Cred ca ma atinge si pe mine raceala. Iar am dureri surde de cap ce imi creeaza impresia ca ma strange un cerc in jurul craniului.
Normal ca am luat aspirine si paracetamol, iar cafeaua, prietena mea, ma tine pe picioare...ca doar mai am si alte treburi decat sa zac in pat. Cand m-am privit in oglinda mi-am vazut ochii de caprioara ranita(ha! ha!) de parca plansesem toata noaptea sau de parca ma uitasem la sudura pentru a obtine un efect asa spectaculos...
Si, spre surprinderea mea, am adormit pe la 14 desi trebuia sa plec de acasa. Am atipit vreo ora si ceva.N-am mai dormit la pranz de prin vara trecuta, daca imi amintesc bine. Ca de, daca adorm am impresia ca pierd timpul, timp in care pot face orice altceva decat sa zac in pat in stare de somnolenta.
Zic eu ca am dormit dar de fapt am stat intr-o stare de semitrezire in care nu-mi puteam opri creierul sa fuga aiurea...Ma enerveaza tare starile astea. Pai, ma simt obosita, ma doare capul si zic: hai sa-l odihnesc pe nenea cap. Si el, nu si nu, ca asa vrea el, ce treaba are el cu mine...in sfarsit, am atipit in doua trei randuri, in decursul a o ora si ceva( ce somn odihnitor...).Iar daca se incapataneaza sa alerge dupa cine stie ce idei, o incurc rau de tot, nu adorm nici daca-mi pun perna pe fata.
Dar dimineata...ce-as mai dormi! Ooo, ce-as mai sta in pat, macar pana pe la 10 si macar o data pe luna..sau din cand in cand. In cate-o dimineata imi vine sa aruc telefonul cand aud alarma. Sau sa pun perna peste el intr-un gest criminal...
Poate se trage de la faptul ca sunt nascuta la 12 ziua, si in zi de duminica. Probabil m-am nascut lenesa iar ceasul meu biologic imi tot spune ca pe la 12 ar trebui sa ma trezesc.
28 feb. 2009
27 feb. 2009
"Nu pot sa-l suport..."
Eu ma consider o persoana rationala, discreta si cu mult bun simt. Nu dau peste nimeni, nu intreb mai mult decat mi se poate raspunde. Stiu care sunt limitele . Daca am curiozitati cu adevarat, aflu fara sa deranjez sau chiar cu riscul de a deranja, dar fara sa supar. Prin firea mea insa, eu nu fac gafe. Daca pare vreodata ca fac vreo gafa, atunci nu e ceea ce pare pentru ca e un mod de a spune intentionat ceva, sub forma unui accident. Sii...oups! mi-a scapat!
Astfel, chiar atunci cand stiu lucruri, nu las sa se vada ca le stiu, pentru ca tocmai daca lasi sa se vada ai putea sa deranjezi. Mai bine taci si lasi la latitudinea celui din fata ta daca sa spuna sau nu ce-l deranjeaza sau ce are pe inima. Eu sunt o buna ascultatoare si o persoana de la care se poate obtine o parere sincera, chiar cu riscul de a deranja.Oricum, de obicei nu deranjez decat daca vreau pentru ca sunt destul de diplomata sa spun lucruri chiar neplacute , intr-o forma frumoasa. Am si replici mai dure cu care ori intentionez sa supar ori sa atrag atentia asupra unei probleme pe care colocutorul se pare ca n-o vede nici cu telescopul.
Si uite asa, ascultam ieri pe cineva, o persoana de sex feminin care imi povestea niste lucruri incredibile...pentru mine, cel putin.
Cam ce zicea: e casatorita de cam douazeci de ani, locuieste cu sotul si cu copilul si ma invidiaza pentru curajul de a divorta...zdrang! ma uit la ea ca broasca-n rapa si nu prea inteleg. Din cate stiam eu, divortul nu e ceva de invidiat.Si apoi, n-a fost curaj, a fost o hotarare logica pe care am luat-o, raportandu-ma la o stare de fapt.
Si-mi zice:"Crezi ca eu nu as divorata?" Raman interzisa. Pana atunci nu spusese nimic despre asta. Stiam ca are ceva probleme, dar discreta, n-am intrebat, chiar daca stiu. Acum ca venise contextul meu cu divortul avea curaj sa vorbeasca.
"Da! Nu pot sa-l suport pe sotul meu!" spune cu o patima de m-a bufnit rasul, nu m-am putut abtine. Mi se parea o situatie nu doar comica, ciudata, dar si lipsita de orice logica...pentru mine.
"Si ce te impiedica?" o intreb nedumerita, dupa ce ma opresc din ras. Oricum, observasem ca se cam botise din cauza rasului meu.
"Pai am un copil si nu am siguranta locului de munca." zice ea foarte natural, de parca explicatia ar fi trebuit sa ma dea pe spate, fara sa mai pot spune ceva.
"Tu esti normala la cap?" intreb si ei i se parea ca da...
Dupa mintea mea, explicatia nu sta in picioare. Si, ca sa ma socheze si mai tare, zica ca de fapt ea nu il mai suporta nu de azi de ieri ci de 13-14 ani, de cand copilul avea cateva luni...Am crezut ca ametesc. Pai, mai femeie, iti ingropi viata cu proprie stiinta...doar din cauza ca ce?...nu stiu, nu-mi pot explica! Poate se multumeste cu foarte putin .
Astfel am ajuns la concluzia ca unele femei accepta aproape orice, chiar sa fie nefericite o viata, pentru un statut. Probabil sunt si barbati care se complac asa, exact cum e situatia sotului ei (ca doar el nu-i multumit cu o femeie nemultumita langa el, mai ales ca el este sursa nemultumirii ei).
Oare sunt eu anormala ?
Astfel, chiar atunci cand stiu lucruri, nu las sa se vada ca le stiu, pentru ca tocmai daca lasi sa se vada ai putea sa deranjezi. Mai bine taci si lasi la latitudinea celui din fata ta daca sa spuna sau nu ce-l deranjeaza sau ce are pe inima. Eu sunt o buna ascultatoare si o persoana de la care se poate obtine o parere sincera, chiar cu riscul de a deranja.Oricum, de obicei nu deranjez decat daca vreau pentru ca sunt destul de diplomata sa spun lucruri chiar neplacute , intr-o forma frumoasa. Am si replici mai dure cu care ori intentionez sa supar ori sa atrag atentia asupra unei probleme pe care colocutorul se pare ca n-o vede nici cu telescopul.
Si uite asa, ascultam ieri pe cineva, o persoana de sex feminin care imi povestea niste lucruri incredibile...pentru mine, cel putin.
Cam ce zicea: e casatorita de cam douazeci de ani, locuieste cu sotul si cu copilul si ma invidiaza pentru curajul de a divorta...zdrang! ma uit la ea ca broasca-n rapa si nu prea inteleg. Din cate stiam eu, divortul nu e ceva de invidiat.Si apoi, n-a fost curaj, a fost o hotarare logica pe care am luat-o, raportandu-ma la o stare de fapt.
Si-mi zice:"Crezi ca eu nu as divorata?" Raman interzisa. Pana atunci nu spusese nimic despre asta. Stiam ca are ceva probleme, dar discreta, n-am intrebat, chiar daca stiu. Acum ca venise contextul meu cu divortul avea curaj sa vorbeasca.
"Da! Nu pot sa-l suport pe sotul meu!" spune cu o patima de m-a bufnit rasul, nu m-am putut abtine. Mi se parea o situatie nu doar comica, ciudata, dar si lipsita de orice logica...pentru mine.
"Si ce te impiedica?" o intreb nedumerita, dupa ce ma opresc din ras. Oricum, observasem ca se cam botise din cauza rasului meu.
"Pai am un copil si nu am siguranta locului de munca." zice ea foarte natural, de parca explicatia ar fi trebuit sa ma dea pe spate, fara sa mai pot spune ceva.
"Tu esti normala la cap?" intreb si ei i se parea ca da...
Dupa mintea mea, explicatia nu sta in picioare. Si, ca sa ma socheze si mai tare, zica ca de fapt ea nu il mai suporta nu de azi de ieri ci de 13-14 ani, de cand copilul avea cateva luni...Am crezut ca ametesc. Pai, mai femeie, iti ingropi viata cu proprie stiinta...doar din cauza ca ce?...nu stiu, nu-mi pot explica! Poate se multumeste cu foarte putin .
Astfel am ajuns la concluzia ca unele femei accepta aproape orice, chiar sa fie nefericite o viata, pentru un statut. Probabil sunt si barbati care se complac asa, exact cum e situatia sotului ei (ca doar el nu-i multumit cu o femeie nemultumita langa el, mai ales ca el este sursa nemultumirii ei).
Oare sunt eu anormala ?
26 feb. 2009
Manipularea
Cand trebuie sa iau o decizie, prefer sa vorbesc cu mine insami, sa intorc problema pe toate fetele si sa stiu exact ce avantaje si dezavantaje voi avea ca si consecinte ale hotararii luate.
Niciodata nu mi-a placut sa ma forteze cineva sa iau o decizie...Prefer sa hotarasc singura si tot singura sa fiu vinovata de esec (in cazul in care vinovatia imi apartine).Daca ma bucur, prefer sa ma bucur cu ceilalti, dar esecul mi-l asum si vreau sa fiu responsabila de turnurile vietii mele.
Daca cineva incearca sa ma forteze direct sau indirect, discret sau brutal, ma poate determina sa iau o alta hotarare decat cea gandita initial pentru ca mi-as schimba parerea despre persoana respectiva. Cred in forta argumentelor si nu in argumentele fortei.
Iar daca cineva reitereaza acelasi argument pentru a convinge, nu este suficient...argumentele trebuie sa fie diferite pentru a sustine un punct de vedere.
Consider ca fiecare ar trebui sa hotarasca singur ce sa faca in anumite imprejurari. Uneori se poate folosi psihologia inversa atunci cand vrei sa convingi pe cineva sa faca ceva. Si cu cat este mai orgolioasa persoana, cu atat functioneaza mai bine strategia.
O alta metoda de a convinge ar fi sa pari altfel decat esti, sa joci un rol pana in momentul in care ti-ai atins scopul. Rolul poate presupune, in functie de circumstante, sa pari mai slab, mai puternic, mai destept etc decat esti in realitate...nu conteaza pentru ca interesul nu e sa ti se faca un portret fidel ci sa atingi un scop.
Chiar atunci cand repeti de multe ori acelasi lucru cuiva, asa...ca din intamplare, cel care aude mereu formulate aceleasi idei ajunge sa creada ca el le-a gandit...si iata-l convins aproape fara niciun efort.
Femeile mimeaza slabiciunea si nevoia de a fi ajutate de cavalerul pe cal alb, iar cavalerul, tup! in ajutorul fragilei fapturi. Barbatii lauda femeile, le asculta, le compatimesc, arata sensibilitate...la fel, pana conving.
Cea mai sigura metoda de manipulare este sa cauti punctul sensibil al unei persoane. Odata ce esti sigur ca l-ai gasit, faci pe niznaiul si exploatezi informatia in favoarea ta, in functie de slabiciunea gasita. Acum depinde si cata arta si imaginatie ai in a modela persoana in functie de slabiciune.
Oricum, sunt foarte multe tehnici de manipulare si nu am pretentia de a le cunoaste. Adevarul e ca sunt folosite frecvent , zi de zi.
Niciodata nu mi-a placut sa ma forteze cineva sa iau o decizie...Prefer sa hotarasc singura si tot singura sa fiu vinovata de esec (in cazul in care vinovatia imi apartine).Daca ma bucur, prefer sa ma bucur cu ceilalti, dar esecul mi-l asum si vreau sa fiu responsabila de turnurile vietii mele.
Daca cineva incearca sa ma forteze direct sau indirect, discret sau brutal, ma poate determina sa iau o alta hotarare decat cea gandita initial pentru ca mi-as schimba parerea despre persoana respectiva. Cred in forta argumentelor si nu in argumentele fortei.
Iar daca cineva reitereaza acelasi argument pentru a convinge, nu este suficient...argumentele trebuie sa fie diferite pentru a sustine un punct de vedere.
Consider ca fiecare ar trebui sa hotarasca singur ce sa faca in anumite imprejurari. Uneori se poate folosi psihologia inversa atunci cand vrei sa convingi pe cineva sa faca ceva. Si cu cat este mai orgolioasa persoana, cu atat functioneaza mai bine strategia.
O alta metoda de a convinge ar fi sa pari altfel decat esti, sa joci un rol pana in momentul in care ti-ai atins scopul. Rolul poate presupune, in functie de circumstante, sa pari mai slab, mai puternic, mai destept etc decat esti in realitate...nu conteaza pentru ca interesul nu e sa ti se faca un portret fidel ci sa atingi un scop.
Chiar atunci cand repeti de multe ori acelasi lucru cuiva, asa...ca din intamplare, cel care aude mereu formulate aceleasi idei ajunge sa creada ca el le-a gandit...si iata-l convins aproape fara niciun efort.
Femeile mimeaza slabiciunea si nevoia de a fi ajutate de cavalerul pe cal alb, iar cavalerul, tup! in ajutorul fragilei fapturi. Barbatii lauda femeile, le asculta, le compatimesc, arata sensibilitate...la fel, pana conving.
Cea mai sigura metoda de manipulare este sa cauti punctul sensibil al unei persoane. Odata ce esti sigur ca l-ai gasit, faci pe niznaiul si exploatezi informatia in favoarea ta, in functie de slabiciunea gasita. Acum depinde si cata arta si imaginatie ai in a modela persoana in functie de slabiciune.
Oricum, sunt foarte multe tehnici de manipulare si nu am pretentia de a le cunoaste. Adevarul e ca sunt folosite frecvent , zi de zi.
Maria zuza
Intr-o zi, intru in sufragerie dupa ce avusesem putina treaba prin bucatarie si mi se parea ca e suspect de liniste pentru o camera in care se afla Maria. Si...privesc...
ma uit cu ochii mari cat cepele (ca in imaginile de la desene animate).
Maria statea in mijlocul camerei cu o pereche de incaltari in mana si-i lingea pe talpa. Cand ma vede, se uita la mine fericita si zice:
-Immm, se buuun! delisios !
N-am stiut cum sa-i iau mai repede pantofii din mana. Si nici acum nu-mi pot explica de ce are placerea de a baga praf, pamant in gura.
Maria are un fel de tic: ii apuca de ureche pe cei pe care ii iubeste atunci cand ii imbratiseaza. Incerc sa o dezvat si o tot cert ca sa nu mai faca asa.
Intr-o zi cand o tineam in brate, ma apuca de ureche.
-Ia mana de pe ureche! zic repede.
Ea raspunde foarte convingator:
-Eu doal o tin sa nu cada!...
In parc, Maria se duce la un baietel cam de aceeasi varsta cu ea, pe care nu-l mai vazuse niciodata. Se posteaza in fata lui:
-Sunt Maria!
Baiatul, nimic.
-Heeei! Sioc, sioc (cioc, cioc)!bate cu manuta in capul baietelului... Eu sunt Maria, n-auzi?
