Am avut zilele trecute un fel de revelaţie...bine, e mult spus, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Trecând printr-o perioadă tensionată, care mi-a pus răbdarea şi nervii la încercare, viitorul meu depinzând într-o oarecare măsură de ceea ce se petrecea, am avut, totuşi, senzaţia de retrezire, de încărcare a unor baterii, de activizare a unor centri nervoşi pe care îi lăsasem într-o stare de latenţă...
Atunci mi-a trecut prin minte: "Devin!" şi apoi, imediat m-am corectat "Redevin!" În ciuda contextului nefavorabil, starea de excitaţie nervoasă mă făcea să mă simt ciudat de bine: îmi simţeam creierul functionând, o sete de a căuta, de a găsi, de a proiecta, mă surprindea până şi pe mine, posesoarea creierului cu pricina...
Mi-am dat seama că schimbările sunt absolut necesare în viaţă, că acceptarea unei stări pentru o perioada lungă de timp te duce la ceea ce pare a fi confort, dar te anulează ca individ independent, cu iniţiativă. Este foarte important să experimentezi lucruri noi, să te descoperi, să-ţi descoperi limitele...mereu, pe tot parcursul vieţii. Este greşit să te plafonezi şi să te multumesti cu tot ce ai acumulat până la o anumită vârstă, considerând că dintr-un anumit moment doar te menţii... Normal că nu toate schimbările vor fi în bine, în mod obligatoriu; nu toate experienţele noi îţi vor satisface orgoliul sau se vor mula perfect pe dorinţele şi personalitatea ta. Nu toată lumea te va lăuda! De fapt, nici nu trebuie să fie aceasta scopul! Dar care este rolul lor dacă tot spun că pot aduce şi nemulţumiri? Te menţin în acţiune, te menţin treaz, activ, viu! Te simţi pulsând, vibrând! Nu asta înseamnă să trăieşti?
La asta mă gîndeam când mi-a trecut prin minte "Devin!" sunt din nou pe drumul normal al vieţii. Nu astept, nu sunt mulţumită doar cu ceea ce pot face acum, sunt un adolescent gata de experienţe noi şi gata să îşi descopere alte puncte forte, gata să cunoască, să înveţe.
Toţi adulţii ar trebui să "Redevină! "
Toţi adulţii ar trebui să "Redevină! "
Mi-am imaginat un fel de hartă pe care apar indivizii. În funcţie de activitatea cerebrală şi de pasiunea pe care o pun în a trăi, în dreptul lor să pulseze o luminiţă. Sunt convinsă că în cele mai multe dintre cazuri, luminiţa abia mai pâlpâie, la indivizii aflaţi la maturitate, în timp ce în cazul adolescenţilor stă să explodeze în flăcări incandescente. De ce? Pentru că adolescenţii descoperă lumea, se descoperă, îşi explorează trăirile, limitele; adulţii cred că s-au cunoscut, că ştiu cu ce se mănâncă viaţa si sunt blazaţi, aşteptînd, într-o stare de mai mică sau mai mare letargie, să-şi trăiască în linişte, sfârşitul.
Dar, cine se cunoaste îndeajuns? cine se cunoaşte cu adevărat şi îşi testează constant limitele? Schimbarea este o sursă de energii nebănuite. Creierul trebuie să functioneze, trebuie să fie alimentat, trebuie să fie pus la muncă. Pasiunea trebuie să existe în tot ceea ce faci, pentru că energia vine din pasiune.
