Anunţuri autentice: TRĂIASCĂ LIMBA ROMÂNĂ!!!

1.-VARZĂ ACRĂ DE VÂNZARE LA DOAMNA POPESCU ÎN FUND!

2.-NU PRIMIM BUTELIILE CLIENŢILOR CARE EXPLODEAZĂ! 

3.-Eşti analfabet? Scrie-ne azi şi te ajutăm pe gratis. 

4.-Service Auto. Ridicăm şi livrăm maşina gratuit. Dacă ne încerci o  dată, nu mai pleci în altă parte. 

5.-Vând câine: mănâncă orice şi îi plac foarte mult copiii. 

6.-Căutăm bărbat pentru lucru la Fabrica de dinamită.Trebuie să fie dispus să călătorească.  

7.-Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă.  

8.-De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subţiri şi sertare largi.  

9.-Prăjitor de pâine: Un cadou apreciat de întreaga familie. Arde pâinea automat.  

10.-Mașini uzate: De ce sa te duci în altă parte ca să fii păcălit? Vino aici.  

11.-Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează şi nici nu bea.  

12.-Vând pat pentru copil cu picioare de fier.  

13.-Tânără doamnă, drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat care să aibă şi autoturism.  

Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.
 

14.-Asociație de locatari, angajează fochist de înaltă presiune.  

15.-Căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare.   

16.-Vând maşină de cusut mână şi picior.  

17.-Vând butelie de aragaz cu reşeu şi frigider.  

18.-Vând pătuţ copil făcut la comandă pentru pretenţioşi.  

19.-Închiriez cameră la doua fete încadrate cu un singur pat.  

20.-Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită şi puţin întrebuinţată.  

21.-Confecționez şi încăputez cizme pentru bărbaţi cu înlocuitori de calitate.  

22.-Ofer loc de veci liberabil prin schimb.  

23.-Ofer recompensă celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu că l-au vazut cu o femeie în maşină în ziua de 18 Iunie, pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Vă rog să veniţi să depuneţi mărturie şi la tribunal. 

(de la Ștefan, Cluj)

"Marea europeană"

   Sunt din nou impresionată de paginile Hortesiei Papadat-Bengescu, "marea europeană", cum o numea Eugen Lovinescu. Poate cea mai importantă scriitoare pe care a dat-o literatura română până în ziua de astăzi, totuși insuficient valorificată, citită. Nu îmi place lumea creată de Hortensia Papadat Bengescu, îmi place scriitura ei, capacitatea de a realiza o extraordinară analiză psihologică.

   Interesul este și mai mare gândindu-mă că este din Ivești, din același județ în care locuiesc și eu; simpatia(poate este vorba despre patriotism local) crește și mai mult. Nu întâmplător eroina sa, Lenora, își are rădăcinile în Tecuci, iar personajele feminine pe care le conturează oglindesc și din trăirile scriitoarei. Fiind nemulțumită de viata sa personală, căsătorită cu un bărbat mai în vârstă, rigid, magistrat de profesie, ea defulează în opera literară, în creația artistică.

   Deși a publicat la maturitate, Hortensia Bengescu mărturisește că scrie destul de ușor, că textul "i se dictează, îi vine din condei", ceea ce trădează o scriitoare înnăscută, dăruită cu talent.

Ma gândesc și la mărturisirile marilor Eliade și Arghezi. Eliade, în ciuda prolificității sale, mărturisea că pagina îl sperie, mai ales pagina jumătate scrisă, ca să nu mai spun de "meșteșugarul" Arghezi al cărui efort creator e văzut similar cu îmbrățișarea fierului cald de clește.

Reprezentativ pentru Hortensia Bengescu este "Ciclul Halippilor", serie alcătuită din romanele: "Fecioarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns" și, după unii, "Rădăcini", prezentând un mediu social și sufletesc imund, tarat, maculat, pervertit, bolnav. Poate că scriitoarea prezintă lumea exact așa cum este, nu se ferește să prezinte urâtul, fără să aibă neapărat intenția de a-l scoate în evidență. Autoarea surprinde cu multe detalii ceea ce se află sub aparența de strălucire și noblețe a "înaltei" clase sociale, aristocrația. Ceea ce ar fi ca element definitoriu pentru această pătură socială ar fi: averea, banii, casele, funcțiile, titlurile, moșiile deținute. Noblețea, în sensul real al cuvântului, "aristocrația" reală nemaiexistând, fiind doar un mediu social în care se putea ajunge cu ușurință cu ajutorul banilor.

   Acest mediu colcăie de interese meschine, boli, desfrâu, incest, adulter, moarte.

   "Un aspect caracteristic al acestei lumi este că indivizii nu sunt preocupați de bani decât la început, în momentul intrării în clasă. Toți sunt mai mult sau mai puțin bogați, în afara oricărei griji materiale. Averea este unicul mediu în care pot pluti aceste ființe diafane. Energia nemaifiind îndreptată în sensul câștigării existenței, toate subiectele romanului balzacian sunt eludate. Aci n-avem de-a face cu ambițioși politici, cu avari, cu speculanți, ci cu persoane preocupate de <>, ambiționând să dea serate, să fie primite la anumite recepții dificile, să reacționeze în toate momentele vieții, chiar cele mai grave, în modul cel mai distins."(George Călinescu, "Romancierii: Hortesiea Papadat-Bengescu ", "Istoria literaturii române de la origini până în prezent")

Meditație

Evanghelia zilei, una dintre pietrele (adevărat test) de poticnire pt. credinciosul mediocru:

 

"Caci imparatia cerurilor este asemenea unui om stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa.
Si invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.
Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si ce va fi cu dreptul, va voi da.
Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.
Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii, stand fara lucru, si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru?
Zis-au lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua.
Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de cei din urma pana la cei dintai.
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar.
Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot cate un dinar.
Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei,
Zicand: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita.
Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie.
Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun?
Astfel vor fi cei de pe urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi."

 Sfânta Evanghelie după Matei 20, 1-16  

 

(Text trimis de prietenul Ștefan S., din Cluj, pe 21 iulie)
Ceea ce mă face pe mine să fiu un lucrator nu foarte grăbit spre vie, și, mai ales, un credincios mediocru.
Deși corectitudinea în plată este evidentă pentru că stăpânul viei a dat exact ceea ce a promis, nu știu cum ar fi să mă aflu printre cei treziți de dimineață și luați la lucru în vie și nu știu dacă nu m-aș jena de ceilalți lucrători dacă aș fi printre ultimii luați la lucru.
Doar bunătatea stăpânului și toleranța față de ceilalți să fie de ajuns?
Și apoi, oricum Stăpânul hotărăște pentru că "mulți sunt chemați, dar puțini aleși". E adevărat că poți să te hotărăști până și în ultimul moment că vrei să fii printre cei dintre care se poate face alegerea.
Important e să vrei să fii printre cei dintre care se poate face alegerea.
Deși înțeleg, sunt un credincios mediocru, e clar.