Se uita la el ridicand sprancenele, nedumerita:
-N-ai auzit de Maria? (cu convingerea ca o fi si ea vreo vedeta, ceva)Saracul baietel se uita intimidat la nebunica si nu stia daca sa mai stea sau sa fuga la maica-sa...
ma uit cu ochii mari cat cepele (ca in imaginile de la desene animate).
Maria statea in mijlocul camerei cu o pereche de incaltari in mana si-i lingea pe talpa. Cand ma vede, se uita la mine fericita si zice:
-Immm, se buuun! delisios !
N-am stiut cum sa-i iau mai repede pantofii din mana. Si nici acum nu-mi pot explica de ce are placerea de a baga praf, pamant in gura.
Maria are un fel de tic: ii apuca de ureche pe cei pe care ii iubeste atunci cand ii imbratiseaza. Incerc sa o dezvat si o tot cert ca sa nu mai faca asa.
Intr-o zi cand o tineam in brate, ma apuca de ureche.
-Ia mana de pe ureche! zic repede.
Ea raspunde foarte convingator:
-Eu doal o tin sa nu cada!...
In parc, Maria se duce la un baietel cam de aceeasi varsta cu ea, pe care nu-l mai vazuse niciodata. Se posteaza in fata lui:
-Sunt Maria!
Baiatul, nimic.
-Heeei! Sioc, sioc (cioc, cioc)!bate cu manuta in capul baietelului... Eu sunt Maria, n-auzi?
Se uita la el ridicand sprancenele, nedumerita:
-N-ai auzit de Maria? (cu convingerea ca o fi si ea vreo vedeta, ceva)Saracul baietel se uita intimidat la nebunica si nu stia daca sa mai stea sau sa fuga la maica-sa...
25 feb. 2009
Nu urasc barbatii...
Ma gandeam la starile mele din ultima perioada, stari reflectate si in comportament si in ceea ce scriu. Parca in mine s-a trezit cea pe care o uitasem ascunsa in rolul de sotie. Si isi juca atat de bine rolul...putea sa ia si un Oscar pentru ca se identificase cu personajul...ce mai, catharsis nu gluma...
Ma gandeam apoi daca divortul a determinat in mine o schimbare in sensul ca voi simti o oarecare ura fata de barbati. Unii ar putea spune ca am ceva impotriva barbatilor, impotriva casniciei. Dar toate observatiile mele sunt facute sub impulsul trairilor de moment. Si apoi, sunt persoane de sex masculin cu care ma inteleg foarte bine. Treaba asta poate se explica si prin faptul ca inca din copilarie jucam fotbal cu baietii (dar aveam pretentia sa joc la fel de bine ca ei) si ca ma bateam cu ei pentru suprematia peste gasca de pusti din fata blocului sau de pe strada.
Nu! Este clar! Eu nu urasc barbatii, dimpotriva...chiar nu vad viata femeilor fara ei. Cred ca urasc barbatii cele frigide sau care n-au avut un orgasm in viata lor ,si astfel nu stiu ca-s si ei buni de ceva (iar pare ca ma iau de ei, fara sa vreau, asa a iesit).
Nu! Nu sunt feminista! Chiar cand vad pe una cu o privire mai cristalina spun ca e foarte "feminina"(a nu se intelege gratioasa).
Uneori ma surprind pe mine insami gandind ca un barbat...si nu ma deranjeaza, poate pe altii. Nu sunt prefacuta, ma adaptez.
Si am invatat ca nu pot schimba pe nimeni daca acea persoana nu-si doreste sau daca nu poate sa se schimbe pentru ca defectele sunt cele care controleaza ratiunea si nu ratiunea defectele. Aici nu vorbesc de defecte minore, ci de cele care pot schimba destine. Cei care nu-si pot invinge latura negativa daunatoare mai ales pentru ei insisi, ajung sa piarda totul, sa se piarda chiar pe ei. Ei rational nu inteleg nicio explicatie, pentru ca au constitutiv ratiunea deformata de defecte.
Daaa! Nu urasc barbatii, urasc defectele lor... asa cum urasc ,in aceeasi masura, defectele femeilor.
Ma gandeam apoi daca divortul a determinat in mine o schimbare in sensul ca voi simti o oarecare ura fata de barbati. Unii ar putea spune ca am ceva impotriva barbatilor, impotriva casniciei. Dar toate observatiile mele sunt facute sub impulsul trairilor de moment. Si apoi, sunt persoane de sex masculin cu care ma inteleg foarte bine. Treaba asta poate se explica si prin faptul ca inca din copilarie jucam fotbal cu baietii (dar aveam pretentia sa joc la fel de bine ca ei) si ca ma bateam cu ei pentru suprematia peste gasca de pusti din fata blocului sau de pe strada.
Nu! Este clar! Eu nu urasc barbatii, dimpotriva...chiar nu vad viata femeilor fara ei. Cred ca urasc barbatii cele frigide sau care n-au avut un orgasm in viata lor ,si astfel nu stiu ca-s si ei buni de ceva (iar pare ca ma iau de ei, fara sa vreau, asa a iesit).
Nu! Nu sunt feminista! Chiar cand vad pe una cu o privire mai cristalina spun ca e foarte "feminina"(a nu se intelege gratioasa).
Uneori ma surprind pe mine insami gandind ca un barbat...si nu ma deranjeaza, poate pe altii. Nu sunt prefacuta, ma adaptez.
Si am invatat ca nu pot schimba pe nimeni daca acea persoana nu-si doreste sau daca nu poate sa se schimbe pentru ca defectele sunt cele care controleaza ratiunea si nu ratiunea defectele. Aici nu vorbesc de defecte minore, ci de cele care pot schimba destine. Cei care nu-si pot invinge latura negativa daunatoare mai ales pentru ei insisi, ajung sa piarda totul, sa se piarda chiar pe ei. Ei rational nu inteleg nicio explicatie, pentru ca au constitutiv ratiunea deformata de defecte.
Daaa! Nu urasc barbatii, urasc defectele lor... asa cum urasc ,in aceeasi masura, defectele femeilor.
De ras...
Un baietel de vreo trei ani (care auzise si el cuvantul 'creier')isi examineaza testiculele in timp ce face baie si intreaba:
-Mami, acestia sunt creierii mei?
-Nu inca, dragul meu!
Azi, fata lui implinea 18 ani si, incantat ca este ultima pensie alimentara pe care i-o da, tatal o cheama si ii zice:
-Fetita mea, vreau sa te duci la maica-ta acasa acum, cu cec-ul asta, si sa-i spui din partea mea:"Asta este ultimul cec pe care-l mai primesti in viata ta, nenorocito!" si sa vii sa-mi spui ce mutra face.
Asteapta nerabdator si cand intra fiica lui, o intreaba:
-Ce ti-a zis vrajitoarea de maica-ta si ce fata a facut?
-Mi-a zis ca astepta de multa vreme ziua asta, ca sa-ti spuna ca nu esti tatal meu!
-Mami, acestia sunt creierii mei?
-Nu inca, dragul meu!
Azi, fata lui implinea 18 ani si, incantat ca este ultima pensie alimentara pe care i-o da, tatal o cheama si ii zice:
-Fetita mea, vreau sa te duci la maica-ta acasa acum, cu cec-ul asta, si sa-i spui din partea mea:"Asta este ultimul cec pe care-l mai primesti in viata ta, nenorocito!" si sa vii sa-mi spui ce mutra face.
Asteapta nerabdator si cand intra fiica lui, o intreaba:
-Ce ti-a zis vrajitoarea de maica-ta si ce fata a facut?
-Mi-a zis ca astepta de multa vreme ziua asta, ca sa-ti spuna ca nu esti tatal meu!
24 feb. 2009
"Drive"
Formatia REM o identific in amintirile mele cu primele videoclipuri pe care le urmaream la Mtv dupa revolutie. Stiu ca de atunci mi se parea ca ar canta o muzica mai aparte, iar solistul, Michael Stipe, cred ca e cel care aduce un plus de ciudatenie artistica. Daca ma gandesc la faptul ca el scrie si versurile, atunci realizez ca are o minte cu ganduri incalcite, in sensul frumos...
Muzica lor e un rock alternativ care a mai variat in timp si in functie de cerintele comerciale, avand in vedere ca prin anii '80-'90 era un stil curajos.
Melodia "Drive" este primul single de pe albumul "Automatic for the People".Alte melodii mai cunoscute, ce le apartin,ar fi: "Losing my religion", "Man on the Moon", "Everybody Hurts". Versurile sunt de cele mai multe ori, greu de patruns la adevaratele semnificatii gandite de chelul Stipe cu idei nu asa chele.
La fel este si "Drive", al carei titlu l-a gandit tot Stipe.
Smack, crack, bushwracked
Tie another one to the racks, baby
Hey kids, rock and roll
Nobody tells you where to go, baby
What if I ride? What if you walk?
What if you rock around the clock?
Tick-tock, tick-tock
What if you did? What if you walk?
What if you tried to get off, baby?
Hey kids, where are you?
Nobody tells you what to do, baby
Hey kids, shake a leg
Maybe you're crazy in the head, baby
Maybe you did, maybe you walked
Maybe you rocked around the clock
Tick-tock, tick-tock
Maybe I ride, maybe you walk
Maybe I drive to get off, baby
Smack, crack, shak-a-lack
Tie another one to your back, baby
Hey kids, rock and roll
Nobody tells you where to go, baby...
Textul implica mai multe metafore si simboluri, plus intertextualitate(fara sa sune prea pretentios). Intertextualitatea ar consta in omagiul adus formatiei "Pylon"cu melodia "Stop it" cat si lui David Essex si melodiei lui "Rock on".
De la "Pylon" a luat doua motive:"rock and roll" si "Hey kids".
De la David Essex a luat "Hey kids, rock and roll", laitmotivul piesei "Rock on".
Ei, si cu tot amalgamul acesta de idei, ramai dupa auditie cu un acut sentiment de nostalgie dupa vremuri trecute. Acest sentiment este accentuat si prin folosirea unor motive din melodiile unor formatii mai vechi.
Ceea ce domina textul este tema timpului. Stipe, solistul, pare a fi atins de un fel de criza a trecerii timpului si de imposibilitatea de a ramane mereu tanar ("that sense of turning thirty", cum a zis Peter Buck, chitaristul formatiei).
Nostalgia se transforma in tristete pur si simplu din cauza timpului implacabil"tick-tack".
Viata pune mereu pe cate inca unul pe roata de tortura a timpului, ceasul. Si ceasul,timpul, viata merg in nestire numarand generatii, fiecare cu alte idei si conceptii ...
Oricum , "calatoria" muzicala a celor de la REM e doar o incercare de fuga din fata timpului, punctata tocmai prin trecerea lui...
Muzica lor e un rock alternativ care a mai variat in timp si in functie de cerintele comerciale, avand in vedere ca prin anii '80-'90 era un stil curajos.
Melodia "Drive" este primul single de pe albumul "Automatic for the People".Alte melodii mai cunoscute, ce le apartin,ar fi: "Losing my religion", "Man on the Moon", "Everybody Hurts". Versurile sunt de cele mai multe ori, greu de patruns la adevaratele semnificatii gandite de chelul Stipe cu idei nu asa chele.
La fel este si "Drive", al carei titlu l-a gandit tot Stipe.
Smack, crack, bushwracked
Tie another one to the racks, baby
Hey kids, rock and roll
Nobody tells you where to go, baby
What if I ride? What if you walk?
What if you rock around the clock?
Tick-tock, tick-tock
What if you did? What if you walk?
What if you tried to get off, baby?
Hey kids, where are you?
Nobody tells you what to do, baby
Hey kids, shake a leg
Maybe you're crazy in the head, baby
Maybe you did, maybe you walked
Maybe you rocked around the clock
Tick-tock, tick-tock
Maybe I ride, maybe you walk
Maybe I drive to get off, baby
Smack, crack, shak-a-lack
Tie another one to your back, baby
Hey kids, rock and roll
Nobody tells you where to go, baby...
Textul implica mai multe metafore si simboluri, plus intertextualitate(fara sa sune prea pretentios). Intertextualitatea ar consta in omagiul adus formatiei "Pylon"cu melodia "Stop it" cat si lui David Essex si melodiei lui "Rock on".
De la "Pylon" a luat doua motive:"rock and roll" si "Hey kids".
De la David Essex a luat "Hey kids, rock and roll", laitmotivul piesei "Rock on".
Ei, si cu tot amalgamul acesta de idei, ramai dupa auditie cu un acut sentiment de nostalgie dupa vremuri trecute. Acest sentiment este accentuat si prin folosirea unor motive din melodiile unor formatii mai vechi.
Ceea ce domina textul este tema timpului. Stipe, solistul, pare a fi atins de un fel de criza a trecerii timpului si de imposibilitatea de a ramane mereu tanar ("that sense of turning thirty", cum a zis Peter Buck, chitaristul formatiei).
Nostalgia se transforma in tristete pur si simplu din cauza timpului implacabil"tick-tack".
Viata pune mereu pe cate inca unul pe roata de tortura a timpului, ceasul. Si ceasul,timpul, viata merg in nestire numarand generatii, fiecare cu alte idei si conceptii ...
Oricum , "calatoria" muzicala a celor de la REM e doar o incercare de fuga din fata timpului, punctata tocmai prin trecerea lui...
Dupa...
Si uite asa...cat de usor se trece la o alta stare civila...Ieri dimineata eram casatorita, ieri dupa 12, nu mai eram. Simplu...
Ma asteptam sa ma simt cam aiurea, chestii de-alea ca-n filme, disperari, angoase, regrete tardive...lacrimi. Dar nu, m-am simtit normal, atat de normal cat se poate simti un om proaspat divortat. Mai suparata am fost cand am chinuit bancomatul la Transilvania si am observat ca nu-mi intrase al 13-lea :), lasa ca intra astazi.
Cand ma gandeam la decizia mea de a divorta, ma suna cineva ca nus'ce vrea sa-mi comunice. OK, zic...hai , comunica! Si mi-am dat seama pentru a mia oara ca am facut bine ce am facut...Numai cat vorbesc despre motivele divortului si mi se urca sangele la cap...,mai ales cand cineva ma acuza ca"o femeie tine o casnicie". Si ce, ea tre sa accepte si tampenii, sa traga singura de o casnicie, ca-i datoria ei, iar el sa stea linistit ca are ea grija de probleme...Datoria lui care-i? Sa aduca niste bani in casa si sa insamanteze?
O casnicie-i mai mult decat o alianta financiara si sex constant cu aceeasi persoana.Unii nu inteleg asta...si nu tre sa fii neaparat casatorit sa ai o relatie mai fericita decat orice casatorie in care apar formalitati si aparente.
Numai cat ma gandesc la niste "poze" de aparenta de familie fericita, mi-e rau...si de ce sa tragi aiurea? Pentru ca ceilalti sa zica: 'Ia uite ce familie fericita, ce bine se inteleg! 'Iar in intimitate: tac,pac!, gata datoria de sot, cateva calcule financiare si ...gata: fericire.
Poate ma cred eu lupul moralist, dar parca m-am trezit dintr-un vis in care incercam sa ma insel pe mine insami de dragul aparentelor. Nu trebuie facut cam nimic doar de dragul aparentelor...
