În viața fiecărui om intervine un moment, mai mult sau mai puțin conștientizat, în care face un fel de bilanț mental și emoțional cu privire la ceea ce reprezintă trecerea lui prin lumea aceasta. De cele mai multe ori, momentul acesta se leagă de un prag de vârstă, de realizarea faptului că timpul trece și că nu este infinit...timpul individual.
Cred, de asemenea, că nu doar femeile sunt afectate de acest timp, de "criza existenţială". Din ce am observat, femeile sunt afectate mai devreme decât bărbații. Femeile pe la 30- 40 de ani, bărbațiii cu un ușor decalaj de vârstă fiind afectați ceva mai târziu. Aș putea spune că, aproximând, momentul este 40 de ani, +\- 20 de ani. Cred că treaba asta are legătură și cu experiența de viață, cu educația, cu emotivitatea, cu satisfacțiile și realizările personale. Poate că și în acest caz bărbații sunt exact ca adolescenții...se maturizează puțin mai târziu, în urma fetelor care se "coc" mai repede dar se și "trec" mai repede.
Astfel, oamenii ajung într-un moment în care, mai mult sau mai puțin dramatic, înțeleg că au ajuns la mijlocul vieții și că încep numărătoarea inversă. Acum apare starea de neliniște, anxietatea...De fapt, cred că sursa tuturor anxietăților este frica de moarte. După cum spuneam, când omul înțelege că e muritor, face bilanțul trecerii lui prin lume și, în funcție de rezultat, manifestările sunt care mai de care...unele pașnice și constructive (dacă omul are o inteligența emoțională bine educată), altele surprinzătoare, ciudate, chiar autodistructive.
Femeile sunt mai fragile din acest punct de vedere, deoarece ele pun mare preț și pe frumusețe, pe aspectul fizic. Cu cât ridurile, firele albe, celulita, pielea căzută apar mai repede, cu atât drama este mai mare. La acestea se adaugă insatisfacțiile sentimentale, profesionale, materiale, în plan familial...toate frustrările mai mult sau mai puțin conștientizate. De aceea apar femei care cheltuie foarte mult pe cosmetice sau haine, unele care se machiază excesiv, se îmbracă strident, femei nemulțumire de ...aproape orice, femei care bârfesc doar pentru satisfacție personală, care fac rău pentru a se simți mai bine văzând pe alții căzând, femei urmărite de anxietate si de atacuri de panică, femei care își înșală partenerul în încercarea de a-și demonstra că sunt frumoase și cuceritoare, în încercarea de a trăi ca-n tinerețe.
Bărbații, se știe, au mereu scuza "midlife crisis" atunci când au aventuri. Ar trebui să se simtă "înțeleși" și au pretenția că nu e vina lor. Ei devin adesea taciturni, triști, deprimați, se simt neînțeleși și neapreciati, au porniri neașteptate, impulsuri care poate că până atunci au fost reprimate, devin irascibili și nervoși. Uneori, tocmai criza timpului îi determină să pună în aplicare planuri mărețe pentru a da valoare vieții. Regândesc traseul vieții de până atunci și hotărăsc să schimbe...uneori, totul.
Sigur, trecerea prin viață presupune înțelegerea faptului că nu suntem nemuritori. Cu cât ne împăcăm mai devreme cu aceasta idee, cu atât tulburările de comportament de la maturitate vor fi mai "blânde". De aceea este bine să se explice natural copiilor firescul trecerii prin lume, să nu fie protejați cu minciuni sau cu povestioare naive. Lumea în care trăim a fost creată după niște reguli cărora ne supunem, până vom înțelege cu adevărat scopul trecerii noastre prin viață. Până atunci, enjoy life!
"E un proiect foarte drag, pe care doresc să-l realizez de trei ani, de când am citit piesa. A fost dificil, pentru că a trebuit să creăm o lume distopică, o lume inexistentă, care ar putea, însă deveni realitate peste ceva timp, o lume în care tema principală este lipsa libertăţii, dezumanizarea, mecanicizarea. E o irealitate, care ar putea deveni realitate, dacă nu vom avea grijă de caracteristica cea mai de preţ a noastră - umanitatea. E un spectacol care are de toate: dinamism, acţiune, dramă, comedie, sensibilitate, romantism, tot ceea ce există pe această lume în care noi încercăm să trăim cât mai frumos"