"Maitreyi" - una dintre nemuritoarele povești de dragoste ale umanității

Nu mai surprinde pe nimeni faptul că nu se mai citește, faptul că pentru foarte mulți, a sta cu o carte în mână mai mult de jumătate de oră devine chiar obositor. Cu toate acestea, mai există și unii care citesc din plăcere iar alții din obligație. Cei care citesc din obligație, chiar dacă citesc, de multe ori nu pot pătrunde dincolo de cuvinte ca să ajungă la semnificații, trec cu privirea peste imaginea textului scris contabilizând numărul de pagini de parcurs, contabilicește termină cartea de citit ca pe o datorie chinuitoare. Totuși literatura artistică ar trebui să fie o desfătare, o modalitate de îmbogățire și cizelare a spiritului, a sufletului.

Ceea ce m-a determinat să fac această introducere este faptul că romanul lui Mircea Eliade, “Maitreyi”, un roman de dragoste foarte potrivit ca lectură pentru adolescenți, pare acestora fie ciudat, plictisitor, fie de neînțeles. Oare chiar este nevoie doar de cuvinte și imagini explicit erotice, de filme ușurele la care doar să se uite fără să gândească?

Mircea Eliade propune un roman de tip jurnal în care relatează la persoana I, o experiență erotică trăită de un tânăr englez, Allan. Acesta din urmă este, de fapt, o reflectare artistica a lui Mircea Eliade, întâmplările trăite de el sunt întâmplări din biografia autorului însuși. La o simplă privire asupra “Jurnalului “ și asupra romanului “Maitreyi”, se observă similitudinile, faptul că în roman realitatea este pe alocuri modificată, ea reprezentând materialul cu care a lucrat Eliade pentru a realiza ficțiunea.

Eliade, discipolul lui Nae Ionescu, adoptă și el convingerea că omul trebuie să fie el însuși, să nu-și însușească stereotipii anterior gândite, șabloane. Plecat în India, în încercarea de a descoperi o lume nouă, pentru a studia cultura, civilizația, pentru a-și realiza propria lucrare de doctorat(“Yoga. Essai sur les origins de la mystique indienne”), Mircea Eliade este găzduit de Surendranath Dasgupta, profesorul său de la Universitate, îndrăgostindu-se de fiica acestuia, Maitreyi. Se înfiripă o poveste de dragoste între reprezentanții a două lumi, a doua civilizații. Din cauza interdicțiilor impuse de o mentalitate conservatoare , cei doi trăiesc drama separării, legătura nefiind acceptata de lumea indiană. Ceea ce a trăit scriitorul este notat inițial în Jurnal, în “Caiete”, devenind ulterior literatură a experienței, a autenticității. Opera poate fi citită din perspectiva cunoașterii biografiei autorului sau, pur și simplu, ca roman de dragoste, de către cei ce nu vor neapărat să știe mai multe despre relația autor-narator-personaj.

Vorbim despre un roman ce a avut un mare succes în epocă dar care a stârnit și controverse. Astfel, chiar George Călinescu a considerat că romanul ascunde imagini cvasipornografice(deși în” Istoria literaturii române” îl consideră pe Eliade creatorul romanului românesc exotic), alții sunt surprinși de lipsa de cavalerism a lui Eliade, el prezentând explicit relația de dragoste pe care a avut-o cu o tânără, fie ea și dintr-o lume îndepărtată de țara noastră, exotică. Astfel de detalii “picante” ar putea stârni curiozitatea cititorului dornic de cancan, de culise mai puțin artistice. Erosul este trăit de două ființe superioare, un tânăr inginer cu o carieră promițătoare și o adolescenta indiană, poetă și filosof. El, inițial neimpresionat în niciun fel de Maitreyi, nici măcar nu-și mai amintește când a văzut-o prima dată:”Am șovăit atâta în fața acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic.”(Mircea Eliade, “Maitreyi”, Editura Cartex 2000, București, 2006, p.15), ulterior , rememorând și încercând să se obiectiveze, realizează că prima impresie a fost de dispreț pentru pielea “mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară.”(ibidem)Acest dispreț se accentuează mai ales atunci când are impresia că familia lui Narendra Sen vrea să-i căsătorească; impresie greșită de altfel, tatăl Maitreyiei urmărind doar să-l înfieze pentru a facilita plecarea familiei sale în Europa. Astfel se explică marea libertate oferită tinerilor, lăsați adesea, deși femeie și bărbat, nesupravegheați. Întâlnirile repetate dintre cei doi determină o apropiere din ce în ce mai mare iar tânărul simte un anumit magnetism în ființa fetei,; parcă tocmai exotismul și ciudățenia ei îl impresionau.

În roman sunt pagini de un accentuat lirism, în ciuda intenției de autenticitate și anticalofilie a scriitorului, ba chiar, putem spune a naratorului care vrea să reconstituie cât mai exact, obiectiv cele trăite, pentru a putea înțelege și el ce i s-a întâmplat. Până la urmă, instinctul erotic domină rațiunea în cei doi îndrăgostiți și fata i se oferă după ce se logodesc într-un ritual lirico-magic ce implică toate elementele universului, legătura mărturisită în fața “Mamei Pământ” fiind mult mai importantă decât cea “oficializată”în fața oamenilor, având și consimțământul lor. Allan este surprins de erotismul fecioarei care i se oferă fără reținere și se transformă într-o amantă perfectă într-o singură noapte. Astfel se dovedește, ca și în alte mari povești de dragoste ale lumii, că în ciuda rațiunii, instinctul domină comportamentul și deciziile oamenilor. Allan, în ciuda pretenției sale de a fi un tânăr intelectual analitic, rațional, nu-și poate explica ceea ce a trăit nici măcar după trecerea anilor, nici măcar sedimentarea sentimentelor trăite nu este de ajutor în explicarea reacțiilor fizice și sufletești:”…Și dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei…”(idem, p.181) Vraja erotică se rupe când tatăl fetei află de relație și o interzice, gândește el, din cauza incompatibilității dintre civilizațiile, religiile celor doi, pretext absurd în lumea contemporană, plauzibil pentru anii interbelici ai călătoriei lui Eliade în India.

Ov.S. Crohmălniceanu spune că “Farmecul romanului vine din surpriza acestor reacții neobișnuite, înregistrate cu o mereu sporită fascinație de autor. Descoperirea sufletului feminin indian, o adevărată terra incognita pentru un European, se aliază cu observația lucidă și realistă a asprimii raporturilor familiale și sociale.”(Ov.S.Crohmălniceanu, “Literatura română între cele două războaie mondiale”, vol.I Editura pentru Literatura, 1976, p.524)

Acest roman de dragoste ce are ca noutate relația dintre reprezentanții a două lumi și având ca motto cuvintele lui Eliade:…Oare îți mai aduci aminte de mine, Maitreyi? Si dacă iți amintești, cum poți să mă ierți?...”primește un răspuns de la Maitreyi Devi în romanul “Dragostea nu moare”. Maitreyi se arată indignată de faptul ca Mircea a arătat-o “goală”, trădând intimitatea dintre ei.

