Să devenim!

    Am avut zilele trecute un fel de revelaţie...bine, e mult spus, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Trecând printr-o perioadă tensionată, care mi-a pus răbdarea şi nervii la încercare, viitorul meu depinzând într-o oarecare măsură de ceea ce se petrecea, am avut, totuşi, senzaţia de retrezire, de încărcare a unor baterii, de activizare a unor centri nervoşi pe care îi lăsasem într-o stare de latenţă...

     Atunci mi-a trecut prin minte: "Devin!" şi apoi, imediat m-am corectat "Redevin!" În ciuda contextului nefavorabil, starea de excitaţie nervoasă mă făcea să mă simt ciudat de bine: îmi simţeam creierul functionând, o sete de a căuta, de a găsi, de a proiecta, mă surprindea până şi pe mine, posesoarea creierului cu pricina...

     Mi-am dat seama că schimbările sunt absolut necesare în viaţă, că acceptarea unei stări pentru o perioada lungă de timp te duce la ceea ce pare a fi confort, dar te anulează ca individ independent, cu iniţiativă. Este foarte important să experimentezi lucruri noi, să te descoperi, să-ţi descoperi limitele...mereu, pe tot parcursul vieţii. Este greşit să te plafonezi şi să te multumesti cu tot ce ai acumulat până la o anumită vârstă, considerând că dintr-un anumit moment doar te menţii... Normal că nu toate schimbările vor fi în bine, în mod obligatoriu; nu toate experienţele noi îţi vor satisface orgoliul sau se vor mula perfect pe dorinţele şi personalitatea ta. Nu toată lumea te va lăuda! De fapt, nici nu trebuie să fie aceasta scopul! Dar care este rolul lor dacă tot spun că pot aduce şi nemulţumiri?         Te menţin în acţiune, te menţin treaz, activ, viu! Te simţi pulsând, vibrând! Nu asta înseamnă să trăieşti?

       La asta mă gîndeam când mi-a trecut prin minte "Devin!" sunt din nou pe drumul normal al vieţii. Nu astept, nu sunt mulţumită doar cu ceea ce pot face acum, sunt un adolescent gata de experienţe noi şi gata să îşi descopere alte puncte forte, gata să cunoască, să înveţe.  

        Toţi adulţii ar trebui să "Redevină! "

      Mi-am imaginat un fel de hartă pe care apar indivizii. În funcţie de activitatea cerebrală  şi de pasiunea pe care o pun în a trăi, în dreptul lor să pulseze o luminiţă. Sunt convinsă că în cele mai multe dintre cazuri, luminiţa abia mai pâlpâie, la indivizii aflaţi la maturitate, în timp ce în cazul adolescenţilor stă să explodeze în flăcări incandescente. De ce? Pentru că adolescenţii descoperă lumea, se descoperă, îşi explorează trăirile, limitele; adulţii cred  că s-au cunoscut, că ştiu cu ce se mănâncă viaţa si sunt blazaţi, aşteptînd, într-o stare de mai mică sau mai mare letargie, să-şi trăiască în linişte, sfârşitul.

   Dar, cine se cunoaste îndeajuns? cine se cunoaşte cu adevărat şi îşi testează constant limitele? Schimbarea este o sursă de energii nebănuite. Creierul trebuie să functioneze, trebuie să fie alimentat, trebuie să fie pus la muncă. Pasiunea trebuie să existe în tot ceea ce faci, pentru că energia vine din pasiune. 

Midlife crisis

   În viața fiecărui om intervine un moment, mai mult sau mai puțin conștientizat, în care face un fel de bilanț mental și emoțional cu privire la ceea ce reprezintă trecerea lui prin lumea aceasta. De cele mai multe ori, momentul acesta se leagă de un prag de vârstă, de realizarea faptului că  timpul trece și că  nu este infinit...timpul individual.

   Cred, de asemenea, că nu doar femeile sunt afectate de acest timp, de "criza existenţială". Din ce am observat, femeile sunt afectate mai devreme decât bărbații. Femeile pe la 30- 40 de ani, bărbațiii cu un ușor decalaj de vârstă fiind afectați ceva mai târziu. Aș putea spune că, aproximând, momentul este 40 de ani, +\- 20 de ani. Cred că treaba asta are legătură și cu experiența de viață, cu educația, cu emotivitatea, cu satisfacțiile și realizările personale. Poate că și în acest caz bărbații sunt exact ca adolescenții...se maturizează puțin mai târziu, în urma fetelor care se "coc" mai repede dar se și "trec" mai repede.