Si...vorba Mihaelei Radulescu, cu care am fost de acord, chiar daca nu mi-e foarte simpatica: "cand simti ca nu mai merge, mai da-ti o sansa..."
Ma asteptam sa ma simt cam aiurea, chestii de-alea ca-n filme, disperari, angoase, regrete tardive...lacrimi. Dar nu, m-am simtit normal, atat de normal cat se poate simti un om proaspat divortat. Mai suparata am fost cand am chinuit bancomatul la Transilvania si am observat ca nu-mi intrase al 13-lea :), lasa ca intra astazi.
Cand ma gandeam la decizia mea de a divorta, ma suna cineva ca nus'ce vrea sa-mi comunice. OK, zic...hai , comunica! Si mi-am dat seama pentru a mia oara ca am facut bine ce am facut...Numai cat vorbesc despre motivele divortului si mi se urca sangele la cap...,mai ales cand cineva ma acuza ca"o femeie tine o casnicie". Si ce, ea tre sa accepte si tampenii, sa traga singura de o casnicie, ca-i datoria ei, iar el sa stea linistit ca are ea grija de probleme...Datoria lui care-i? Sa aduca niste bani in casa si sa insamanteze?
O casnicie-i mai mult decat o alianta financiara si sex constant cu aceeasi persoana.Unii nu inteleg asta...si nu tre sa fii neaparat casatorit sa ai o relatie mai fericita decat orice casatorie in care apar formalitati si aparente.
Numai cat ma gandesc la niste "poze" de aparenta de familie fericita, mi-e rau...si de ce sa tragi aiurea? Pentru ca ceilalti sa zica: 'Ia uite ce familie fericita, ce bine se inteleg! 'Iar in intimitate: tac,pac!, gata datoria de sot, cateva calcule financiare si ...gata: fericire.
Poate ma cred eu lupul moralist, dar parca m-am trezit dintr-un vis in care incercam sa ma insel pe mine insami de dragul aparentelor. Nu trebuie facut cam nimic doar de dragul aparentelor...
Si...vorba Mihaelei Radulescu, cu care am fost de acord, chiar daca nu mi-e foarte simpatica: "cand simti ca nu mai merge, mai da-ti o sansa..."
23 feb. 2009
Azi...infatisare
M-am trezit putin iritata de alarma telefonului...Ma gandeam ca daca-l opresc mai pot lenevi putin...Apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa ma trezesc pentru a fi gata de plecare la infatisare.
Hmmmm, 'infatisare', cum suna...parca m-as duce la imparat, rege, ceva. Dar pana la urma merg la 'Palatul de Justitie', e un palat si asta, iar acolo este dl presedinte, judecatorul...Tre sa fiu acolo la timp pentru ca n-am chef sa o lungesc, sau mai rau, sa se interpreteze ca m-am razgandit.
M-a sunat avocata: sunt a60-a pe lista.Ce se mai judeca lumea, nu mi-as fi imaginat; si divorteaza pe rupte, divortul e mai firesc decat casatoria. Am imaginea unui ciclu complet: porneste de la starea civila unde dau navala ca pe vremuri la rand la preparate din carne si ciclul se incheie la tribunal, unde iar dau navala ca nebunii...si probabil, pe urma incepe un nou ciclu. Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Cica vom intra pe la 11-11.30, daca nu cumva se opreste dl judecator sa-si bea cafeaua si sa-si fumeze tigara( ca data trecuta ne informa si cu privire la starea sa de oboseala, la tigarile 'mancate' si la cafelele baute). Ultima data am stat vreo patru ore, timp in care m-am distrat si m-am oripilat de ceea ce se poate spune la tribunal. Ma uitam cum se porcaiau unii...off,viata!
Am sa plec mai tarziu.Mai am ceva timp la dispozitie...nu sa ma razgandesc:) ci sa mai fac ceva...
Asa ca bag ceva filme, sa le am si eu: 'Felix si Otilia'(dupa'Enigma Otiliei'de George Calinescu), 'Cel mai iubit dintre pamanteni'si 'Morometii'(dupa Marin Preda), 'Moara cu noroc'(dupa Ioan Slavici), 'Amintiri din copilarie'(dupa Ion Creanga).
Asaaa...am facut-o si pe asta. Now, what? Acum n-am emotii...deloc.Ma gandesc doar la ce sa imbrac si daca mai am timp sa mai trec pe acasa pana incep orele...vad eu...
Hmmmm, 'infatisare', cum suna...parca m-as duce la imparat, rege, ceva. Dar pana la urma merg la 'Palatul de Justitie', e un palat si asta, iar acolo este dl presedinte, judecatorul...Tre sa fiu acolo la timp pentru ca n-am chef sa o lungesc, sau mai rau, sa se interpreteze ca m-am razgandit.
M-a sunat avocata: sunt a60-a pe lista.Ce se mai judeca lumea, nu mi-as fi imaginat; si divorteaza pe rupte, divortul e mai firesc decat casatoria. Am imaginea unui ciclu complet: porneste de la starea civila unde dau navala ca pe vremuri la rand la preparate din carne si ciclul se incheie la tribunal, unde iar dau navala ca nebunii...si probabil, pe urma incepe un nou ciclu. Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Cica vom intra pe la 11-11.30, daca nu cumva se opreste dl judecator sa-si bea cafeaua si sa-si fumeze tigara( ca data trecuta ne informa si cu privire la starea sa de oboseala, la tigarile 'mancate' si la cafelele baute). Ultima data am stat vreo patru ore, timp in care m-am distrat si m-am oripilat de ceea ce se poate spune la tribunal. Ma uitam cum se porcaiau unii...off,viata!
Am sa plec mai tarziu.Mai am ceva timp la dispozitie...nu sa ma razgandesc:) ci sa mai fac ceva...
Asa ca bag ceva filme, sa le am si eu: 'Felix si Otilia'(dupa'Enigma Otiliei'de George Calinescu), 'Cel mai iubit dintre pamanteni'si 'Morometii'(dupa Marin Preda), 'Moara cu noroc'(dupa Ioan Slavici), 'Amintiri din copilarie'(dupa Ion Creanga).
Asaaa...am facut-o si pe asta. Now, what? Acum n-am emotii...deloc.Ma gandesc doar la ce sa imbrac si daca mai am timp sa mai trec pe acasa pana incep orele...vad eu...
22 feb. 2009
Blog in lant
Am si eu blog de mai putin de o luna si a-l scrie e o metoda de destindere chiar placuta. Spuneam cuiva ca ma simt ca in adolescenta mea( acum cateva sute de ani, greu de localizat in timp)cand imi tineam un jurnal cu ganduri nazdravane.
Cei din anturajul meu nu se prea ocupa cu lucruri de genul asta, asa cum nici eu nu am avut nici in clin nici in maneca treaba cu blogurile. Chiar ma amuzam de reactia lui frate-meu:'Ti-ai facut gglob, globbb, blog d'ala' zice mimand atitudinea becalesciana a lui Jiji.
Aude si sotul sora-mi de treaba cu blogul si brusc, antenutele pe sus: si cum, si ce, ce fel( de parca eu as fi marea cunoscatoare, tot ce fac e sa scriu). La cateva zile imi trimite pe mess adresa blogului sau: Spirid72. Citesc, ma conving de faptul ca are talent la scris, ca doar n-a fost degeaba pe la concursuri cand era bighidiu. Dorin are un debit verbal... mama, mama daca ar scrie la fel de mult cat vorbeste, cred ca ar ajunge din urma si pe cel mai vechi blogger :)
Si se apuca Dorin al meu sa scrie pe blogul lui cu drag si spor. Iar cand zic asta, asta se si intelege: scrie de parca ar fi trebuit sa vina sfarsitul lumii si el nu apucase sa-si arate talentele scriitoricesti pe net.
Aflu de la sora-mea ca nu mai vedea nici in stanga , nici in dreapta, nici pe ea si nici pe fie-sa Dana care se dadea cu pasta de dinti pe picioare, prin dres, pe post de crema, ca asa vazuse la maica-sa(Dana are doar un an si patru luni).
Am ajuns sa ma acuze sora-mea de corupere...zice:'O omor pe Ana! Ce-i trebuia lui Dorin blog?' Nu era de ajuns ca-i la munca mai tot timpul iar cand mai avea timp liber era tot numai FIFA nu stiu de care? I-a sters sora-mea odata jocul...sa vezi scandal cu nebunul :) apoi si-a gasit unul mai nou si mai bun, deci tot raul spre bine, pentru el...
Si dupa cum spuneam, eu, o incepatoare intr-ale bloggaritului( nici nu am invatat sa merg singura, inca ma mai tine de mana cineva)am ajuns sa-i determin pe altii sa-si doreasca sa-si faca blog.
Aseara, cumnata-mea se distra cautandu-si nume pentru blog. Abia astept! Sper sa scrii despre Petrica, sefa ta...Lasa ca nu se uita ea pe anonimul meu blog, are alte treburi mai importante de facut...te urmareste pe tine...ha! ha! Nu simti ca te arde ceva in ceafa? E privirea Petricai! Ce mult imi place cand ii spun numele...stiu, sunt sadica! Da' ce e doar o Petrica in lumea asta?
Uite asa, eu influentata de cineva sa-mi fac blog, influentez pe altii la randul meu...
Cei din anturajul meu nu se prea ocupa cu lucruri de genul asta, asa cum nici eu nu am avut nici in clin nici in maneca treaba cu blogurile. Chiar ma amuzam de reactia lui frate-meu:'Ti-ai facut gglob, globbb, blog d'ala' zice mimand atitudinea becalesciana a lui Jiji.
Aude si sotul sora-mi de treaba cu blogul si brusc, antenutele pe sus: si cum, si ce, ce fel( de parca eu as fi marea cunoscatoare, tot ce fac e sa scriu). La cateva zile imi trimite pe mess adresa blogului sau: Spirid72. Citesc, ma conving de faptul ca are talent la scris, ca doar n-a fost degeaba pe la concursuri cand era bighidiu. Dorin are un debit verbal... mama, mama daca ar scrie la fel de mult cat vorbeste, cred ca ar ajunge din urma si pe cel mai vechi blogger :)
Si se apuca Dorin al meu sa scrie pe blogul lui cu drag si spor. Iar cand zic asta, asta se si intelege: scrie de parca ar fi trebuit sa vina sfarsitul lumii si el nu apucase sa-si arate talentele scriitoricesti pe net.
Aflu de la sora-mea ca nu mai vedea nici in stanga , nici in dreapta, nici pe ea si nici pe fie-sa Dana care se dadea cu pasta de dinti pe picioare, prin dres, pe post de crema, ca asa vazuse la maica-sa(Dana are doar un an si patru luni).
Am ajuns sa ma acuze sora-mea de corupere...zice:'O omor pe Ana! Ce-i trebuia lui Dorin blog?' Nu era de ajuns ca-i la munca mai tot timpul iar cand mai avea timp liber era tot numai FIFA nu stiu de care? I-a sters sora-mea odata jocul...sa vezi scandal cu nebunul :) apoi si-a gasit unul mai nou si mai bun, deci tot raul spre bine, pentru el...
Si dupa cum spuneam, eu, o incepatoare intr-ale bloggaritului( nici nu am invatat sa merg singura, inca ma mai tine de mana cineva)am ajuns sa-i determin pe altii sa-si doreasca sa-si faca blog.
Aseara, cumnata-mea se distra cautandu-si nume pentru blog. Abia astept! Sper sa scrii despre Petrica, sefa ta...Lasa ca nu se uita ea pe anonimul meu blog, are alte treburi mai importante de facut...te urmareste pe tine...ha! ha! Nu simti ca te arde ceva in ceafa? E privirea Petricai! Ce mult imi place cand ii spun numele...stiu, sunt sadica! Da' ce e doar o Petrica in lumea asta?
Uite asa, eu influentata de cineva sa-mi fac blog, influentez pe altii la randul meu...
"Vand busturi..."
Am fost saptamana trecuta la cumparaturi cu draga mea cumnata. Obiectivul: haine. Am belit noi ochii peste tot si in cele din urma ne-am ales amandoua cu cate ceva, desi nu era vreme de probat nici macar manusi, ca-ti ingheta sangele in vene. Iar cand mai batea vantul ingheta si zambetul pe buze.
Am ajuns si in depozit. Ne ducem noi, doua delicate infometate, sa ne luam covrigi calzi pentru ca era trecut de pranz si, eu cel putin, nu mancasem nimic...doar sfanta cafea ce tine si de foame, si de sete si... ochii deschisi. Eu iau doi, sa nu-mi scada achizitiile de pe anatomie :)Ne oprim apoi la un automat pentru cafea si ne luam: eu cu lapte, ea fara, si dam sa mergem mai departe. Se uita C. cu atentie pe o usa. Un anunt:'Vand busturi de barbati si de dama, telefon: 07xx...' Radem noi ce radem , apoi C. da sa faca o fotografie cu telefonul. Anuntul era pe o usa si e clar ca acea usa se deschidea si se inchidea foarte des. Ea sa faca poza si alta nimic. Concentrata la maximum face doi pasi inainte si doi inapoi mai ceva ca la dansurile populare...dar, victorie: poza-i facuta.
Astazi o intreb:'Ai poza sa mi-o trimiti si mie?' Pai da... pai nu!De ce? Pentru ca i-au schimbat aia laptopul(ca-l reparasera de cateva ori si era tot in coma desi era nou) si pozele erau in el. Dha! dar daca aveai si altele pe acolo...immm? poate te vezi pe youtube!
Si uite asa am pierdut poza cu anuntul. Unii(mai perversi, nu ca mine imaculata :)) ar putea banui ca as fi avut nevoie de poza pentru numarul de telefon: sa-mi achizitionez si eu un bust...de barbat. Dar, nu, ca nu bustu-i cel mai important ci alte accesorii. Daca erau si alea la vanzare, poate...:)
Da' lasa ca ma mai duc eu in depozit si nu ratez nici poza, nici numarul de telefon...pentru orice eventualitate...si bustu-i bun...in noptile triste si reci :))
Am ajuns si in depozit. Ne ducem noi, doua delicate infometate, sa ne luam covrigi calzi pentru ca era trecut de pranz si, eu cel putin, nu mancasem nimic...doar sfanta cafea ce tine si de foame, si de sete si... ochii deschisi. Eu iau doi, sa nu-mi scada achizitiile de pe anatomie :)Ne oprim apoi la un automat pentru cafea si ne luam: eu cu lapte, ea fara, si dam sa mergem mai departe. Se uita C. cu atentie pe o usa. Un anunt:'Vand busturi de barbati si de dama, telefon: 07xx...' Radem noi ce radem , apoi C. da sa faca o fotografie cu telefonul. Anuntul era pe o usa si e clar ca acea usa se deschidea si se inchidea foarte des. Ea sa faca poza si alta nimic. Concentrata la maximum face doi pasi inainte si doi inapoi mai ceva ca la dansurile populare...dar, victorie: poza-i facuta.
Astazi o intreb:'Ai poza sa mi-o trimiti si mie?' Pai da... pai nu!De ce? Pentru ca i-au schimbat aia laptopul(ca-l reparasera de cateva ori si era tot in coma desi era nou) si pozele erau in el. Dha! dar daca aveai si altele pe acolo...immm? poate te vezi pe youtube!