“Maitreyi“ este realitate și ficțiune, trăire lucidă și instinct, eros și nevoia de a înțelege mecanismele ilogice ale acestuia. Un roman concis, ușor de citit, accesibil dar și valoros, “carte de extaz senzorial și mistica dăruirii”, ea presupune o anume educație a simțurilor, o încărcare spirituală a voluptății, paralel cu frăgezimea senzuală a experiențelor livrești.”(Dan C. Mihăilescu, “Jocul erotic și erudiția senzualității”, Prefață la Mircea Eliade, “Maitreyi”, Editura Cartex 2000, București, 2006)

Marea Neagră la Neptun

În ciuda faptului că îmi place soarele, că îmi place să fac plajă și să am pielea bronzată, consider că vacanțele la mare sunt destul de obositoare și de neinteresante. Da, poate că vacanțele la Marea Neagră sunt așa dar eu altă mare nu am apucat să văd până acum.
Am aici o părticică din mare, mai pe înserat. Am văzut răsăritul...lunii.
Dimineața, cu niciun chip, niciodată nu m-am învrednicit să văd răsăritul la Marea Neagră. Apusul e mai la îndemână...

Înserarea aceasta am văzut-o de pe un vaporaș. Și cum mie nu mi-e frică deloc de apă, ba chiar am și un pic de rău de mare amestecat cu rău de mașină, a fost destul de palpitant. Țineam o pungă la îndemână în caz de vărsa Maria dar o puteam folosi la fel de bine și eu.

Ce tip de cocktail esti?

Evident, asa cum m-am obisnuit, ma distrez cu ultimul Quiz gasit pe Kudika.


Am gasit, pe aceeasi tema, un alt quiz mai vechi.


De-a dreptul diabolic si orgasmic...

Liberty Parade 2010, prin Neptun

În vara aceasta, pentru prima dată, am fost și eu martoră la o manifestare Liberty Parade. Nu că țineam neapărat la asta, fenomenul chiar nu m-a interesat niciodată. Știam că e vorba despre o manifestare (în principiu, artistică) ce implică muzica techno, cam așa ceva. Ceea ce am văzut  în trecere, pentru că eu eram în Neptun iar petrecăreții techno treceau pe acolo, a fost o mare gălăgie, vuvuzeală, fluiereala, plus o mulțime de oameni mai mult sau mai puțin ciudați.

Cei din convoiul Liberty Parade se mai retrăgeau prin stațiune, pe lângă copaci, hoteluri, își mai confecționau câte o țigară, mai puneau un praf pe mână și-l împărțeau frățește, mai luau un gât de coniac, votcă sau, mai ușurel, bere. Nu spun că toți făceau așa ceva...doar cei pe care i-am văzut eu.

Nici în cele mai acute momente de nebunie pe care le-am avut eu în viața mea nu cred că aș fi fost în stare să mă atârn de-un camion, îmbrăcată în chiloți, cu vreo perucă multicolor pe cap și cu vreo sticlă de bere în mână. Poate că nu sunt suficient de deschisă la minte, cine știe, sunt mai încuiată și nu înțeleg...

Prezentă la manifestare asta techno a fost și Maria, care atunci când nu-și ținea mâinile la urechi țopăia și ea, tot întrebându-ma ce se întâmplă, uimită de neobișnuiții trecători.

Maria

Mariei îi place să meargă la bibliotecă, e foarte incantată de multitudinea de cărți, de atmosferă...Are și permisul ei, nu îi mai ia mami cărți, își ia singură.

  Și pentru că e așa de studioasă :), am dus-o la Universitatea Dunărea de Jos pentru că e sesiunea de înscrieri pentru facultăți, licență, masterat. 

Dar nu am putut-o înscrie din cauza...înălțimii și din cauză că are o problemă cu scrisul, vorba ei. :))
S-a recules puțin în parcul Eminescu, intenția ei evidentă fiind de a se bălăci puțin în apă...că doar e piscină, nu?

 Apoi s-a rugat la Dumnezeu să o ajute în alta sesiune de înscriere la Facultate...când o avea înălțimea potrivită și când se va descurca și cu scrisul...

Luca Ion Caragiale

Pentru că tot eram în zona familiei Caragiale(cu postul anterior), vorbind despre viața și creația primului născut al lui I. L. Caragiale, Mateiu, m-am gândit să-l descos puțin și pe cel de-al doilea fiu al marelui Caragiale, Luca Ion Caragiale(1893-1921).

Acesta din urmă, numit Luchi, a avut un destin tragic în ciuda marii griji pe care i-a purtat-o tatăl său. Din cauza fricii de boli, de moarte, a tatălui(i-au murit doi copii, două fete, la vârste mici), duce o viață retrasă, izolată, învățând acasă, cu dascăli particulari, Caragiale tatăl considerând că astfel îl protejează. Trăind printre maturi, Luchi s-a maturizat devreme, s-a dedicat în special operei lirice, exact acea parte a literaturii care nu se potrivise firii tatălui său. Viața și opera sa nu se știe dacă a fost reconstituită integral, mai ales că opera,(peste două sute de poezii) se pare, nu a trecut de ultima atingere de condei a autorului. Astfel, nu putem judeca obiectiv, având toate datele, valoarea reală a creației sale.

Înainte de a împlini 28 de ani, Luchi moare în urma unor complicații determinate de o pneumonie.

Sigurul caiet de versuri pregătit pentru a fi tipărit, se pare, este intitulat "Jocul oglinzilor", titlu păstrat de Barbu Cioculescu și Ecaterina Logadi(sora poetului) în ediția îngrijită de ei.  Important este articolul antum "Amintiri despre Caragiale" publicat în "Ideea europeană"(1920, nr.29-39, 4-11 ianuarie) deoarece reprezinta o mărturie autentică despre viața marelui scriitor.

Cel mai cunoscut poem al său rămâne "Triptic madrigalesc": 

"Când te-am zărit
Întâia oară
Purtai un  sweater verde,
Când te-am zarit
Treceai grăbită și tăcută
Prin parcul
Umed și crepuscular,
Purtai un sweater verde,
Și-n ochi
Indiferența
Stranie-a fecioarelor
Surâzătoare și candide
Din magazinele-englezești
Expuse
Prin peroanele de gări
Cosmopolite. (...)"
(Luca I. Caragiale, Jocul Oglinzilor, Editura Minerva, București,1972)

“Craii de Curtea-Veche” -" labirintul interpretărilor fără sfârșit"

“Craii de Curtea-Veche” de Mateiu Caragiale este o lectură grea, chiar imposibilă pentru unii. De ce aș recomanda cuiva să citească “Craii de Curtea-Veche”? În primul rând pentru valoarea operei în sine, apreciată de unii, contestată de alții, apoi măcar pentru faptul ca Mateiu este fiul marelui său tată, în ciuda atitudinii sale refractare față de familie.