   Astfel, oamenii ajung într-un moment în care, mai mult sau mai puțin dramatic, înțeleg că au ajuns la mijlocul vieții și că încep numărătoarea inversă. Acum apare starea de neliniște, anxietatea...De fapt, cred că sursa tuturor anxietăților este frica de moarte. După cum spuneam, când omul înțelege că e muritor, face bilanțul trecerii lui prin lume și, în funcție de rezultat, manifestările sunt care mai de care...unele pașnice și constructive (dacă omul are o inteligența emoțională bine educată), altele surprinzătoare, ciudate, chiar autodistructive. 

   Femeile sunt mai fragile din acest punct de vedere, deoarece ele pun mare preț și pe frumusețe, pe aspectul fizic. Cu cât ridurile, firele albe, celulita, pielea căzută apar mai repede, cu atât drama este mai mare. La acestea se adaugă insatisfacțiile sentimentale, profesionale, materiale, în plan familial...toate frustrările mai mult sau mai puțin conștientizate. De aceea apar femei care cheltuie foarte mult pe cosmetice sau haine, unele care se machiază excesiv, se îmbracă strident, femei nemulțumire de ...aproape orice, femei care bârfesc doar pentru satisfacție personală, care fac rău pentru a se simți mai bine văzând pe alții căzând, femei urmărite de anxietate si de atacuri de panică, femei care își înșală partenerul în încercarea de a-și demonstra că sunt frumoase și cuceritoare, în încercarea de a trăi ca-n tinerețe.

   Bărbații, se știe, au mereu scuza "midlife crisis" atunci când au aventuri. Ar trebui să se simtă "înțeleși" și au pretenția că nu e vina lor. Ei devin adesea taciturni, triști, deprimați, se simt neînțeleși și neapreciati, au porniri neașteptate, impulsuri care poate că până atunci au fost reprimate, devin irascibili și nervoși. Uneori, tocmai criza timpului îi determină să pună în aplicare planuri mărețe pentru a da valoare vieții. Regândesc traseul vieții de până atunci și hotărăsc să schimbe...uneori, totul. 

  Sigur, trecerea prin viață presupune înțelegerea faptului că nu suntem nemuritori. Cu cât ne împăcăm mai devreme cu aceasta idee, cu atât tulburările de comportament de la maturitate vor fi mai "blânde". De aceea este bine să se explice natural copiilor firescul trecerii prin lume, să nu fie protejați cu minciuni sau cu povestioare naive. Lumea în care trăim a fost creată după niște reguli cărora ne supunem, până vom înțelege cu adevărat scopul trecerii noastre prin viață. Până atunci, enjoy life! 

...limpede: E viața

... De câte ori nu ai trecut prin situații care te-au lăsat pentru ceva timp cu un gust amar, cu un ușor dezechilibru emoțional? Evident, de multe ori! Ce întrebare!? Cu cât ai trecut mai mult prin viața, cu atât poți spune ca aduni mai multe astfel de momente. Sunt ele bune? Sunt rele? 

Depinde foarte mult de perspectiva din care privești lucrurile. Totul este posibil, orice se poate întâmpla ...trebuie sa ne oprim sa ne miram de ceea ce se poate sau nu întâmpla...Cu atât mai puțin trebuie sa ne surprindă comportamentul uman: suntem foarte diferiți dar ...atât de asemănători in esența noastră. Ființe superioare cu instincte puternice, dominate de porniri primare, dar care prin educație, autoeducație, control si autocontrol ne raportam cu mai multă sau mai putina mândrie la etica. 

Bine, etica este de multe ori doar slogan sau mijloc de manipulare pentru naivi. Si apoi, pana si binele, adevarul, frumosul sunt chestiuni atât de relative...uneori un rău e mai necesar decât binele, adevarul poate face mai mult rău decât minciuna, urâtul poate valora mai mult decât frumosul...uneori! Poate ca viața chiar asta presupune: singularitatea, particularizarea tuturor trairilor si sentimentelor. Raportarea la tine a tot ce e in lume si nu raportarea ta la lume. Raportarea la lume te minimalizează in timp ce raportarea lumii la tine te valorizează. Vezi lumea prin ochii tai si nu te reflecta tu prin ochii lumii pentru ca astfel îți contorsionezi mintea si sufletul. 

Nu este egoism, nu este egocentrism. Este instinct de autoconservare si autoapărare. Inteligenta de a accepta viața cu tot ceea ce presupune ea, si bucurii dar si necazuri. Bucurii care ne aduc fericirea  care este doar o stare trecătoare, necazuri care ne fac mai puternici si care ar trebui sa ne facă sa găsim resurse sa redevenim Fericiți...iar si iar...intr-o ciclicitate continua si previzibila.

PĂPUŞICĂ

 Oare sunt doar jucării? Care o fi Teuţa? Care dintre papusele? 

Vrabiute

De cand s-a incalzit afara parca si vrabiutele fac mai mult zgomot. Ciripesc si se infoaie ...
Am surprins una dintre galagioase ...si nu parea sa-i pese ca o privesc.
Celelalte, precaute, au zbughit-o la prima miscare pe care am facut-o: Paparazzi!!!