Si uite asa am pierdut poza cu anuntul. Unii(mai perversi, nu ca mine imaculata :)) ar putea banui ca as fi avut nevoie de poza pentru numarul de telefon: sa-mi achizitionez si eu un bust...de barbat. Dar, nu, ca nu bustu-i cel mai important ci alte accesorii. Daca erau si alea la vanzare, poate...:)
Da' lasa ca ma mai duc eu in depozit si nu ratez nici poza, nici numarul de telefon...pentru orice eventualitate...si bustu-i bun...in noptile triste si reci :))
Vreau sa cred in horoscop...
...cel putin saptamana asta.
Cumnata mea cred ca a facut un cult pentru Urania, cea de pe B1, cu astrele. Oricum, e cu zodiile in fapt, cred ca citeste cam tot in materie de previziuni astrale. Da' nu citeste doar la ea ci la cam toti din jurul ei, ca-i altruista si ne tine la curent cu ceea ce ne asteapta...:)) Apoi face si interpretari ca nu cumva sa intelegem gresit mesajul astrelor.
Nici eu nu-s prea sanatoasa din punctul asta de vedere pentru ca si eu citesc despre zodii, plus ca am o inclinatie anume spre a analiza oamenii si ma intereseaza si zodia.
Ei bine, in timp ce mancam un snitel de pangasius gatit cu multa maiestrie si pricepere de C., cumnata mea fan Urania se apuca sa-mi povesteasca de zodii...Ma ameninta ca Urania a zis de Scorpioni ca le merge bine:'Fata, iti merge bine saptamana viitoare, asa a zis Urania! Sa intri pe youtube sa vezi ca saptamana 20-27 e numai de bine. Numai love!Scorpionii sunt cei mai tari, serios..."
Ei, si cu ce zice Urania, ai zice ca saptamana viitoare il apuc pe Dumnezeu de-un picior si asa ma catar in rai...
Intru eu pe net si-i dau search pe youtube la Urania, o ascult pe distinsa doamna cu nume ca de planeta si ma minunez. Cica in urmatoarele saptamani voi fi un fel chimist(gen Paracelsius) pentru ca mi-ar placea nus'ce experimente cu prafuri (parca Mutu nu-i scorpion...in fine)...hmmm...Mai zice ca voi descoperi un leac miraculos pentru fericirea personala. Voi gasi reteta fericirii, voi descoperi niste formule pentru a-mi face viata mai frumoasa. O viata afectiva puternica si atingerea unor culmi nebanuite...cica ceva mai bun si mai frumos nu se poate...
Mai sa fie! :))Eu stiam altceva despre saptamana viitoare. Ceva cam la polul opus cu previziunile...
Da Doamne sa ma insel eu si macar de data asta sa aiba dreptate Urania!:))
Cumnata mea cred ca a facut un cult pentru Urania, cea de pe B1, cu astrele. Oricum, e cu zodiile in fapt, cred ca citeste cam tot in materie de previziuni astrale. Da' nu citeste doar la ea ci la cam toti din jurul ei, ca-i altruista si ne tine la curent cu ceea ce ne asteapta...:)) Apoi face si interpretari ca nu cumva sa intelegem gresit mesajul astrelor.
Nici eu nu-s prea sanatoasa din punctul asta de vedere pentru ca si eu citesc despre zodii, plus ca am o inclinatie anume spre a analiza oamenii si ma intereseaza si zodia.
Ei bine, in timp ce mancam un snitel de pangasius gatit cu multa maiestrie si pricepere de C., cumnata mea fan Urania se apuca sa-mi povesteasca de zodii...Ma ameninta ca Urania a zis de Scorpioni ca le merge bine:'Fata, iti merge bine saptamana viitoare, asa a zis Urania! Sa intri pe youtube sa vezi ca saptamana 20-27 e numai de bine. Numai love!Scorpionii sunt cei mai tari, serios..."
Ei, si cu ce zice Urania, ai zice ca saptamana viitoare il apuc pe Dumnezeu de-un picior si asa ma catar in rai...
Intru eu pe net si-i dau search pe youtube la Urania, o ascult pe distinsa doamna cu nume ca de planeta si ma minunez. Cica in urmatoarele saptamani voi fi un fel chimist(gen Paracelsius) pentru ca mi-ar placea nus'ce experimente cu prafuri (parca Mutu nu-i scorpion...in fine)...hmmm...Mai zice ca voi descoperi un leac miraculos pentru fericirea personala. Voi gasi reteta fericirii, voi descoperi niste formule pentru a-mi face viata mai frumoasa. O viata afectiva puternica si atingerea unor culmi nebanuite...cica ceva mai bun si mai frumos nu se poate...
Mai sa fie! :))Eu stiam altceva despre saptamana viitoare. Ceva cam la polul opus cu previziunile...
Da Doamne sa ma insel eu si macar de data asta sa aiba dreptate Urania!:))
21 feb. 2009
Eu si usile
Mi s-a spus de mai multe ori ca am un mod anume de a deschide usile. La inceput am crezut ca cel care imi spusese cauta nod in papura si ca de fapt eu deschid usile foarte normal, daca pot spune asa...mie cel putin nu mi se parea nimic nefiresc.
Apoi mi-a spus altcineva:'vezi ca a cazut varul in jurul usilor'( mai in gluma , mai in serios). Hmmm...mai, zic eu in mintea mea, cred ca o fi ceva.
Alta observatie:'sa nu darami usa...' Eu sunt cam micuta de felul meu si astfel de observatii par a starni rasul, pentru ca vin impotriva a ceea ce se vede. La fel, ma consider o persoana calma, asa ca ma gandeam ca ceilalti sunt pusi pe glume.
Dar acum si la scoala!
Cand intru odata in cancelarie, o colega zice:'a venit vijelia!'...dar eu nu sunt o vijelie, sunt mai mult un vanticel de primavara...
Alta data, dupa ce intru:'Pai, cine sa fie, Elvira!'.
Intr-o zi ajung mai devreme, intru in cancelarie si observ ca o colega ridicase capul din hartiile in care se uitase pana atunci, se uita tinta la mine de parca astepta sa-i dau vestea ca Osama Bin Laden a trimis iar avioanele in turnurile gemene. Ma intreaba;'S-a intamplat ceva?' Mi-am dat seama ca se speriase din cauza ca am intrat val-vartej pe usa.
Daaa...cred ca trantesc usile si intru navala...este o realitate. Cand iti spune unul ca esti intr-un fel, poate nu crezi.Cand iti spun doi, inca mai ai urme de indoiala. Dar cand observi ca sunt mai multi de aceeasi parere, e clar : e o realitate.
Cred ca ar trebui sa ma opresc intai, sa apas pe maner, apoi sa intru. Eu am obiceiul sa intru cu totul, deodata, dand navala...
Apoi mi-a spus altcineva:'vezi ca a cazut varul in jurul usilor'( mai in gluma , mai in serios). Hmmm...mai, zic eu in mintea mea, cred ca o fi ceva.
Alta observatie:'sa nu darami usa...' Eu sunt cam micuta de felul meu si astfel de observatii par a starni rasul, pentru ca vin impotriva a ceea ce se vede. La fel, ma consider o persoana calma, asa ca ma gandeam ca ceilalti sunt pusi pe glume.
Dar acum si la scoala!
Cand intru odata in cancelarie, o colega zice:'a venit vijelia!'...dar eu nu sunt o vijelie, sunt mai mult un vanticel de primavara...
Alta data, dupa ce intru:'Pai, cine sa fie, Elvira!'.
Intr-o zi ajung mai devreme, intru in cancelarie si observ ca o colega ridicase capul din hartiile in care se uitase pana atunci, se uita tinta la mine de parca astepta sa-i dau vestea ca Osama Bin Laden a trimis iar avioanele in turnurile gemene. Ma intreaba;'S-a intamplat ceva?' Mi-am dat seama ca se speriase din cauza ca am intrat val-vartej pe usa.
Daaa...cred ca trantesc usile si intru navala...este o realitate. Cand iti spune unul ca esti intr-un fel, poate nu crezi.Cand iti spun doi, inca mai ai urme de indoiala. Dar cand observi ca sunt mai multi de aceeasi parere, e clar : e o realitate.
Cred ca ar trebui sa ma opresc intai, sa apas pe maner, apoi sa intru. Eu am obiceiul sa intru cu totul, deodata, dand navala...
Restructurare...
Cand eram mica si urmaream cu mare interes programele tv din Republica Moldova, nu prea intelegeam mare lucru, da' erau programe la teveu, ceea ce noi nu aveam decat cateva ore pe zi(din ce imi amintesc).
Unele din poantele de la emisiunile de divertisment nu le intelegeam total pentru ca erau pe tema restructurarii. Pe cuvant daca intelegeam cu adevarat ce era aceea restructurare. Si multa vreme am fost asa de 'demna' incat daca nu intelegeam ceva, cautam, citeam, studiam, pana aflam...da' nici nu intrebam pe nimeni pentru ca mi se parea jenant. Cred ca am avut tot timpul vietii mele de pana acum un exagerat simt al ridicolului.
Acum mi-am adus aminte de cuvantul asta, 'restructurare'.Pai, acum il inteleg si in sensurile lui proprii si in cele figurate, pe propria piele: toata viata mea e supusa restructurarii, din toate punctele de vedere. Pare deprimant si dezarmant...asa cum m-am simtit o buna bucata de vreme. Acum insa, incep sa vad lucrurile altfel. Desi viata mea e zdruncinata din temelii vreau sa vad si o latura pozitiva: pot sa ma rup de ceea ce a fost si sa privesc spre altceva...acest altceva neinsemnand neaparat ceva mai rau, ci doar altceva.
Restructurarea a dat peste mine! Si nu pentru ca mi-as fi dorit...asa a fost sa fie...
Unele din poantele de la emisiunile de divertisment nu le intelegeam total pentru ca erau pe tema restructurarii. Pe cuvant daca intelegeam cu adevarat ce era aceea restructurare. Si multa vreme am fost asa de 'demna' incat daca nu intelegeam ceva, cautam, citeam, studiam, pana aflam...da' nici nu intrebam pe nimeni pentru ca mi se parea jenant. Cred ca am avut tot timpul vietii mele de pana acum un exagerat simt al ridicolului.
Acum mi-am adus aminte de cuvantul asta, 'restructurare'.Pai, acum il inteleg si in sensurile lui proprii si in cele figurate, pe propria piele: toata viata mea e supusa restructurarii, din toate punctele de vedere. Pare deprimant si dezarmant...asa cum m-am simtit o buna bucata de vreme. Acum insa, incep sa vad lucrurile altfel. Desi viata mea e zdruncinata din temelii vreau sa vad si o latura pozitiva: pot sa ma rup de ceea ce a fost si sa privesc spre altceva...acest altceva neinsemnand neaparat ceva mai rau, ci doar altceva.
Restructurarea a dat peste mine! Si nu pentru ca mi-as fi dorit...asa a fost sa fie...
20 feb. 2009
When you know
Numele Shawn Colvin nu imi spunea chiar nimic, asa ca am cautat putin pentru a afla ca este o cantareata si compozitoare din SUA. Este evident ca muzica ei folk se apropie de country, avand in vedere ca si locuieste in Austin, Texas.Nu stiam ca este castigatoarea a trei premii Grammy si ca avut si alte sase nominalizari.
Printre altele, a avut si aparii in filme dar a si realizat soundtrack-ul 'When you know' la filmul 'Serendipity'in care joaca John Cusack(imi place) si Kate Backinsale. Acest film, din 2001, este o comedie romantica...cam pe gustul meu, numai ca nu l-am vazut:). Din ce am inteles, se merge pe ideea de destin, mai ales de destin creat prin iubire .Pentru ca orice s-ar intampla, daca ti-e dat sa te indragostesti, oricat ai incerca sa negi sau sa fugi, sentimentele te vor chinui si te vor urmari cu o si mai mare inversunare.
Imi place chiar si semnificatia cuvantului'serendipity', un cuvant ce a fost votat ca fiind unul din zece cuvinte din limba engleza, cel mai greu de tradus. In limba romana s-ar traduce 'serendipitate'...oricum nu se compara cu soundul si bogatia de semnificatii din engleza...Semnificatia ar fi: efectul prin care cineva descopera accidental ceva cu noroc, din intamplare, in timp ce cauta cu totul altceva...Asa se intampla si cu dragostea, care apare nu se stie de unde, fara sa-ti dea de veste si fara sa stii de ce, in timp ce tu cautai...orice altceva.
When you know
When you know that you know who you love,you can-t deny it
Or go back, or give up, or pretend that you don't buy it.
When it's clear this time you've found the one, you'll never let him go
Cos you know and you know that you know.
When you feel in your skin, in your bones and the hollow
Of your heart, there's no way you can wait till tomorrow
When there isn't any doubt about it once you coe this close
Cos you know and you know that you know.
You can feel love's arround tou like the sky's round and blue
This is how love has found you, now you know what to do
When you know that you know who you need, you can't deny it
Or go back, or give up, or pretend that you don't buy it
When it's clear this time you've found the one, you'll never let him go
Cos you know and you know that you know...
And it's time you come in from the cold
Haaa....
And you know that you know.
Melodia provoaca pur si simplu, o stare de serendipity, fara sa mai pot spune prea multe pentru ca ea spune cam tot. Cand incerc sa comentez am senzatia ca formulez enunturi redundante...si ma opresc...
Totusi: cand esti sigur ca stii ce stii, ca te-ai indragostit, ca nu e urma de indoiala, pentru ca stii ...pur si simplu , fara sa te intrebi de ce...ar fi bine sa nu negi sau ... te prefaci ca nu intelegi, ca nu stii...
Daca l-ai gasit pe 'the one' si-ti este clar ca l-ai gasit pentru ca simti asta prin toti porii, se intelege ca stii...si stii ca stii ca te-ai indragostit, nu are sens sa negi pentru ca este la fel de evident cum e cerul albastru ce inconjoara pamantul...si ideal ar fi sa nu-l lasi sa plece. Astfel, daca stii ce stii, ori recunosti si iesi din umbra de raceala , ori te prefaci ca 'you don't buy it'.
Oricum:'you know, and you know that you know' si asta-i cel mai important...restul sunt aparente...
Printre altele, a avut si aparii in filme dar a si realizat soundtrack-ul 'When you know' la filmul 'Serendipity'in care joaca John Cusack(imi place) si Kate Backinsale. Acest film, din 2001, este o comedie romantica...cam pe gustul meu, numai ca nu l-am vazut:). Din ce am inteles, se merge pe ideea de destin, mai ales de destin creat prin iubire .Pentru ca orice s-ar intampla, daca ti-e dat sa te indragostesti, oricat ai incerca sa negi sau sa fugi, sentimentele te vor chinui si te vor urmari cu o si mai mare inversunare.
Imi place chiar si semnificatia cuvantului'serendipity', un cuvant ce a fost votat ca fiind unul din zece cuvinte din limba engleza, cel mai greu de tradus. In limba romana s-ar traduce 'serendipitate'...oricum nu se compara cu soundul si bogatia de semnificatii din engleza...Semnificatia ar fi: efectul prin care cineva descopera accidental ceva cu noroc, din intamplare, in timp ce cauta cu totul altceva...Asa se intampla si cu dragostea, care apare nu se stie de unde, fara sa-ti dea de veste si fara sa stii de ce, in timp ce tu cautai...orice altceva.