Pentru oricare cititor, măcar pentru orice absolvent de gimnaziu, școală profesională sau liceu, numele Caragiale ar trebui să trezească măcar vreo câteva amintiri dacă nu adevărate cunoștințe de literatură română. Pornind de aici facem legătura cu cel ce a fost numit cel mai mare dramaturg al literaturii române, I.L.Caragiale. Mateiu este primul fiu al lui I. L. Caragiale, fiu dintr-o legătură nelegitimă cu Maria Constantinescu. Deși a avut intenția de a legaliza relația pentru a legitima copilul, intenția nu s-a dus la îndeplinire, astfel încât, în ciuda primirii călduroase în sânul noii familii a scriitorului (împreună cu Alexandrina Burelly), Mateiu va suferi mereu de complexul bastardului. Pe lângă acest complex , a fost și o viata întreagă în umbra numelui și creației tatălui său, dezvoltând și complexul tatălui.

În ciuda valorii tatălui, Mateiu îl disprețuiește, asemuindu-l chiar, prin aluzii, cu personajul sau, Gore Pirgu, “ o lichea fără seamăn și fără pereche”: “A, să fi voit el cu darul de a zeflemisi grosolan și ieftin, cu lipsa lui de carte și de ideal înalt și cu amănunțita lui cunoaștere a lumii de mardeiași, de codoși și de șmecheri, de teleleici, de târfe și de țațe, a năravurilor și a felului lor de a vorbi, fără multă bătaie de cap ar fi ajuns să fie maestrul și ar fi arvunit statui și funerarii naționale. Ce mai schițe i-ar fi tras, maica ta Doamne; de la el să fi auzit dandanale de mahala și de alegeri.”

Mateiu Caragiale a avut întotdeauna fani dar și cititori care nu au putut gusta și înțelege stilul matein care se îndepărtează cu mult de proza realistă interbelică. Chiar Ion Barbu, rafinatul poet-matematician, își declara admirația pentru opera mateină, atât în versuri cât și în intenția de a realiza un club “Mateiu Caragiale”. Matei Călinescu, un pasionat al relecturării și descifrării simbolisticii “Crailor”, considera că pentru a înțelege un astfel de text este necesară descifrarea tuturor elementelor intratextuale, intertextuale și extratextuale.(“A citi.A reciti. Către o poetică a (re)lecturii”, 2003, Editura Polirom) Matei Călinescu își propune să descifreze secretele auctoriale personale ascunse în textura narațiunilor lui Mateiu Caragiale(“Craii”, “Remember”, “Sub pecetea tainei”) , corelând datele oferite de ficțiune cu cele ale biografiei scriitorului: ”…Nu e posibil ca unele elemente de calendar intim să se fi ascuns în ficțiune, deliberat sau doar pe jumătate deliberat?”

Rezultatul unui efort considerabil, romanul “Craii de Curtea-Veche” conceput timp de 19 ani (1910-1929) are un mare succes chiar de la apariția lui, autorul însuși fiind foarte mulțumit de propria-i realizare: “Oricare ar fi satisfacțiile pe care această lucrare mi le va da mai departe, există una singură, pe care o și am, și pe care o voi prețui întotdeauna, înaintea oricărei alteia: aceea a dificultății învinse. Am auzit și citit că o operă încetează a mai plăcea autorului ei. La mine e dimpotrivă.”(Mateiu Caragiale, “Jurnal.1927-1935’, traducere de Taşcu Gheorghiu, în “Mateiu I. Caragiale. Dosar al existenței”, Muzeul Literaturii Române, București, 1979, pp.15-16)

În acțiunea romanului sunt implicați “Craii”, și aceștia motiv de discuții literare. Unii consideră că ar fi vorba de trei crai: Paşadia, Pantazi, Povestitorul, sau în loc de Povestitor, Pirgu; alții de patru: Paşadia, Pantazi, Povestitorul și Pirgu. Cea care ii numește “Crai” este Pena Corcodușa, o bătrână nebună din cauza unei poveşti tragice de dragoste din tinerete, apelativul fiind folosit în sens ironic și nu ca titlu de noblețe. Romanul este încadrat de Crohmălniceanu în proza artistă “alcătuită dintr-o împletire ciudată de proiecții tulburi, evocări nostalgice ale aristocraticului veac optsprezece, evaziuni în lumea imaginației, pasiuni pentru artificios și poze distinse, cu observații ascuțit realiste, înverșunări critice rare și inegale plasticități expresive, e, paradoxal, foarte nouă și anticipează o formulă originală de narațiune criptică, aluzivă, care va fi practicată mult mai târziu.”(Ov.S. Crohmălniceanu, “Literatura română între cele două războaie mondiale”,vol.I, Editura pentru literatură, 1967, p.263-264)

Subiectul operei este destul de greu de prezentat deoarece intervin tot atâtea fire narative câte personaje principale identificam. În primul rând, putem vorbi despre povestitor, în umbra căruia îl putem bănui pe autorul însuși, un tânăr cu vagi intenții literare, atras magnetic de compania celorlalți Crai. Este povestea lui Pașadia, un bărbat de viță nobilă, ajuns la bătrânețe și ducând o viață dublă: aceea de la masa de lucru unde scrie o istorie secretă a țării și viața de noapte dusă în desfrâu, “stricciune”. Al treilea Crai este Pantazi, despre care se spune că s-ar trage din pirați mediteraneeni, deprins a colinda prin lume. Gore Pirgu este cel ce pare a fi ghidul Crailor în lumea desfrâului, a bețiilor, dezmățării, este cel care-i duce la Arnoteni, unde o cunosc pe Ilinca, fiica cea mică a lui Maiorică, de care se îndrăgostesc Pașadia și Pantazi. Și mai este viața lui Pirgu, cel care în ciuda josniciei sale sau poate datorită ei, va ajunge ”de mai multe zeci de ori milionar, însurat cu zestre și despărțit cu filodorma…prefect, deputat, senator, ministru…”, în timp ce , după moartea Ilincăi, Pașadia moare în brațele Rashelicăi Nahmansohn iar Pantazi pleacă în misterioasa lui călătorie definitivă.

Omul Mateiu Caragiale, trăind în lumea sa cu embleme aristocratice, cu morga de genealogie nobilă în ciuda descendenței sale evidente, se prea poate să fi fost un ciudat însingurat, orgolios și complexat. Opera sa însă, poate la fel de ciudată, îmbină tradiția și modernul, liricul și epicul, frumosul și uratul, grotescul și sublimul, comicul și tragicul, realitatea și ficțiunea, fascinând generații de cititori. “Tehnica autorului este de a lăsa glosabile în permanență lucrurile. Avem doar iluzia că narațiunea ne-a adus în mână, prin desfășurarea ei, un fir al misterului. În loc să ne scoată la lumină, dimpotrivă, acesta ne trage mai afund în labirintul interpretărilor fără sfârșit.”(Ov. S. Crohmalniceanu, ibidem, p. 567)

Killers

 În  loc să citesc, așa cum ar trebui, îmi fac de cap uitându-mă la filme. Filme nu întotdeauna bune sau, mai bine spus, mai mereu proaste, în ciuda unor recomandări.

 Ultimul film "bun" /prost urmărit este"Killers", ( 2010). Am căzut iar în capcana "comedy" ce apare la genre, normal. Din tot filmul nu știu dacă sunt două...cel mult trei secvențe(spun trei gândindu-mă că poate nu am eu simțul umorului)  în care se poate zâmbi.