TEODORA

 

Teodora este fetita mea cea mica. O superba grasunica , zambareata, desteapta si cuminte. Daca nu o laud eu...atunci cine?

 

Echinoctiul de primavara

A venit primavara!
De azi dimineata , 20.03.2014, de la ora 8.57, e primavara!
Ziua e egala cu noaptea.
Natura se trezeste , se recreeaza...pentru a cata oara...

Reguli de urmat - pentru tanara generatie...si nu numai

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumirepentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Boboteaza - la Galati, 6 ianuarie 2013

"Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi." ( wikipedia) Botezul Domnului - Boboteaza a capatat semnificatii legate de purificare, indepartarea raului, a bolii, de fertilitate, de muncile campului.

In Galati, manifestările religioase cu ocazia sărbătorii de Bobotează s-au desfăşurat in toate bisericile cat si la Biserica Precista de pe Faleză, unde a fost prezent si inalt preasfintitul Casian Galateanul. A fost prezenta o mare multime de oameni, reprezentanti ai fortelor de ordine, cat si cinci barbati curajosi care, conform traditiei de boboteaza, s-au aruncat in apele Dunarii pentru a aduce crucea aruncata de preasfintitul.

La multi ani, 2013!

Noul an sa fie mai bun decat 2012! Sa ne aduca tuturor numai sanatate, motive de bucurie si impliniri!

Mănăstirea Sinaia

Mănăstirea Sinaia a fost întemeiată în secolul al XVII-lea ( construită între 1690 si 1695) de către Spatarul Mihail Cantacuzino, după întoarcerea sa de la muntele Sinai. Se pare că de aici s-a tras şi denumirea mănăstirii cât şi cea a localităţii, Sinaia.

Biserica Noua - "Sfânta Treime" a fost construită de stareţul Ioasaf, şi finalizată de stareţul Paisie, în 1842-1846, din fondurile mănăstirii.  Numărul călugărilor crescuse de la 12 în 1690, la 100, în 1842. A fost reconstruită între anii 1897-1903, ajungând la forma care se păstreaza şi astăzi. Pictura a fost realizată  de Aage Exner, un pictor danez. Mobilierul a fost realizat în Bucuresti, în lemn de paltin aurit (naos) şi stejar (pronaos). Candelabrele au fost realizate la Viena, aceasta fiind prima biserică electrificată din ţara noastră (1903). In această biserică au fost botezaţi prinţii şi prinţesele României...Cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul Regelui Ferdinand, naşul- Ţarul Nicolae al II-lea a dăruit Mănăstirii Sinaia cele doua icoane din pronaos, Sf. Nicolae şi Sf. Serghie. (de aici)

Biserica Veche - "Adormirea Maicii Domnului"a fost construită de Spătarul Mihail Cantacuzino în 1690-1695, primul stareţ fiind Ierom. Nicodim.Frescele au fost realizate de cel mai important pictor al vremii, Pârvu Mutu. In 1788, în timpul luptelor dintre austrieci şi turci, biserica a fost grav avariată, turnul-clopotniţă dărâmat şi pictura distrusă in multe locuri, aşa că în zilele noastre pictura lui Pârvu Mutu mai poate fi admirată doar in pridvor, in pronaos (tabloul votiv) şi in turla naosului (afara de Pantocrator).Tabloul votiv cuprinde întreaga familie Cantacuzino, inclusiv strămoşi iluştri. Cinci dintre cei pictaţi aici au fost domnitori ai Ţării Româneşti. (de aici)

 "Doamne, binecuvântează intrările noastre şi ieşirile!"

Biserica Sfânta Maria - Bruges

Carmen si Relu au ajuns si la Biserica Sfânta Maria din Bruges, prilej cu care, evident, au facut si poze. Poze pe care le-am primit si eu de la Carmen.

Biserica Sfânta Maria din Brugges a fost construita pe parcursul a doua secole, in stilul medieval; are un turn de 122 m , fiind cel mai inalt din Brugges si al doilea ca marime din Belgia.

 In biserica se afla "Fecioara" lui Michelangelo si criptele Mariei de Burgundia si a tatalui sau, Carol cel Viteaz. Maria de Burgundia - ducesa- a fost regina Tarilor de Jos in ultima parte a secolului al XV-lea.

"Fecioara" lui Michelangelo este singura statuie a marelui sculptor care a parasit Italia in timpul vietii sale.

Initial a fost construita ptr catedrala din Sienna, doi negustori din Brugges au adus statuia in Belgia dupa o calatorie a lor in Italia in 1506.

 Multumirile aduse Sfintei Fecioare Maria sunt nenumarate si din toate colturile lumii.

 Rugaciune:

(Carmen, multumesc!)