When you know
When you know that you know who you love,you can-t deny it
Or go back, or give up, or pretend that you don't buy it.
When it's clear this time you've found the one, you'll never let him go
Cos you know and you know that you know.
When you feel in your skin, in your bones and the hollow
Of your heart, there's no way you can wait till tomorrow
When there isn't any doubt about it once you coe this close
Cos you know and you know that you know.
You can feel love's arround tou like the sky's round and blue
This is how love has found you, now you know what to do
When you know that you know who you need, you can't deny it
Or go back, or give up, or pretend that you don't buy it
When it's clear this time you've found the one, you'll never let him go
Cos you know and you know that you know...
And it's time you come in from the cold
Haaa....
And you know that you know.
Melodia provoaca pur si simplu, o stare de serendipity, fara sa mai pot spune prea multe pentru ca ea spune cam tot. Cand incerc sa comentez am senzatia ca formulez enunturi redundante...si ma opresc...
Totusi: cand esti sigur ca stii ce stii, ca te-ai indragostit, ca nu e urma de indoiala, pentru ca stii ...pur si simplu , fara sa te intrebi de ce...ar fi bine sa nu negi sau ... te prefaci ca nu intelegi, ca nu stii...
Daca l-ai gasit pe 'the one' si-ti este clar ca l-ai gasit pentru ca simti asta prin toti porii, se intelege ca stii...si stii ca stii ca te-ai indragostit, nu are sens sa negi pentru ca este la fel de evident cum e cerul albastru ce inconjoara pamantul...si ideal ar fi sa nu-l lasi sa plece. Astfel, daca stii ce stii, ori recunosti si iesi din umbra de raceala , ori te prefaci ca 'you don't buy it'.
Oricum:'you know, and you know that you know' si asta-i cel mai important...restul sunt aparente...
19 feb. 2009
Never be the same again
Nu am fost niciodata innebunita dupa Melanie C sau dupa "Spice girls". Melanie C este fosta "sporty spice" care a mai cantat cate ceva si dupa desfiintarea trupei. Mi-a placut melodia pe care a cantat-o cu Bryan Adams "Baby when you're Gone", poate si pentru ca imi place Bryan Adams.
Am redescoperit melodia aceasta mai veche si am incercat sa o inteleg dincolo de prima impresie:
NEVER BE THE SAME AGAIN
I call you up whenever things go wrong
You're always there.You are my shoulder to cry on.
I can't believe it took me quite so long
To take the forbidden step.
Is this something that I might regret?
Nothing ventured, nothing gained
A lonely heart that can't be tamed.
I'm hoping that you feel the same
This is something that I can't forget.
I thought that we would just be friens...
Things will never be the same again
It's just the beginning it's not the end
Things will never be the same again.
Now we've opened up the door
Starting tonight and from now on
We'll never be the same again
Never be the same again.
Now I know that we werw close before
I'm glad I realize I need you so much more.
And I don't care what everyone will say,
It's about you and me,
And we'll never be the same again...
Nite and day,
Black beach sand to red clay,
From US to UK, NYC to LA,
From sidewalks to highways
See I'll be the same again.
What I'm sayin'
My mind frame never changed 'till you came rearranged
But sometimes it seems completely forbidden
To discover those feelings that we kept so well hidden
Where there's no competition
And you render my condition
Though improbable it's not imposssible
For a love that could be unstoppable.
But wait
A fine line's between fate and destiny,
Do you believe in the things that were just ment to be?
When you tell me the stories of your quest for me,
Picturesue is the picture you paint efortlessly.
And as our energies mix and begin to multiply,
Everyday situations they start to simplify.
So things will never be the same between you and I
We interwined our life forces and now we're unified.
Cheia interpretarii pleaca de la titlul care sugereaza schimbarea unei stari de fapt dar si de spirit. Schimbarea aceasta ar fi determinata de ce? Pentru ca ea simte ca nu se vor mai putea identifica niciodata cu ceea ce au fost 'before'.
Lucrurile ar sta cam asa:el si ea au fost prieteni, au vorbit, au fost apropiati, si-au ascultat problemele 'whenever things go wrong'. La un moment dat realizeaza ca tipul de sentimente se schimba pe negandite si ca devin mai mult decat prieteni. Se intreaba atunci oare de ce i-a luat asa de mult timp pana sa realizeze ce simte si sa 'take the forbidden step'. Pasul acesta interzis ar fi chiar indragostirea de el si se intreaba daca 'Is this something that I might regret?' Dar cine ar putea sa dea un raspuns obiectiv , atunci cand nu mintea ci sufletul e cel care ne ghideaza actiunile.Iar iubirea te poate determina sa faci si lucruri pe care apoi le poti regreta.
Oricum, inima nu poate fi imblanzita, strunita, oricata ratiune am avea, iar singura speranta ar fi ca sentimentul sa fie impartasit.
Noua usa deschisa e spre o altfel de relatie care presupune o si mai mare apropiere 'I'm glad I realised I need you so much more' indiferent de 'what everyone will say'.
'Though improbable it's not impossible' e un vers care mi-a placut, sugerand faptul ca uneori poti face lucruri pe care considerai ca nu le vei face niciodata fie ca asa iti dicteaza inima , fie ca esti obligat de circumstante."Putin probabil" nu inseamna neaparat "imposibil".
'A fine line's between fate and destiny' este iarasi un vers ce-mi place, transmite ideea ca ceea ce-ti este scris se poate usor modifica prin interventia vointei proprii in destin.
Cel mai optimist este 'It's just the beggining it's not the end' pentru ca pana la urma, orice sfarsit e un nou inceput, indiferent de ceea ce s-a sfarsit..si poate ca inceputul este pentru ceva mult mai bun decat trecutul pierdut.
Am redescoperit melodia aceasta mai veche si am incercat sa o inteleg dincolo de prima impresie:
NEVER BE THE SAME AGAIN
I call you up whenever things go wrong
You're always there.You are my shoulder to cry on.
I can't believe it took me quite so long
To take the forbidden step.
Is this something that I might regret?
Nothing ventured, nothing gained
A lonely heart that can't be tamed.
I'm hoping that you feel the same
This is something that I can't forget.
I thought that we would just be friens...
Things will never be the same again
It's just the beginning it's not the end
Things will never be the same again.
Now we've opened up the door
Starting tonight and from now on
We'll never be the same again
Never be the same again.
Now I know that we werw close before
I'm glad I realize I need you so much more.
And I don't care what everyone will say,
It's about you and me,
And we'll never be the same again...
Nite and day,
Black beach sand to red clay,
From US to UK, NYC to LA,
From sidewalks to highways
See I'll be the same again.
What I'm sayin'
My mind frame never changed 'till you came rearranged
But sometimes it seems completely forbidden
To discover those feelings that we kept so well hidden
Where there's no competition
And you render my condition
Though improbable it's not imposssible
For a love that could be unstoppable.
But wait
A fine line's between fate and destiny,
Do you believe in the things that were just ment to be?
When you tell me the stories of your quest for me,
Picturesue is the picture you paint efortlessly.
And as our energies mix and begin to multiply,
Everyday situations they start to simplify.
So things will never be the same between you and I
We interwined our life forces and now we're unified.
Cheia interpretarii pleaca de la titlul care sugereaza schimbarea unei stari de fapt dar si de spirit. Schimbarea aceasta ar fi determinata de ce? Pentru ca ea simte ca nu se vor mai putea identifica niciodata cu ceea ce au fost 'before'.
Lucrurile ar sta cam asa:el si ea au fost prieteni, au vorbit, au fost apropiati, si-au ascultat problemele 'whenever things go wrong'. La un moment dat realizeaza ca tipul de sentimente se schimba pe negandite si ca devin mai mult decat prieteni. Se intreaba atunci oare de ce i-a luat asa de mult timp pana sa realizeze ce simte si sa 'take the forbidden step'. Pasul acesta interzis ar fi chiar indragostirea de el si se intreaba daca 'Is this something that I might regret?' Dar cine ar putea sa dea un raspuns obiectiv , atunci cand nu mintea ci sufletul e cel care ne ghideaza actiunile.Iar iubirea te poate determina sa faci si lucruri pe care apoi le poti regreta.
Oricum, inima nu poate fi imblanzita, strunita, oricata ratiune am avea, iar singura speranta ar fi ca sentimentul sa fie impartasit.
Noua usa deschisa e spre o altfel de relatie care presupune o si mai mare apropiere 'I'm glad I realised I need you so much more' indiferent de 'what everyone will say'.
'Though improbable it's not impossible' e un vers care mi-a placut, sugerand faptul ca uneori poti face lucruri pe care considerai ca nu le vei face niciodata fie ca asa iti dicteaza inima , fie ca esti obligat de circumstante."Putin probabil" nu inseamna neaparat "imposibil".
'A fine line's between fate and destiny' este iarasi un vers ce-mi place, transmite ideea ca ceea ce-ti este scris se poate usor modifica prin interventia vointei proprii in destin.
Cel mai optimist este 'It's just the beggining it's not the end' pentru ca pana la urma, orice sfarsit e un nou inceput, indiferent de ceea ce s-a sfarsit..si poate ca inceputul este pentru ceva mult mai bun decat trecutul pierdut.
18 feb. 2009
Cand simt ca nu mai pot...
O buna parte din viata mea am fost foarte optimista si m-am considerat o pesoana norocoasa. Toate mi-au iesit cum voiam...pana si examenele le-am luat la timp. Fiecare treapta a vietii la momentul potrivit, cand ma consideram pregatita sa o trec.
Cand parea ca totul merge in linie dreapta, ca pot fi linistita fara emotii prea mari, viata a inceput sa-mi dea suturi. Initial mai usoare, iar apoi din ce in ce mai puternice. Am ajuns la un moment dat sa ma simt ca un boxer prins in corzile ringului si meciul continua fara sa bata niciun gong. Cea pe care o provocasem era propria viata...parca incearca sa vada cat de puternica sunt, cat pot duce...S-au poate ca viata are grija de mine sa nu ma plictisesc...monotonia, linia dreapta plictisesc. Pai cum, "draga viata" ma pune la incercare. Ce sa zic, imi vine sa rad acum...ce viata interesanta am asa, brusc, instantaneu, deodata...
Eu care iubesc stabilitatea, linistea acum sunt in ipostaza omului care in fiecare zi se mai loveste de ceva. Cred ca in interiorul meu am o gramada de vanatai si cucuie..grea lupta asta. Dar ma tin tare, ce puii mei,lasa ca-i arat eu vietii! Ha!
Se zice ca cel care rade la urma rade mai bine, dar sa nu rada ca prostu'. Oi vedea...zise orbul...
Imi indrept spatele si zambesc la intimidare...atitudinea conteaza...si poate s-or speria problemele de mine si or fugi care incotro si vor disparea (ca nici altora nu vreau sa le dau, ce egoista sunt).
Pana la urma, lupta conteaza si nu sfarsitul ei, la fel cum in viata nu conteaza sfarsitul ci cat de frumos ai trait, si cu bune si cu rele.
Cand parea ca totul merge in linie dreapta, ca pot fi linistita fara emotii prea mari, viata a inceput sa-mi dea suturi. Initial mai usoare, iar apoi din ce in ce mai puternice. Am ajuns la un moment dat sa ma simt ca un boxer prins in corzile ringului si meciul continua fara sa bata niciun gong. Cea pe care o provocasem era propria viata...parca incearca sa vada cat de puternica sunt, cat pot duce...S-au poate ca viata are grija de mine sa nu ma plictisesc...monotonia, linia dreapta plictisesc. Pai cum, "draga viata" ma pune la incercare. Ce sa zic, imi vine sa rad acum...ce viata interesanta am asa, brusc, instantaneu, deodata...
Eu care iubesc stabilitatea, linistea acum sunt in ipostaza omului care in fiecare zi se mai loveste de ceva. Cred ca in interiorul meu am o gramada de vanatai si cucuie..grea lupta asta. Dar ma tin tare, ce puii mei,lasa ca-i arat eu vietii! Ha!
Se zice ca cel care rade la urma rade mai bine, dar sa nu rada ca prostu'. Oi vedea...zise orbul...
Imi indrept spatele si zambesc la intimidare...atitudinea conteaza...si poate s-or speria problemele de mine si or fugi care incotro si vor disparea (ca nici altora nu vreau sa le dau, ce egoista sunt).
Pana la urma, lupta conteaza si nu sfarsitul ei, la fel cum in viata nu conteaza sfarsitul ci cat de frumos ai trait, si cu bune si cu rele.
Superlativul elegantei
Aseara, pentru ca nu aveam ce face, nu aveam chef de preocupari intelectuale(vai de mine...) si aveam impresia (proasta) ca nu am cu cine vorbi, m-am uitat la teveu, intr-o relaxare aproape totala a creierului.
La emisiunea lui Capatos, "Un show pacatos",invitata de invitata: Nikitaaa, oau!
Stau de curiozitate sa vad ce se intampla, ce mai debiteaza fata, pentru ca auzisem de ceva faze comice recente ale carei eroina era ea. Speram sa rad putin...
Insarcinata noastra cu burticuta(oricum diferenta nu-i prea mare fata de cum era) apare imbracata intr-o rochie de seara neagra...ceea ce ar fi trebuit sa fie "the little black dress", simpla si eleganta. Ea, fata, foarte mandra de ea, apare emanand frumusete si delicatete...
Avea un decolteu imens din care se revarsau abundent doua bombe gata de explozie...aproape ii tasneau tatele din decolteu, aureola deja se vedea foarte bine iar sfarcul urma. Bretelutele ce ar fi trebuit sa fie delicate intrasera in carne la fel ca si celelalte hamuri de sustinere, suplimentare. Machiata, coafata, daca i s-ar fi vazut doar capul ar fi fost umana si aproape simpatica(fara sa deschida gura).
De sub fusta scurta se iveau doi butuci ce se terminau in pantofi cu toc(cine a mai vazut).
Si cum se straduia ea sa fie eleganta, sa se aseze cat mai feminin cu butucii, sa-si aseze mainile cat mai cochet astfel incat sa i se vada cele...cred ,6 inele cu pietre negre, se purta exact ca o gazeluta. La unul dintre inele uitase sa scoata eticheta...fiind atentionata ca are o hartiuta la inel, abia atunci a rupt-o...
Mentionase ca ce suntem asa surprinsi(si de Capatos), ce nu credeam ca Nikita poate fi si o "manechina", ce... nu ne asteptam la asa ceva de la ea? Si vorbea serios, se credea model de frumusete si eleganta.
Dar stai! Incepe sa danseze! Doamne Dumnezeule, in incercarea ei de a-si misca senzual, sexy tatele si coapsele parea un travestit gras(dar cred ca si ala e mai frumos si mai gratios). Am avut impresia ca e o gluma proasta, totusi era adevarat si nu-mi dau seama cum se abtineau sa nu rada cei din jurul sau...ori erau prea socati ca sa nu zic oripilati.
Daaa...eleganta, "modela", "manechina" Nikita, plina de vorbe de spirit, de o intelectualitate superioara noua tuturor...