Ashton Kutcher (cel ce o menține tânără pe Demi Moore) joacă rolul unui nemaipomenit, atletic, șarmant agent special care mai și ucide din când în când, nu de alta dar așa scrie în fișa postului. O vede pe ingenua, trista, frumoasa fată proaspăt părăsită de iubit și se îndrăgostește instantaneu. Pentru ea renunță la misiuni, crime și alte îndatoriri de serviciu. Se transformă într-un angajat într-o firma de construcții, duce o viață mai mult decât calmă, idilică aș spune, până primește o nou misiune de la  fostul șef. Deoarece el nu și nu, nu mai ucide pe cuvântul sau de mincinos, devine el însuși o țintă pentru care se plăteau nu știu câte milioane de dolari.

 Deodată, toți cei din jur: vecini, prieteni, amici, mai mult sau mai puțin cunoscuți, încearcă să-l ucidă. "Stupefiant", chiar "magic" aș spune, chiar și socrul său se dovedește a fi un killer care se răzgândește în momentul în care află că fiica sa poartă copilul țintei sale.

Atuuri ale filmului: e nou, joacă un Ashton Kutcher destul de sexy și o draguțică Katherine Heigl...mmm, cam atât. 

Alt Quiz...

Din curiozitate și pentru propriu-mi divertisment, răspund și eu la întrebările din testele Kudika. Uneori rezultatele testului se potrivesc, uneori nu, câteodată mă încântă , câteodată mi se par cel puțin puerile.

Astăzi, am găsit un Quiz cu tema "Cum ești într-o relație?"

Adică eu aș afla despre mine cum sunt într-o relație:

Cel mai mult mă încântă :)) sintagmele : "atrăgătoare, conștientă de calitățile fizice" și "la prima vedere ingenuă și tandră"( nu că m-aș potrivi descrierii dar suna bine), exprimare completată de "poți fi răzbunătoare" ...hi, hi, hi...acesta a fost râsul diabolic, răzbunător! :). Revenind la fața de "ingenuă și tandră", fostul meu soț i-a dat un nume generic celui cu care presupune el că aș fi eu într-o relație, apropo de relație, că de aici plecasem. Rodul imaginației sale poartă numele pitoresc: Pandele :) . Încerc să-mi storc puțin creierii pentru a realiza portretul robot al celui ce ar purta numele Pandele...oricum, nu cred că i-au fost atribuite trăsături flatante.

GALR

Apărută în 2005, (lansata pe 16 februarie la București), GALR, Noua Gramatică a Academiei, (Rodica Zafiu și Andra Vasilescu) structurată în două volume(„Cuvântul”, „Enunțul”), incluzând 1700 de pagini, este puțin cunoscută.
La 43 de ani de la ultima ediție, noua gramatică a fost elaborată de 20 de specialiști(din generații diferite ca vârstă și experiență) de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan- Alexandru Rosetti” al Academiei Române. Aceștia s-au bazat mai mult pe limba vorbită decât pe limba folosită în cărțile de literatură, considerându-se că este nevoie de vocabule mai firești, de o gramatică mai vie și mai relaxată, bazată pe limba română astfel cum este ea vorbită în fiecare zi. Limba este un organism viu în continuă transformare, se schimba odată cu oamenii, ceea ce face ca formulele uzuale, să treacă din limba vorbită în cea literară, chiar dacă unele dintre acestea sunt regionalisme, cuvinte greșite sau cuvinte împrumutate din alte limbi și romanizate.
"Se regăsesc exemple cu texte din talk-show-uri, ziare sau autori contemporani, precum Mircea Cărtarescu", a exemplificat Andra Vasilescu. Apar schimbări terminologice, noi reguli de scriere, noi reguli ortografice toate având la bază relaxarea limbii.
Noua GALR propune o abordare structurală a fenomenului lingvistic românesc, încercând o sincronizare cu modelele occidentale.
Noi părți de propoziție:

-complementul posesiv,

-complementul secundar,

-complementul prepozițional,

- subiectul este considerat un complement de tip mai special.

Predicatele sunt în număr de trei:

-semantic,

-sintactic,

-al enunțului.
Dintre acestea trei numai ultimul, cel enunțiativ, acoperă sfera predicatului tradițional.
Transformările continua și la nivel morfologic, vorbindu-se de:

-zece conjugări, în locul celor patru tradiționale,

-articolele posesive și adjectivale devin pronume semiindependente

- articolul dispare ca parte de vorbire.

Deoarece GALR are caracter normativ, ea trebuie introdusă în școli. Cu toate acestea, există multiple controverse în jurul lucrării cât și în jurul modalității de introducere a conținutului ei în programa școlară, având în vedere și faptul că gramatica se studiază doar în ciclurile primar și gimnazial, cu excepția liceelor și a facultăților de profil.

"Undefined"

Am descoperit-o pe Sarah Whatmore, o cantareata britanica de 29 de ani, care s-a remarcat la spectacolul de televiziune "Pop Idol". Am citit despre ea ca ar fi refuzat oferta de a fi backing singer pentru Kylie Minogue pentru a-si dezvolta propria cariera muzicala.
In acest filmulet (luat de pe youtube) canta live melodia care-mi place mie. "Undefined"(nedefinit). Adevarul este ca are o voce placuta; nu cumva canta chiar mai bine decat Kylie Minogue? Ma intreb...


"Wait a minute, did you plan it?
What did you intend?
Turn into a lover from a good friend
And if I didn't even call you, would you miss me?
Would you care if you never ever kissed me?

So what's the use?
I'm asking you
You gotta tell me what I am to you
I need to know
Cause I'm starting to unwind

Cause we're undefined
I can't tell what's hurting me
Undefined
Is this the best that we can be?
Is it right?
And I know we've crossed the line in too deep, you and I
to be undefined

At the minute
Got me calling you to question
Why do I bother to give you my affection?
And when you say, “Of course you mean something to me”
It feels like a curse and you doom me

But where were you when I needed you?
Somehow I hate you but I love you too
I need to know
I just need the smallest sign

Cause we're undefined
I can't tell what's hurting me
Undefined
Is this the best that we can be?
Is it right?
And I know we've crossed the line in too deep, you and I
to be undefined

Why can't I sleep at night?
what's going on in my mind?
Something's come over me I can't deny

So what's the use?
I'm asking you
You gotta tell me what I am to you
I need to know
Cause I'm starting to unwind

Cause we're undefined
I can't tell what's hurting me
Undefined
Is this the best that we can be?
Is it right?
And I know we've crossed the line in too deep, you and I
to be undefined

I can't tell what's hurting me
Undefined
Is this the best that we can be?
Is it right?
And I know we've crossed the line in too deep, you and I
to be undefined."

"Vreau să cred"

"Deseori ținem la o credință nu pentru ca ea ne apare cert demonstrată, ci fiindcă nu ni s-a demonstrat contrariul ei."

"Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conștientul 'cred', nici cu scepticul 'nu cred', ci cu tragicul 'vreau să cred' ". ( Lucian Blaga - aforisme)
În "Pietre pentru templul meu",  Lucian Blaga sugerează faptul că spiritul uman este atras către ceea ce nu se poate demonstra, spre mister, spre latura necunoscută a vieții, a lumii în care trăim. Cu toate acestea, dorința oamenilor de a înțelege, de a explica și demonstra totul, de a pătrunde dincolo de mister determină condiția tragică a omului contemporan care, prins între ceea ce se poate demonstra și ceea ce nu se poate demonstra, nu mai poate nici să creadă, nici să nu creadă dar vrea să creadă. Civilizația determină ruptura de spiritualitate, odată cu evoluția noastră din punct de vedere al științei și tehnicii, involuam din punct de vedere spiritual, în ciuda dorinței noastre de a ne păstra sufletul intact.(Blaga chiar pune contradicție între cultură și civilizație.) Marile descoperiri ale științei și tehnicii vin în sprijinul ideii umaniste că omul este perfectibil și că este atotputernic în universul în care trăiește. De aici atracția spre mister, spre credință, dar numai pentru că reprezinta ceva pentru care nu exista încă demonstrații, sunt, poate, provocări.
Cred că dacă totul în această lume ar fi perfect explicabil, totul ar deveni controlabil, ar dispărea misterul, farmecul vieții. "Vreau să cred" ilustrează foarte bine disperarea omului care vrea să-și păstreze condiția de om.

Geenberg (2010)

Desi ‘Greenberg´ apare in prezentare ca fiind si comedie , este de fapt un film trist, si chiar foarte trist.

'Life is wasted on people.' (Viata este irosita pe oameni.) , replica ce partine lui Roger Greenberg, jucat de Ben Stiller, pare a fi un mare adevar daca ne gandim la evolutia personajului principal. Acesta, un barbat trecut de prima tinerete, avand in jur de patruzeci de ani, realizeaza ca a lasat viata sa treaca pe langa el. Are probleme psihice ( tocmai iesise din spital) care se reflecta in comportamentul sau, in relatiile cu ceilalti. El afirma cu mandrie, chiar spre uimirea tuturor din jur , ca se simte foarte bine “facand nimic”(doing nothing). De fapt el nu are niciun orizont in viata, nu-si doreste nimic, asteapta sa treaca timpul, asteapta sa vina viata spre el evitand orice angajament de teama complicatiilor.

Chiar felia de viata prezentata in film il arata intorcandu-se in locul sau natal unde isi reintalneste vechii amici, prieteni, pe care ii dezamagise in adolescenta pentru ca refuzase sa semneze un contract pentru formatia de muzica din care si el facea parte. Astfel, intreaga formatie a avut de pierdut, niciun alt contract nemaiaparand , sansa de succes a formatiei fiind spulberata din cauza refuzului lui Greenberg.

Pe acesta din urma pare sa il deranjeze cam totul in jurul sau, chiar si oamenii (de care se izoleaza, aproape ca se ascunde). El realizeaza scrisori prin care se plange tuturor oficialitatilor, institutiilor, in timp ce el “is doing nothing” si este doar deranjat.

Filmul are un ritm destul de monoton, nu se intampla cam nimic pentru ca personajul principal, dupa cum spuneam, nu prea face nimic. El pare a fi un om caruia nu-i place sau nu stie sa traiasca, pentru care faptul ca a fost aruncat in viata este un fel de pedeapsa. Parca mimeaza viata, parca este doar un spectator al vietii. Se chinuie din rasputeri sa mimeze iubirea, in scenele de dragoste cu Florence parca ar fi un ciudat care stie ce ar trebui sa faca in preajma unei femei, dar gesturile sunt nefiresti, nu simtite ci mecanice.

De fapt, daca ne gandim la replica pe care o rosteste chiar Greenberg, ”Hurt people hurt people.”, putem trage concluzia ca el este un om intr-o carapace, intr-o continua stare de aparare, pentru ca e de parere ca oamenii nu stiu sa traiasca frumos si ca isi petrec timpul ranindu-se intre ei. Astfel, indifferent de situatie, de ceea ce e aparenta de bine si frumos, el crede ca in cele din urma va avea de suferit si de aceea mai bine nu face nimic. Este chiar speriat de tinerii care il intimideaza pentru ca au invatat sa-si traiasca viata inaintea lui.

E un film nu foarte amuzant, nu foarte comod, cu un Ben Stiller circumspect, cu ochi de nebun, altfel decat cel pe care l-am mai vazut pana acum.

Faleza Dunării, la Galați

Cam asta se vede de pe faleza superioară din Galați! Apă până în digul de peste Dunăre, aproape că a acoperit copacii de pe ambele maluri. În curând sculpturile de pe faleză se vor transforma în opere de artă subacvatice.

Coborând de pe faleza superioară spre faleza inferioară, locul obișnuit de promenadă, ai impresia că dai direct într-un canal în care stau pescarii. Cred că mai mult se enervează decât să prindă pește pentru ca-și agață firele în copacii  și boscheții acoperiți cu apă.

Locul de plimbare, de jogging este acoperit cu apă, în întregime. Maria se uită mirată și tot întreabă: Pe aici ne plimbam? De ce e apă? De ce e inundat? De ce a plouat? ...exasperant...

Bacalaureat - a doua sesiune - 2010

Pentru cei foarte mulți care nu au reușit să treacă examenul din prima încercare, iată programarea examenului în cea de-a doua sesiune pe 2010:

05-09 iulie 2010 - Înscrierea candidaților la a doua sesiune de examen.
23-24 august 2010 - Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română - proba A
23-24 august 2010 -  Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă - proba B
24-25 august 2010 - Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare orală într-o limbă  modernă - proba C
26-17 august 2010 -  Evaluarea competențelor digitale -proba D
 30 august 2010 - Limba și literatura română - proba E)a)- proba scrisă 
 31 august 2010 - Limba și literatura maternă -proba E)b)- proba scrisă
1 septembrie 2010 -  Proba obligatorie a profilului  - proba E)c)- proba scrisă
 3 septembrie 2010 - Proba la alegere a profilului și specializării -proba E)d)- proba scrisă 
4 septembrie 2010 - Afișarea rezultatelor (până la orele 16:00) și depunerea contestațiilor(orele 16:00- 20:00)
7-8 septembrie 2010 - Rezolvarea contestațiilor
 9 septembrie 2010 - Afișarea rezultatelor finale. 

Limba și literatura română - subiecte- bacalaureat - 28 iunie 2010

 Subiectele de la proba scrisă la Limba și literatura română (din această primă sesiune pe acest an ) au fost foarte ușoare și ar fi permis obținerea unor note mari. Nota șase s-ar fi putut obține lejer, numai prin rezolvarea subiectelor I și II. 

Subiectul I a fost structurat ca cerințe pe un fragment dintr-un text dramatic de Vasile Alecsandri. Nu ar fi trebuit să apară dificultăți în înțelegerea textului, mesajul fiind destul de explicit. 

Subiectul al II-lea, textul argumentativ, propunea ca punct de plecare un proverb ușor de înțeles, de la care se putea pleca ușor în elaborarea unei opinii și a unor argumente susținute cu dovezi.