...proasta sunt eu ca ma uit, ce sa mai zic...
La emisiunea lui Capatos, "Un show pacatos",invitata de invitata: Nikitaaa, oau!
Stau de curiozitate sa vad ce se intampla, ce mai debiteaza fata, pentru ca auzisem de ceva faze comice recente ale carei eroina era ea. Speram sa rad putin...
Insarcinata noastra cu burticuta(oricum diferenta nu-i prea mare fata de cum era) apare imbracata intr-o rochie de seara neagra...ceea ce ar fi trebuit sa fie "the little black dress", simpla si eleganta. Ea, fata, foarte mandra de ea, apare emanand frumusete si delicatete...
Avea un decolteu imens din care se revarsau abundent doua bombe gata de explozie...aproape ii tasneau tatele din decolteu, aureola deja se vedea foarte bine iar sfarcul urma. Bretelutele ce ar fi trebuit sa fie delicate intrasera in carne la fel ca si celelalte hamuri de sustinere, suplimentare. Machiata, coafata, daca i s-ar fi vazut doar capul ar fi fost umana si aproape simpatica(fara sa deschida gura).
De sub fusta scurta se iveau doi butuci ce se terminau in pantofi cu toc(cine a mai vazut).
Si cum se straduia ea sa fie eleganta, sa se aseze cat mai feminin cu butucii, sa-si aseze mainile cat mai cochet astfel incat sa i se vada cele...cred ,6 inele cu pietre negre, se purta exact ca o gazeluta. La unul dintre inele uitase sa scoata eticheta...fiind atentionata ca are o hartiuta la inel, abia atunci a rupt-o...
Mentionase ca ce suntem asa surprinsi(si de Capatos), ce nu credeam ca Nikita poate fi si o "manechina", ce... nu ne asteptam la asa ceva de la ea? Si vorbea serios, se credea model de frumusete si eleganta.
Dar stai! Incepe sa danseze! Doamne Dumnezeule, in incercarea ei de a-si misca senzual, sexy tatele si coapsele parea un travestit gras(dar cred ca si ala e mai frumos si mai gratios). Am avut impresia ca e o gluma proasta, totusi era adevarat si nu-mi dau seama cum se abtineau sa nu rada cei din jurul sau...ori erau prea socati ca sa nu zic oripilati.
Daaa...eleganta, "modela", "manechina" Nikita, plina de vorbe de spirit, de o intelectualitate superioara noua tuturor...
...proasta sunt eu ca ma uit, ce sa mai zic...
17 feb. 2009
Da mai departe
Orice om ar trebui sa se considere pe sine o bucurie pentru ceilalti iar ceilalti ar trebui sa fie bucurii pentru el.
Fiecare dintre noi ar trebui sa-si stoarca imaginatia, creierul, inima pentru a gasi mijloace de a-i face pe ceilalti mai fericiti, sau daca-i prea mult spus, sa-i faca sa se simta mai bine.
Egoistii se gandesc doar la ei, la binele lor, iar o lume plina de egoisti ar fi una plina de ura, de incrancenare si de fete schimonosite. Ce lasa in urma lor egoistii? nimic, poate doar o impresie proasta si o existenta sterila. O lume plina de incrancenare, de egoism, ar merge spre dezastru.
Ce lasa in urma lor altruistii? Zambete, bucurie, stare de liniste si de bine...O lume plina de bucuria altruismului ar merge spre armonie.
Ar trebui ca fiecare dintre noi sa se gandesca in fiecare zi la problemele celor din jurul nostru. Sa analizam si sa vedem daca sta in puterea noastra sa facem ceva ca problema, durerea, supararea sa dispara sau sa se atenueze...Nu vorbesc despre lucruri imposibile care depasesc puterile noastre. Uneori si o vorba buna este suficienta pentru a schimba starea de spirit a cuiva...si nu costa nimic.
Mi-am adus aminte de un film , "Da mai departe" se numea.Un baietel gandise pentru scoala un proiect pe care il intitulase asa, proiectul era axat pe ideea de a face bine.
Cel care era ajutat trebuia sa ajute la randul sau pe altcineva si asa mai departe. Un fel de lant al bunavointei si altruismului ar fi trebuit sa cuprinda toata lumea. In film chiar parea sa functioneze, insa la sfarsitul filmului stiu ca am plans deoarece chiar acel baiat moare ,iar in fata casei lui se aduna o multime de oameni care fusesera atrasi in mod firesc in "proiectul"sau.
Viata de unul singur nu este o viata fericita. Cel care nu imparte , nu daruieste, nu se bucura cu altii, este un nefericit. Omul, prin natura lui, este o fiinta sociabila si altruista. Totusi, oamenii de azi tind sa se gandesca doar la persoana lor, sa adune bani, valori, cunostinte, informatii dar numai pentru ei, pentru a se fali, pentru a demonstra celor din jur cat de "buni" sunt. Cand de fapt, din viata asta nu ramai decat cu ceea ce ai impartasit cu ceilalti, cu ceea ce ai simtit impreuna cu altii, cu ceea ce ti-a adus multumire sufleteasca...
"Nu e bun de nimic cel care nu e bun decat pentru el".
Fiecare dintre noi ar trebui sa-si stoarca imaginatia, creierul, inima pentru a gasi mijloace de a-i face pe ceilalti mai fericiti, sau daca-i prea mult spus, sa-i faca sa se simta mai bine.
Egoistii se gandesc doar la ei, la binele lor, iar o lume plina de egoisti ar fi una plina de ura, de incrancenare si de fete schimonosite. Ce lasa in urma lor egoistii? nimic, poate doar o impresie proasta si o existenta sterila. O lume plina de incrancenare, de egoism, ar merge spre dezastru.
Ce lasa in urma lor altruistii? Zambete, bucurie, stare de liniste si de bine...O lume plina de bucuria altruismului ar merge spre armonie.
Ar trebui ca fiecare dintre noi sa se gandesca in fiecare zi la problemele celor din jurul nostru. Sa analizam si sa vedem daca sta in puterea noastra sa facem ceva ca problema, durerea, supararea sa dispara sau sa se atenueze...Nu vorbesc despre lucruri imposibile care depasesc puterile noastre. Uneori si o vorba buna este suficienta pentru a schimba starea de spirit a cuiva...si nu costa nimic.
Mi-am adus aminte de un film , "Da mai departe" se numea.Un baietel gandise pentru scoala un proiect pe care il intitulase asa, proiectul era axat pe ideea de a face bine.
Cel care era ajutat trebuia sa ajute la randul sau pe altcineva si asa mai departe. Un fel de lant al bunavointei si altruismului ar fi trebuit sa cuprinda toata lumea. In film chiar parea sa functioneze, insa la sfarsitul filmului stiu ca am plans deoarece chiar acel baiat moare ,iar in fata casei lui se aduna o multime de oameni care fusesera atrasi in mod firesc in "proiectul"sau.
Viata de unul singur nu este o viata fericita. Cel care nu imparte , nu daruieste, nu se bucura cu altii, este un nefericit. Omul, prin natura lui, este o fiinta sociabila si altruista. Totusi, oamenii de azi tind sa se gandesca doar la persoana lor, sa adune bani, valori, cunostinte, informatii dar numai pentru ei, pentru a se fali, pentru a demonstra celor din jur cat de "buni" sunt. Cand de fapt, din viata asta nu ramai decat cu ceea ce ai impartasit cu ceilalti, cu ceea ce ai simtit impreuna cu altii, cu ceea ce ti-a adus multumire sufleteasca...
"Nu e bun de nimic cel care nu e bun decat pentru el".
16 feb. 2009
Bacalaureat 2009
La bacalaureatul din acest an se merge dupa aceeasi programa ca in anul trecut. Pentru a lua examenul la limba si literatura romana, orice elev ar trebui sa cunoasca cel putin urmatoarele probleme:
I. Structura textului literar; moduri de expunere; proza; poezie si elemente de prozodie; figuri de stil; genuri literare.
II.Stiluri functionale; situatia de comunicare; textul argumentativ; trasaturile generale si particulare ale stilului; vorbirea directa, vorbirea indirecta, stilul indirect liber.
III.Vocabularul
IV.Originea si evolutia limbii romane
V.
1.Istoriografia, Umanismul,Cronicarii,Iluminismul, Scoala Ardeleana
2.Pasoptismul, "Dacia literara"
3.Nuvela istorica-Costache Negruzzi, "Alexandru Lapusneanul"
4.Romantismul, Junimea, "Convorbiri literare", Titu Maiorescu
5.Basmul- Ion Creanga,"Povestea lui Harap-Alb"
6.Mihai Eminescu, "Luceafarul", "Sara pe deal","Scrisoarea I","Revedere"
7.Nuvela psihologica-Ioan Slavici,"Moara cu noroc",I.L.Caragiale,"In vreme de razboi"
8.Comedia-I.L.Caragiale,"O scrisoare pierduta"
9.Romanul traditional-Mihail Sadoveanu,"Baltagul"
10.Simbolismul; George Bacovia,"Plumb","Lacustra"
11.Modernismul; Eugen Lovinescu,"Sburatorul"
12.Romanul obiectiv-Liviu Rebreanu,"Ion"
13.Romanul realist-George Calinescu,"Enigma Otiliei"
14.Romanul modern-Camil Petrescu,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"
15.Lucian Blaga, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
16.Tudor Arghezi,"Testament","Flori de mucigai"
17.Ion Barbu, "Riga Crypto si lapona Enigel","Joc secund"
18.Romanul de dupa al II-lea razboi mondial-Marin Preda,"Morometii"
19.Neomodernismul; Nichita Stanescu,"Leoaica tanara,iubirea","In dulcele stil clasic"
20.Teatrul modern; manifestarea dramaturgiei in teatrul modern-Marin Sorescu,"Iona"
I. Structura textului literar; moduri de expunere; proza; poezie si elemente de prozodie; figuri de stil; genuri literare.
II.Stiluri functionale; situatia de comunicare; textul argumentativ; trasaturile generale si particulare ale stilului; vorbirea directa, vorbirea indirecta, stilul indirect liber.
III.Vocabularul
IV.Originea si evolutia limbii romane
V.
1.Istoriografia, Umanismul,Cronicarii,Iluminismul, Scoala Ardeleana
2.Pasoptismul, "Dacia literara"
3.Nuvela istorica-Costache Negruzzi, "Alexandru Lapusneanul"
4.Romantismul, Junimea, "Convorbiri literare", Titu Maiorescu
5.Basmul- Ion Creanga,"Povestea lui Harap-Alb"
6.Mihai Eminescu, "Luceafarul", "Sara pe deal","Scrisoarea I","Revedere"
7.Nuvela psihologica-Ioan Slavici,"Moara cu noroc",I.L.Caragiale,"In vreme de razboi"
8.Comedia-I.L.Caragiale,"O scrisoare pierduta"
9.Romanul traditional-Mihail Sadoveanu,"Baltagul"
10.Simbolismul; George Bacovia,"Plumb","Lacustra"
11.Modernismul; Eugen Lovinescu,"Sburatorul"
12.Romanul obiectiv-Liviu Rebreanu,"Ion"
13.Romanul realist-George Calinescu,"Enigma Otiliei"
14.Romanul modern-Camil Petrescu,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"
15.Lucian Blaga, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
16.Tudor Arghezi,"Testament","Flori de mucigai"
17.Ion Barbu, "Riga Crypto si lapona Enigel","Joc secund"
18.Romanul de dupa al II-lea razboi mondial-Marin Preda,"Morometii"
19.Neomodernismul; Nichita Stanescu,"Leoaica tanara,iubirea","In dulcele stil clasic"
20.Teatrul modern; manifestarea dramaturgiei in teatrul modern-Marin Sorescu,"Iona"
L-a durut in cot
Dupa cum foarte bine banuiam acum cateva zile la meciul cu Croatia, Mutu a gasit un pretext pentru a nu se prezenta la acel amical, desi Piturca l-a convocat.
Jucatorul cu fite de la A.C.Fiorentina, la cei 30 de ani ai sai a fost convocat pana acum de 65 de ori la nationala si a dat 29 de goluri, fiind considerat un fel de salvare a nationalei. Si Gica Popescu zice ca:"Traim prin Mutu." Adica nationala sta doar in Mutu? Pai atunci de ce mai joaca atunci cand el nu poate participa? Ca ar fi ca si cum nationala ar juca fara sa joace, atunci cand el nu ar fi pe teren...
In fine, Mutu a invocat ca ar avea o problema medicala, o luxatie la cot, in urma meciului cu Lecce.Si cica nu a fost necesara o interventie chirurgicala ci doar purtarea unui bandaj...grav tare.
Exact pe 11 februarie, ziua amicalului, el si-a reinceput recuperarea fizica si antrenamentele pentru ca nu a vrut sa forteze si sa joace pentru nationala. Ei bine, recuperat, nerecuperat, Mutu a jucat pentru Fiorentina in meciul cu Genoa si...surpriza! era foarte recuperat: a dat trei goluri.
Bravo lui! nu zic nu, aplauze la scena deschisa pentru acest hattrick realizat in doar jumatate de ora.
Ceea ce vreau sa zic e altceva: prin forma lui din acest meci a demonstrat cu varf si indesat ca de fapt l-a durut in cot... de nationala.
Jucatorul cu fite de la A.C.Fiorentina, la cei 30 de ani ai sai a fost convocat pana acum de 65 de ori la nationala si a dat 29 de goluri, fiind considerat un fel de salvare a nationalei. Si Gica Popescu zice ca:"Traim prin Mutu." Adica nationala sta doar in Mutu? Pai atunci de ce mai joaca atunci cand el nu poate participa? Ca ar fi ca si cum nationala ar juca fara sa joace, atunci cand el nu ar fi pe teren...
In fine, Mutu a invocat ca ar avea o problema medicala, o luxatie la cot, in urma meciului cu Lecce.Si cica nu a fost necesara o interventie chirurgicala ci doar purtarea unui bandaj...grav tare.
Exact pe 11 februarie, ziua amicalului, el si-a reinceput recuperarea fizica si antrenamentele pentru ca nu a vrut sa forteze si sa joace pentru nationala. Ei bine, recuperat, nerecuperat, Mutu a jucat pentru Fiorentina in meciul cu Genoa si...surpriza! era foarte recuperat: a dat trei goluri.
Bravo lui! nu zic nu, aplauze la scena deschisa pentru acest hattrick realizat in doar jumatate de ora.
Ceea ce vreau sa zic e altceva: prin forma lui din acest meci a demonstrat cu varf si indesat ca de fapt l-a durut in cot... de nationala.
15 feb. 2009
Femeia
Aldous Huxley, in "Punct contrapunct",identifica prin intermediul personajelor sale, doua tipuri de femeie: "femeia garderob" si "un drac de femeie".
"Femeia garderob" e supusa, ascultatoare, draguta, iubeste neconditionat: "De la departare si teoretic, puritatea, bunatatea si spiritualitatea rafinata aratau admirabil. Dar la apropiere, si in contact direct, erau mai putin atragatoare(...)iar cand mai apartineau si cuiva care nu te atrage, atat devotamentul cat si admiratia magulitoare deveneau insuportabile."