Subiectul al III-lea a fost la fel de accesibil, reprezentând o cerință pe cea mai simplă operă din programa de bacalaureat, basmul; singura "complicație" fiind reprezentată de faptul ca în centrul cerinței se afla personajul. 

VARIANTA 8

• Toate subiectele (I, II si III) sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

• Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Se dă următorul text:

Actul II, Scena VIII

IORGU, ZOIŢA

IORGU: Slavă Domnului, că mă găsesc, în sfârsit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă...

ZOIłA (voind să iasă, în parte): Degrabă ţi-a fi?

IORGU: Nu fugi, îngerasule!... Nu mă lipsi de fericirea ce sâmt a te videa si a-ţi spune cât te

iubesc.

ZOIłA: Domnule...

IORGU: Ah!... când ai sti câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi si

noapte te visez cu ochii deschisi si nu pot nici să mănânc, nici să beu, nici să trag ciubuc.

ZOIłA: Vai de mine!... vorbeste mai încet că te-aude bărbatu-meu.

IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubeste un giudecător aurul!... Pune-ţi dar în gând

cât te iubesc!...

ZOIłA: Adevărat grăiesti?...

IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!

KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoiţa... Zoiţa!

ZOIłA (lui Iorgu): Fugi că vine.

IORGU (voind să fugă): M-am dus.

ZOIłA (în parte): Îmi vine-o idee. (Lui Iorgu, oprindu-l.) Nu pe-acolo.

IORGU: Da pe unde?

ZOIłA: Ascunde-te aici în ceasornic, pân’ ce-oi depărta pe bărbatu-meu.

IORGU: Cum [...] în ceasornic?

ZOIłA: Dacă mă iubesti!

IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?

KIULAFOGLU (asemene): Zoiţa... Zoiţa!

ZOIłA: Întră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă...

IORGU: Da nu se poate, soro...

ZOIłA: łi-i frică poate?

IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunosti pe Iorgu.

ZOIłA: Ei; apoi ce te mai opreste?

IORGU: Zi dintâi că mă iubesti s-apoi intru si în tartar*.

ZOIłA (deschizând ornicul*): Te iubesc.

IORGU: Încă o dată... (Întră în ornic.)

ZOIłA: Te iubesc. (În parte.) Am câstigat rămăsagul*.

(Vasile Alecsandri, Iorgu de la Sadagura)

*tartar, tartaruri, s.n. – (în credinţa crestină) iad, infern

*ornic, ornice, s.n. – (înv.) ceasornic (de perete); orologiu, pendulă

*rămăsag, rămăsaguri, s.n. – prinsoare, pariu

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe:

1. Numeste câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: fericirea si ceasul. (2 puncte)

2. Explică rolul virgulei în secvenţa: Da nu se poate, soro... (2 puncte)

3. Construieste un enunţ în care să folosesti o locuţiune/ expresie care să conţină

substantivul ochi. (2 puncte)

4. Precizează tema discuţiei dintre personajele Iorgu si Zoiţa în fragmentul dat. (4 puncte)

5. Transcrie o replică din text rostită de Iorgu, pentru a ilustra comicul de limbaj. (4 puncte)

6. Selectează, din text, două cuvinte/ grupuri de cuvinte care reprezintă mărci ale adresării

directe. (4 puncte)

7. Prezintă rolul indicaţiilor scenice din fragmentul dat. (4 puncte)

8. Comentează, în 6 – 10 rânduri, următoarea secvenţă din text: Te iubesc. (În parte.) Am

câstigat rămăsagul. (4 puncte)

9. Menţionează două trăsături ale textului dramatic prezente în fragmentul dat. (4 puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Scrie un text de tip argumentativ de 15 – 30 de rânduri despre omenie, pornind de la următorul proverb:

Fapta bună laudă pe om.

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:

- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris,

utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri -6 puncte

- să ai conţinutul si structura adecvate argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei,

enunţarea si dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei,

formularea unei concluzii pertinente-18 puncte

- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de

ortografie si de punctuaţie) si limita de spaţiu indicată -6 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Redactează un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un basm cult studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

- menţionarea a patru elemente de structură ale basmului cult, semnificative pentru

realizarea personajului ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale si

spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă,

tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare etc.);

- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la

conflictul/ conflictele basmului cult pentru care ai optat;

- evidenţierea a două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative pentru

ilustrarea unei trăsături a personajului ales;

- susţinerea unui punct de vedere personal despre modul în care se reflectă o idee

sau tema basmului cult pentru care ai optat, în construcţia personajului ales.

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper);

pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte;

abilităţi de analiză si de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte;

ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; asezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct,

încadrarea în limita maximă de spaţiu indicată – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini si să dezvolte subiectul propus.

BAREM DE EVALUARE SI DE NOTARE 

 
• Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.
• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracţiuni de punct.
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total acordat pentru lucrare la 10.

SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. câte 1 punct pentru numirea oricăror sinonime pentru sensul din text al cuvintelor date (de
exemplu, fericirea - bucuria, ceasul - clipa) 2x1p=2 puncte
2. explicarea rolului virgulei în secvenţa dată 2 puncte
3. construirea oricărui enunţ în care se foloseste locuţiunea/ expresia care conţine substantivul ochi
2 puncte
4. precizarea temei discuţiei dintre personajele date (de exemplu, iubirea) 4 puncte
5. transcrierea oricărei replici din text, rostite de Iorgu, pentru a ilustra comicul de limbaj (de
exemplu, Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!) 4 puncte
6. câte 2 puncte pentru selectarea, din text, a oricăror două cuvinte/ grupuri de cuvinte care
reprezintă mărci ale adresării directe (de exemplu, Nu fugi, îngerasule!...; Da’ nu se poate,
soro…) 2x2p=4 puncte
7. prezentarea rolului indicaţiilor scenice din fragmentul dat 4 puncte
8. - comentarea secvenţei date (comentare: adecvată si nuanţată - 3 p.; parţial adecvată - 1 p.)
3 puncte
- respectarea limitei de spaţiu indicate 1 punct
9. câte 2 puncte pentru menţionarea oricăror două trăsături ale textului dramatic prezente în
fragmentul dat (de exemplu, existenţa replicilor, a indicaţiilor scenice; structurarea textului în
acte si scene) 2x2p=4 puncte