Personajul care face clasificarea, mai spune:"Ce folos ca e draguta, daca trebuie sa strangi in brate un garderob dragut? Ce sens are, pentru numele lui Dumnezeu? Mie imi plac(...) altfel de femei, chiar daca sunt urate. Iubita mea e altfel(...)un drac de femeie..."
Asa ca barbatul din romanul nostru e hotarat ca "nu-i placea prea mult tipul de femeie garderob" si o prefera pe cea care are ceva "nebunesc si nerusinat", oricat de "diafana" era cealalta si oricat de "josnice si nedemne" sunt pornirile sexuale spre "dracul de femeie".
Concluzia: barbatii vor sa fie... si cu sufletul in rai...
"Femeia garderob" e supusa, ascultatoare, draguta, iubeste neconditionat: "De la departare si teoretic, puritatea, bunatatea si spiritualitatea rafinata aratau admirabil. Dar la apropiere, si in contact direct, erau mai putin atragatoare(...)iar cand mai apartineau si cuiva care nu te atrage, atat devotamentul cat si admiratia magulitoare deveneau insuportabile."
Personajul care face clasificarea, mai spune:"Ce folos ca e draguta, daca trebuie sa strangi in brate un garderob dragut? Ce sens are, pentru numele lui Dumnezeu? Mie imi plac(...) altfel de femei, chiar daca sunt urate. Iubita mea e altfel(...)un drac de femeie..."
Asa ca barbatul din romanul nostru e hotarat ca "nu-i placea prea mult tipul de femeie garderob" si o prefera pe cea care are ceva "nebunesc si nerusinat", oricat de "diafana" era cealalta si oricat de "josnice si nedemne" sunt pornirile sexuale spre "dracul de femeie".
Concluzia: barbatii vor sa fie... si cu sufletul in rai...
"Steaua pitica"
Astazi, fiind o zi intunecata, mohorata si chiar friguroasa, ne-am hotarat sa mergem in Gradina botanica la Planetarium si la acvarii.
La planetarium ar trebui sa mai merg de cel putin trei ori pana sa retin ce spunea nene ala de acolo. Stiu eu ca sunt muuulte stele, constelatii, galaxii, nebuloase(ca in mintea mea)...dar pana sa-mi imaginez: tauri, gemeni, parul Berenicei, cainele mare si pe cel mic, vulpea, M34 si alte M-uri, cand ma uit la cer, e cale lunga. Am eu imaginatie( si inca ce) dar cunostintele mele de astronomie sunt nule.
Pot spune ca mi-a ramas in minte o explicatie. Orice soare arde pana consuma tot hidrogenul disponibil si apoi...dispare provocand un val imens, luminos ,rosiatic, in urma lui ramanand o stea pitica. Exact asa se numeste. Sugestiv nume pentru a ilustra diferenta dintre ceea ce a fost si ceea ce a ramas. Intensitatea initiala si lipsa de stralucire finala.
In mintea mea am facut imediat o paralela: si in viata omului apare incandescenta iubirea intensa, luminoasa, datatoare de viata si energie, iradianta. Transforma in interior si in exterior, o vede toata lumea(caci se citeste pe fata), iti da dureri de cap(ca la insolatie), provoaca arsuri, rani(daca nu esti atent, prevazator).
Mai tarziu insa, dupa ceva timp(nu asa mult cum ne-am imagina) se consuma si ramane din ea o "stea pitica", o amintire, o umbra modesta a ceea ce a fost o flacara de necontrolat.
La planetarium ar trebui sa mai merg de cel putin trei ori pana sa retin ce spunea nene ala de acolo. Stiu eu ca sunt muuulte stele, constelatii, galaxii, nebuloase(ca in mintea mea)...dar pana sa-mi imaginez: tauri, gemeni, parul Berenicei, cainele mare si pe cel mic, vulpea, M34 si alte M-uri, cand ma uit la cer, e cale lunga. Am eu imaginatie( si inca ce) dar cunostintele mele de astronomie sunt nule.
Pot spune ca mi-a ramas in minte o explicatie. Orice soare arde pana consuma tot hidrogenul disponibil si apoi...dispare provocand un val imens, luminos ,rosiatic, in urma lui ramanand o stea pitica. Exact asa se numeste. Sugestiv nume pentru a ilustra diferenta dintre ceea ce a fost si ceea ce a ramas. Intensitatea initiala si lipsa de stralucire finala.
In mintea mea am facut imediat o paralela: si in viata omului apare incandescenta iubirea intensa, luminoasa, datatoare de viata si energie, iradianta. Transforma in interior si in exterior, o vede toata lumea(caci se citeste pe fata), iti da dureri de cap(ca la insolatie), provoaca arsuri, rani(daca nu esti atent, prevazator).
Mai tarziu insa, dupa ceva timp(nu asa mult cum ne-am imagina) se consuma si ramane din ea o "stea pitica", o amintire, o umbra modesta a ceea ce a fost o flacara de necontrolat.
14 feb. 2009
"TU"
Numele formatiei "Conexiuni" nu-mi spune mare lucru...poate nu am eu suficienta cultura muzicala. Imi pare(din cate imi amintesc,poate gresesc)o formatie cu un stil soft rock, stil la mare moda in anii '80-'90. Acum pare usor retro. Aceasta formatie are o piesa foarte frumoasa, intitulata "Tu".
Uneori, unele melodii nu ar trebui comentate pentru ca si-ar pierde din farmec. E ca atunci cand te indragostesti deodata si vrei sa-ti dai seama cu obstinatie de ce, si astfel strici toata vraja. Totusi, tocmai pentru ca e o melodie deosebita, merita sa vorbesc putin despre ea.
TU
"Tu esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea mea si-as vrea
Sa inving tristetea grea.
Tu, nevazuta dar te simt...
Te ignor dar nu pot sa ma mint,
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis cobori in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu in gand,
Esti orice, oricum, oricand...
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta...
Tu esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, esti tu
Nu pleca nu spune nu..."
Vocea pare a veni dintr-un alt timp, dintr-o alta lume, pare a comunica dincolo de spatiu si timp cu o "Ea", jumatatea perfecta care ar reuni unitatea Androginului si astfel regasind Paradisul pierdut. Imi aminteste de romanul "Adam si Eva" al lui Rebreanu in care perechea arhetipala se cauta de-a lungul a sapte vieti pana se regasesc definitiv si intra in Nirvana.
"Tu" e unica fiinta cu care isi gaseste rostul in aceasta lume. Doar ei i se adreseaza, ea il poate intelege, doar la ea se poate raporta...restul nu mai conteaza. Ea e singura lui ratiune de a fi, este totul, eternitate, liniste, idee de intens, sens, aer, viata lui insasi.
Ea e idealul lui, coincide intocmai cu ceea ce isi doreste...dar este intr-un "glob de cristal" , "nevazuta", "din vis", "idee", "chemare". Concluzia ar fi ca iubirea ideala ramane doar un vis plasmuit de imaginatia noastra, de ceea ce vrem noi sa credem ca traim.
Cel mai mult mi-a placut versul: "Tu esti ideea de intens..."
Uneori, unele melodii nu ar trebui comentate pentru ca si-ar pierde din farmec. E ca atunci cand te indragostesti deodata si vrei sa-ti dai seama cu obstinatie de ce, si astfel strici toata vraja. Totusi, tocmai pentru ca e o melodie deosebita, merita sa vorbesc putin despre ea.
TU
"Tu esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea mea si-as vrea
Sa inving tristetea grea.
Tu, nevazuta dar te simt...
Te ignor dar nu pot sa ma mint,
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis cobori in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu in gand,
Esti orice, oricum, oricand...
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta...
Tu esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, esti tu
Nu pleca nu spune nu..."
Vocea pare a veni dintr-un alt timp, dintr-o alta lume, pare a comunica dincolo de spatiu si timp cu o "Ea", jumatatea perfecta care ar reuni unitatea Androginului si astfel regasind Paradisul pierdut. Imi aminteste de romanul "Adam si Eva" al lui Rebreanu in care perechea arhetipala se cauta de-a lungul a sapte vieti pana se regasesc definitiv si intra in Nirvana.
"Tu" e unica fiinta cu care isi gaseste rostul in aceasta lume. Doar ei i se adreseaza, ea il poate intelege, doar la ea se poate raporta...restul nu mai conteaza. Ea e singura lui ratiune de a fi, este totul, eternitate, liniste, idee de intens, sens, aer, viata lui insasi.
Ea e idealul lui, coincide intocmai cu ceea ce isi doreste...dar este intr-un "glob de cristal" , "nevazuta", "din vis", "idee", "chemare". Concluzia ar fi ca iubirea ideala ramane doar un vis plasmuit de imaginatia noastra, de ceea ce vrem noi sa credem ca traim.
Cel mai mult mi-a placut versul: "Tu esti ideea de intens..."
Caruciorul
Ma suna cumnata si prietena mea, C., si-mi zice:"Fataaa, ai de facut cumparaturi?"("fata", asta, se trage de la "Mondenii") "As cam avea..." zic. "Pai mergem dupa ce termini orele."
Hotaram sa mergem la Real pe seara pentru ca in mintea fratelui meu era ideea ca ar fi mai liber...da' ce amarnic s-a mai inselat...
Coboram din masina hotarate sa luam cate un carucior de fiecare, sa avem unde pune cumparaturile si sa nu le mai amestecam ca de obicei si sa ne uitam la casa care si cum.Planuri marete.
Ne uitam in dreapta: nimic. Mergem, ne uitam in stanga: nimic. Ne uitam una la alta si ne minunam: niciun carucior. Frate-meu, care de obicei sta in masina si aprofundeaza engleza(autodidact, repeta dupa casete:"where is the...")cat timp noi hoinarim prin magazin, coborase si el sa ne dea o mana de ajutor si plecase deja la vanatoare de carucioare, ca un gentleman ce e. Si uite asa eram toti trei cu toate simturile ascutite: ochii larg deschisi, urechile ciulite, sa nu ne scape prada, sa nu cumva sa iasa vreunu' si sa nu prindem un carucior.Cum l-am fi vazut , il inconjuram si saream pe el(asta era strategia de atac).
Dar nu eram singurii asa...erau multi care se uitau ca hienele, de parca era Pastele si Craciunul la un loc si i-au apucat pe toti cumparaturile.
Noi doua eram cam dezamagite si ne uitam dezorientate in toate partile: visul nostru cu doua carucioare era deja spulberat...:)
In cele din urma vedem un domn care iesea. Avea cateva produse, deci le putea arunca repede in masina. Toti cei de afara il urmareau cu ochi lacomi. Frate-meu vede unde se indreapta si se ia dupa el(sa nu-l scape printre degete). Eu si cumnata mea, C., ne amuzam:"Fugi, R., fugi!"(dupa modelul "Run,Forrest,run!")in spirit de gluma, normal...
In timpul asta, o femeie se indrepta spre acelasi carucior. Cand a scandat C. imbarbatarea, femeia s-a oprit, si-a facut cruce:"Doamne fereste!"Ea luase in serios spiritul nostru de competitie.
Eu am inceput sa rad de nu ma mai puteam opri, cumnata-mea se uita nedumerita:"Ce-ai ,fata, e de la depresie?"
Abia dupa ce i-am explicat toata faza a inceput si ea sa rada.
Deci nu va duceti pe 13 februarie seara la Real ca s-ar putea sa fiti actori de comedie.
Hotaram sa mergem la Real pe seara pentru ca in mintea fratelui meu era ideea ca ar fi mai liber...da' ce amarnic s-a mai inselat...
Coboram din masina hotarate sa luam cate un carucior de fiecare, sa avem unde pune cumparaturile si sa nu le mai amestecam ca de obicei si sa ne uitam la casa care si cum.Planuri marete.
Ne uitam in dreapta: nimic. Mergem, ne uitam in stanga: nimic. Ne uitam una la alta si ne minunam: niciun carucior. Frate-meu, care de obicei sta in masina si aprofundeaza engleza(autodidact, repeta dupa casete:"where is the...")cat timp noi hoinarim prin magazin, coborase si el sa ne dea o mana de ajutor si plecase deja la vanatoare de carucioare, ca un gentleman ce e. Si uite asa eram toti trei cu toate simturile ascutite: ochii larg deschisi, urechile ciulite, sa nu ne scape prada, sa nu cumva sa iasa vreunu' si sa nu prindem un carucior.Cum l-am fi vazut , il inconjuram si saream pe el(asta era strategia de atac).
Dar nu eram singurii asa...erau multi care se uitau ca hienele, de parca era Pastele si Craciunul la un loc si i-au apucat pe toti cumparaturile.
Noi doua eram cam dezamagite si ne uitam dezorientate in toate partile: visul nostru cu doua carucioare era deja spulberat...:)
In cele din urma vedem un domn care iesea. Avea cateva produse, deci le putea arunca repede in masina. Toti cei de afara il urmareau cu ochi lacomi. Frate-meu vede unde se indreapta si se ia dupa el(sa nu-l scape printre degete). Eu si cumnata mea, C., ne amuzam:"Fugi, R., fugi!"(dupa modelul "Run,Forrest,run!")in spirit de gluma, normal...
In timpul asta, o femeie se indrepta spre acelasi carucior. Cand a scandat C. imbarbatarea, femeia s-a oprit, si-a facut cruce:"Doamne fereste!"Ea luase in serios spiritul nostru de competitie.
Eu am inceput sa rad de nu ma mai puteam opri, cumnata-mea se uita nedumerita:"Ce-ai ,fata, e de la depresie?"
Abia dupa ce i-am explicat toata faza a inceput si ea sa rada.
Deci nu va duceti pe 13 februarie seara la Real ca s-ar putea sa fiti actori de comedie.
13 feb. 2009
Iti mai poate fi mila?
Vine un nene la usa:"Buna ziua!"
"Buna ziua!"zic si eu, politicoasa cum ma stiu si ma uit intrebator sa vad cu ce continua.
"Sunt de la Asociatia nus'care pentru protectia a nus'ce si vreau bani pentru nus'ce. Va trec numele in acest tabel si semnati." Si daca ma treci in tabel ce? si daca semnez ce? asta ma asigura pe mine ca banii ajung la niste copii amarati? Nu nene, imi pare rau dar nu dau. Mai bine imi iau eu...tampoane decat sa-ti iei tu tigari sau nu stiu ce.
Poate gresesc eu, poate par insensibila, dar nu mi se pare normal sa mergi din usa in usa sa aduni bani pentru...orice. In plus, la cate cazuri am vazut in presa despre sarlatani, am impresia ca trebuie sa fii naiv rau sa dai bani asa , pur si simplu. Eiii, mai dau si eu cand situatia pare credibila si zic in mintea mea:"Daca nu o fi adevarat, pacatul e al lor, eu am vrut sa fac un bine."
Plus ca am vazut acum ceva ani filmul "Filantropica" , demoralizant film, si imi pot imagina pana unde poate merge prefacatoria intr-ale cersitului. Am vazut si situatii in care cersetorul era asteptat jos la scara si i se lua tot ce adunase. Sau pe strada era batut ca nu a adunat cat ar fi trebuit.