SUBIECTUL al II - lea (30 de puncte)
- construcţia discursului de tip argumentativ:
- structurarea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei
componente – ipoteza, enunţarea si susţinerea argumentelor, concluzia (structurare:
adecvată - 3 p./ parţial adecvată - 1 p.) 3 puncte
- utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri – de exemplu, verbe
de opinie, adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod, folosite ca indicatori ai subiectivităţii
evaluative, conjuncţii/ locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate pentru
exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv etc., conectori
argumentativi (utilizare: adecvată - 3 p./ parţial adecvată - 1 p.) 3 puncte
- conţinutul si structura argumentării:
- formularea ipotezei 3 puncte
- câte 3 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente [pro si/ sau contra] adecvate
ipotezei 2x3p=6 puncte
- câte 3 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăreia dintre argumentele
enunţate 2x3p=6 puncte
- formularea unei concluzii pertinente 3 puncte
- respectarea normelor limbii literare si a limitei de spaţiu indicate:
- registrul stilistic adecvat cerinţei 1 punct
- respectarea normelor de exprimare (0-1 greseli din punct de vedere lexical sau
morfosintactic - 2 p.; 2 greseli - 1 p.; 3 sau mai multe greseli - 0 p.) 2 puncte
- respectarea normelor de ortografie si de punctuaţie (0-1 greseli din punct de vedere
ortografic si de punctuaţie - 2 p.; 2 greseli - 1 p.; 3 sau mai multe greseli - 0 p.) 2 puncte
- respectarea limitei de spaţiu indicate 1 punct

SUBIECTUL al III - lea (30 de puncte)
Conţinut – 16 puncte
- câte 1 punct pentru menţionarea oricăror patru elemente de structură ale basmului cult,
semnificative pentru realizarea personajului ales 4x1p=4 puncte
- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele basmului cult pentru care candidatul a optat (prezentare: detaliată si nuanţată - 4 p./
schematică, fără raportare la conflictul/ conflictele basmului - 1 p.) 4 puncte
- câte 2 puncte pentru evidenţierea a două episoade/ secvenţe narative/ situaţii semnificative
pentru ilustrarea unei trăsături a personajului ales 4 puncte
- formularea unui punct de vedere personal în concordanţă cu cerinţa 2 puncte
- susţinerea punctului de vedere formulat 2 puncte
Redactare – 14 puncte
- organizarea ideilor în scris (text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei
componente – introducere, cuprins si încheiere, iar construcţia paragrafelor subliniază ideile;
succesiunea logică a ideilor - 3 p.; părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu
există echilibru între ele, iar ideile sunt, în general, evidenţiate prin paragrafe - 2 p.; plan vag
de structurare a textului, iar trecerea de la o idee la alta nu este evidenţiată - 1 p.) 3 puncte
- abilităţi de analiză si de argumentare (relaţia adecvată idee-argument, utilizarea de
argumente convingătoare, formularea de judecăţi de valoare - 3 p.; analizarea ideilor
prezentate cu unele elemente de interpretare - 2 p.; afirmaţii nesusţinute prin argumente,
prezentarea de idei irelevante, schematism - 1 p.) 3 puncte
- utilizarea limbii literare (stil si vocabular adecvate conţinutului eseului, claritate a enunţului,
varietate a lexicului, sintaxă adecvată - 2 p.; vocabular restrâns, monoton - 1 p.) 2 puncte
- ortografia (0-1 erori - 2 p.; 2 erori - 1 p.; 3 sau mai multe erori - 0 p.); 2 puncte
- punctuaţia (0-1 erori - 2 p.; 2 erori - 1 p.; 3 sau mai multe erori - 0 p.); 2 puncte
- asezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea 1 punct
- încadrarea în limita maximă de spaţiu indicată 1 punct

“Goya’s ghosts”

“Goya’s ghosts” este un film in regia lui Milos Forman. Aparent este un film biographic, despre pictorul spaniol Fransisco Goya, ceea ce m-a si determinat sa-l aleg ca vizionare; de fapt , filmul nu prezinta decat cateva detalii generale legate de viata, activitatea, creatia acestui artist.

Celebrul pictor este doar liantul intregii actiuni, este cel la care se intorc iar si iar firele povestii. Este surprinsa drama unei familii de negustori spanioli, in perioada de sfarsit a crudei Inchizitii. Cel ce propusese revenirea la drasticele pedepse ale Inchizitiei era parintele Lorenzo, cel al carui portret era pictat de catre Fransisco Goya. Lorenzo apreciaza talentul pictorului si chiar considera ca desenele sale care scandalizau lumea bisericeasca ilustreaza exact fata lumii de atunci cu decaderea morala reala, nu exagerata prin actul artistic. Astfel, i se propune lui Goya sa picteze interiorul unei biserici, pentru aceasta artistul isi cauta modele pentru chipurile de ingeri, chiar si printer femeile usoare. Cel mai frumos chip de tanara e acela al unei fiice de negustor spaniol, Ines. Aceasta este arestata de Inchizitie fiind acuzata pentru o erezie inchipuita, acuzatie pe care si-o asuma marturisind din cauza torturilor repetate, de nesuportat.

Goya incearca sa intervina pe langa Lorenzo, folosindu-se si de influenta banilor tatalui fetei, stiind de posibilitatea de corupere a reprezentantilor clerului. Desi este de accord sa ia banii nu promite nimic in privinta eliberarii fetei, de aceea tatal se vede nevoit sa-l oblige pe Loreno sa semneze un document ce-l incrimina in fata bisericii, pentru a-l putea manipula. Toate eforturile sunt in zadar. Ines nu este eliberata, ba dimpotriva, este abuzata in temnita de cel ce poza in binefacatorul ei, Lorenzo. Acesta din urma este nevoit sa fuga din tara in momentul in care tatal fetei a facut public documentul pe care-l avea in posesie. Dupa cincisprezece ani, odata cu revolutia sprijinita de francezi, sunt inchisi si pedepsiti reprezentantii Inchizitiei iar cei din temnite sunt eliberati. Cel ce se intorsese pentru a elibera, cu puterea de a judeca, era chiar cel ce fusese fratele Lorenzo, acum cu noi viziuni asupra vietii. Ines este eliberata , isi gaseste familia ucisa de “revolutionari” si incearca sa-l contacteze pe Goya, singura sa amintire. Lui ii marturiseste faptul ca a dat nastere unei fetite,copilul lui Lorenzo, fetita ce i-a fost luata imediat dupa nastere. Desi Goya incearca sa-I gaseasca fetita apeland la acum puternicul Lorenzo, nu face decat sa complice si mai mult lucrurile pentru ca Ines este trimisa intrun ospiciu iar fata, Alisia (devenita prostituata) este cautata pentru a fi alungata din tara. Toate acestea pentru a nu pune in pericol viata de familie a lui Lorenzo.

Actiunea se complica si prin rasturnarile impuse de istorie, se intoarce monahia si puterea bisericii Lorenzo pierde puterea , este judecat si condamnat la moarte. Imaginera de final a filmului este tragica: Ines poarta in brate copilul pierdut al unei prostituate, il tine de mana pe cel ce i-a determinat intreaga durere a vietii sale, Lorenzo, mort, carat intr-o caruta trasa de cai. Tragismul situatiei este accentuat si e faptul ca intregul spectacol al executiei a fost urmarit de Alisia, la bratul unui soldat, cea care habar nu avea ca asista la executia propriului tata.

Mi s-a parut un film bun care merita vazut. Totusi, personajul principal nu este Goya ci chiar fantomele lui, personaje pe care le-a pictat , pe care le-a influentat sau care l-au influentat.

Aceste "fantome" au fost jucate foarte bine, as spune eu, de catre Javier Bardem(Lorenzo) si Natalie Portman (Ines/Alicia)