Odata bate la usa un tanar zdravan dar imbracat mai saracacios si murdar si incepe sa se planga: ca n-are paine, alea, alea...Ma uit la el:"Tu nu vezi ca-s jumatate cat tine? Adica eu pot sa muncesc si tu nu?" Pai du-te frate sapa santuri, spala vase, matura pe jos, cara cu spatele ca n-ai oase-n burta...nu astepta mila altora...
Dar de, din cersit castiga mai bine decat spetindu-se in munca cinstita. Dumnezeu sa ma pedepseasca daca gresesc, dar nu cred.
Si-ar mai fi o gramada de situatii: cand se prefac handicapati iar a doua zi ii vezi bine merci band o cinzeaca la bodega, cand se plang, te binecuvanteaza si daca treci mai departe incep sa te injure si te blestema, cand chinuie saracii copii prin frig doar ca sa impresioneze trecatorii...Deja mi s-a facut lehamite si sunt sigura ca nu gresesc , fara urma de indoiala.
"Buna ziua!"zic si eu, politicoasa cum ma stiu si ma uit intrebator sa vad cu ce continua.
"Sunt de la Asociatia nus'care pentru protectia a nus'ce si vreau bani pentru nus'ce. Va trec numele in acest tabel si semnati." Si daca ma treci in tabel ce? si daca semnez ce? asta ma asigura pe mine ca banii ajung la niste copii amarati? Nu nene, imi pare rau dar nu dau. Mai bine imi iau eu...tampoane decat sa-ti iei tu tigari sau nu stiu ce.
Poate gresesc eu, poate par insensibila, dar nu mi se pare normal sa mergi din usa in usa sa aduni bani pentru...orice. In plus, la cate cazuri am vazut in presa despre sarlatani, am impresia ca trebuie sa fii naiv rau sa dai bani asa , pur si simplu. Eiii, mai dau si eu cand situatia pare credibila si zic in mintea mea:"Daca nu o fi adevarat, pacatul e al lor, eu am vrut sa fac un bine."
Plus ca am vazut acum ceva ani filmul "Filantropica" , demoralizant film, si imi pot imagina pana unde poate merge prefacatoria intr-ale cersitului. Am vazut si situatii in care cersetorul era asteptat jos la scara si i se lua tot ce adunase. Sau pe strada era batut ca nu a adunat cat ar fi trebuit.
Odata bate la usa un tanar zdravan dar imbracat mai saracacios si murdar si incepe sa se planga: ca n-are paine, alea, alea...Ma uit la el:"Tu nu vezi ca-s jumatate cat tine? Adica eu pot sa muncesc si tu nu?" Pai du-te frate sapa santuri, spala vase, matura pe jos, cara cu spatele ca n-ai oase-n burta...nu astepta mila altora...
Dar de, din cersit castiga mai bine decat spetindu-se in munca cinstita. Dumnezeu sa ma pedepseasca daca gresesc, dar nu cred.
Si-ar mai fi o gramada de situatii: cand se prefac handicapati iar a doua zi ii vezi bine merci band o cinzeaca la bodega, cand se plang, te binecuvanteaza si daca treci mai departe incep sa te injure si te blestema, cand chinuie saracii copii prin frig doar ca sa impresioneze trecatorii...Deja mi s-a facut lehamite si sunt sigura ca nu gresesc , fara urma de indoiala.
Vreme mohorata
Ma trezesc cu chiu cu vai, ma uit pe fereastra...daaa, iar o zi intunecata, rece si mohorata...iar indispozitie...Am ajuns sa cred ca sunt meteosensibila.Ca ma tot intrebam ce inseamna termenul sofisticat atunci cand il citeam prin revistele pentru madame.
Mi se pare ca o zi mohorata afara imi determina o zi mohorata in interior. Parca am o bila imensa de plumb in cap si la cea mai mica miscare se loveste violent de cutia craniana, provocand dureri suparatoare.
Unde mai pui ca trebuie sa beau o gramada de cafea ca sa ma opresc din cascat. Imi simt ochii grei si fierbinti, iar cand clipesc ma sageteaza pana in mijlocul creierului. Cred ca asa se simt barbatii dupa o noapte la un chef unde au cam abuzat de darnicul si veselul Bachus.Dar eu?...cred ca sunt mahmura dupa apa plata...cine stie ce efecte mai provoaca si asta...Poate tot band atata apa am inceput sa ma diluez, imi scade concentratia si usor, usor...dispar, dha! Sa ma verific...Inca mai exist...uff! ce usurare!
Lasa ca am o densitate destul de mare, si pe la mansarda, din cate imi dau seama. Sper ca neuronii mei sa stea ingramaditi si sa se certe intre ei care sa ma slujeasca mai repede...ha! Mi-am dat seama de ce ma doare capul: ei fac harmalaia asta pe acolo...
Mi se pare ca o zi mohorata afara imi determina o zi mohorata in interior. Parca am o bila imensa de plumb in cap si la cea mai mica miscare se loveste violent de cutia craniana, provocand dureri suparatoare.
Unde mai pui ca trebuie sa beau o gramada de cafea ca sa ma opresc din cascat. Imi simt ochii grei si fierbinti, iar cand clipesc ma sageteaza pana in mijlocul creierului. Cred ca asa se simt barbatii dupa o noapte la un chef unde au cam abuzat de darnicul si veselul Bachus.Dar eu?...cred ca sunt mahmura dupa apa plata...cine stie ce efecte mai provoaca si asta...Poate tot band atata apa am inceput sa ma diluez, imi scade concentratia si usor, usor...dispar, dha! Sa ma verific...Inca mai exist...uff! ce usurare!
Lasa ca am o densitate destul de mare, si pe la mansarda, din cate imi dau seama. Sper ca neuronii mei sa stea ingramaditi si sa se certe intre ei care sa ma slujeasca mai repede...ha! Mi-am dat seama de ce ma doare capul: ei fac harmalaia asta pe acolo...
12 feb. 2009
Nevoia temporara de izolare
Uneori ma gandesc ce frumos ar fi sa locuiesc intr-un loc izolat de restul lumii...sa nu mai aud masini, trancanit de tramvai, tipete de isterici, injuraturi de mitocani si nu numai, manele, talk-show-ri pe la teveu, sa nu mai aud de problemele guvernarii, de criza economica, de Boc si de Base, de 50% sau 5% pentru profesori...
Mi-as dori sa stau intr-o casuta izolata, cu o curte verde(la munte ar fi super)plina cu flori, legume, pomi fructiferi...cum sunt merii aceia plini de rod ale caror crengi trebuie sustinute sa nu se rupa. Acolo sa ascult linistea, pasarile, sa-mi tiuie urechile de atata liniste...sa pierd legatura cu realitatea , cu lumea, sa intru intr-un timp etern, sa am senzatia ca timpul sta in loc si ca nu mai am nevoie nici de ceas.
Dar nu cred ca as rezista prea mult...poate o saptamana, doua, cel mult. Pe urma sigur as simti nevoia sa aud stiri, sa intru pe net, sa-mi pun ceasul la mana in gest reflex pentru ca altfel mi-ar lipsi ceva toata ziua, sa vorbesc la telefon, sa ma plimb in oras, sa vad ce mai e nou, sa ma enervez din cauza prostiei umane manifestate pe strada fara jena.
Nu stiu cum traiesc ascetii, mi se pare ca renunta la viata, ca traiesc numai in interior si pentru interior, pentru spirit. Ma declar inferioara lor : nu pot renunta la ceea ce e lumesc.
Intr-o discutie cu o maicuta dintr-o manastire din Moldova, aceasta a spus ca eu as putea duce o viata monahala iar unei colege i-a spus ca nu. Acea colega s-a simtit putin jignita, dar fara motiv...Poate maicuta aceea a vazut in mine doar ceea ce i-am dat eu voie sa vada, sau poate ea a vazut ce nu am reusit sa vad nici eu.
Oricum, sigur nu as renunta la viata aceasta cu micile ei pacate. O viata am si trebuie sa ma bucur de ea.
Mi-as dori sa stau intr-o casuta izolata, cu o curte verde(la munte ar fi super)plina cu flori, legume, pomi fructiferi...cum sunt merii aceia plini de rod ale caror crengi trebuie sustinute sa nu se rupa. Acolo sa ascult linistea, pasarile, sa-mi tiuie urechile de atata liniste...sa pierd legatura cu realitatea , cu lumea, sa intru intr-un timp etern, sa am senzatia ca timpul sta in loc si ca nu mai am nevoie nici de ceas.
Dar nu cred ca as rezista prea mult...poate o saptamana, doua, cel mult. Pe urma sigur as simti nevoia sa aud stiri, sa intru pe net, sa-mi pun ceasul la mana in gest reflex pentru ca altfel mi-ar lipsi ceva toata ziua, sa vorbesc la telefon, sa ma plimb in oras, sa vad ce mai e nou, sa ma enervez din cauza prostiei umane manifestate pe strada fara jena.
Nu stiu cum traiesc ascetii, mi se pare ca renunta la viata, ca traiesc numai in interior si pentru interior, pentru spirit. Ma declar inferioara lor : nu pot renunta la ceea ce e lumesc.
Intr-o discutie cu o maicuta dintr-o manastire din Moldova, aceasta a spus ca eu as putea duce o viata monahala iar unei colege i-a spus ca nu. Acea colega s-a simtit putin jignita, dar fara motiv...Poate maicuta aceea a vazut in mine doar ceea ce i-am dat eu voie sa vada, sau poate ea a vazut ce nu am reusit sa vad nici eu.
Oricum, sigur nu as renunta la viata aceasta cu micile ei pacate. O viata am si trebuie sa ma bucur de ea.
Ce-mi place...
De vreo doua zile am intrat intr-o stare de oboseala si apatie lipsita de inspiratie. Se pare ca durerea, suferinta, ar fi necesare pentru a avea inspiratie...Cred ca am sa-mi dau cu un ciocan peste unghia de la degetul mare de la picior...sa vezi ce inspiratie o sa am...plina de beep-uri si sentimente reprimate :))
Sau poate timpul ocupat cu altele mi-a relaxat usor creierasul (poate nu e bine sa folosesc un diminutiv pentru creierul meu, chiar daca suna dragalas suna si usor eufemistic si fara intentie, ca doar e-al meu).
Citeam pe un site pentru femei, cred ca pe feminis.ro , despre modul in care te poti face sa te simti mai bine. Solutia ar fi sa faci o lista cu lucruri, activitati care-ti fac placere. Apoi sa tii sa faci macar doua din ele in fiecare zi, iar la sfarsit de saptamana, cand ai mai mult timp liber(cica) mai multe placeri...
Si mi-am stors materia cenusie sa aflu ce-mi place pentru a face o lista. Ordinea este aleatorie, dupa cum mi-au venit ideile.Asa ca imi place: sa citesc, sa vad un film, sa ascult muzica, sa-mi scriu gandurile, sa fac dragoste, sa fac plaja, soarele, sa merg pe munte, sa ascult linistea, sa ma joc cu Maria, sa iubesc, sa fiu iubita, sa am prieteni, sa ma intalnesc cu prietenii, sa discut, sa ascult, sa rad, sa fac miscare, sa dansez, sa beau o bere rece, salata de boeuf, inghetata, cafeaua cu lapte, blugii, pielea bronzata, oamenii inteligenti, oamenii sinceri, lucrurile noi, ce-mi stimuleaza mintea, iesirea la o pizza, rosul, sa beau vin fiert cand e ger, pepenii si merele, sa cunosc oameni, sa am o viata linistita, sa vad fete zambitoare, sa arat bine, sa am un loc de munca, crizantemele, Craciunul, pantalonii scurti, pantofii sport, cosmeticele, o baie calduta, apa plata, sa dorm cand sunt obosita....si care mai sunt si nu-mi vin in minte acum...
Sau poate timpul ocupat cu altele mi-a relaxat usor creierasul (poate nu e bine sa folosesc un diminutiv pentru creierul meu, chiar daca suna dragalas suna si usor eufemistic si fara intentie, ca doar e-al meu).
Citeam pe un site pentru femei, cred ca pe feminis.ro , despre modul in care te poti face sa te simti mai bine. Solutia ar fi sa faci o lista cu lucruri, activitati care-ti fac placere. Apoi sa tii sa faci macar doua din ele in fiecare zi, iar la sfarsit de saptamana, cand ai mai mult timp liber(cica) mai multe placeri...
Si mi-am stors materia cenusie sa aflu ce-mi place pentru a face o lista. Ordinea este aleatorie, dupa cum mi-au venit ideile.Asa ca imi place: sa citesc, sa vad un film, sa ascult muzica, sa-mi scriu gandurile, sa fac dragoste, sa fac plaja, soarele, sa merg pe munte, sa ascult linistea, sa ma joc cu Maria, sa iubesc, sa fiu iubita, sa am prieteni, sa ma intalnesc cu prietenii, sa discut, sa ascult, sa rad, sa fac miscare, sa dansez, sa beau o bere rece, salata de boeuf, inghetata, cafeaua cu lapte, blugii, pielea bronzata, oamenii inteligenti, oamenii sinceri, lucrurile noi, ce-mi stimuleaza mintea, iesirea la o pizza, rosul, sa beau vin fiert cand e ger, pepenii si merele, sa cunosc oameni, sa am o viata linistita, sa vad fete zambitoare, sa arat bine, sa am un loc de munca, crizantemele, Craciunul, pantalonii scurti, pantofii sport, cosmeticele, o baie calduta, apa plata, sa dorm cand sunt obosita....si care mai sunt si nu-mi vin in minte acum...
Romania - Croatia (1-2)
Aseara am avut iar impresia ca fotbalul romanesc merge ingrijorator(dar ne-am obisnuit cu gandul) pe o panta descendenta. Tot se lauda generatia actuala ca sunt mai buni decat "generatia de aur", dar oare chiar nu se vad ?
Mutu si Chivu s-au scuzat(vorba elevilor mei) pentru meciul de aseara, cica ar fi avut motive(daaa...)
Deci Romania a intalnit Croatia intr-un meci amical care viza pregatirea pentru meciurile cu Serbia si Austria. Serbia ar semana foarte bine ca stil de joc cu Croatia si de asta ar fi fost ales acest amical.
Cred ca singurul zambet al lui Piturca, de la golul lui Marica,a fost cam grabit , antrenorul ar fi trebuit sa mai astepte cu pretioasele zambete...dupa golurile croatilor deja ii inghetase si crisparea pe fata.
La pauza, comentatorii tot vorbeau de jocul bun, de organizarea baietilor, etc. ca la sfarsit sa se vada de fapt adevarul: degeaba vrem noi rezultate, cei care privim, cei care joaca sunt ei, si chiar nu se prea leaga... "Generatia de aur" avea motive sa traga la nationala, era singura posibilitate de a fi vazuti afara .Generatia de azi deja a iesit afara si nationala pare de multe ori, o corvoada(ca pentru Mutu si Chivu in acest amical).
Sincera sa fiu, din acest meci nu-mi mai amintesc decat golul lui Marica si injuratura citita pe buzele lui dupa ce a dat golul...
Iar de impresionat, cred ca a fost momentul initial, momentul de reculegere in memoria handbalistului Marian Cozma.
Asta-i fotbalul nationalei noastre: nici nu-ti poate capta atentia, ce sa mai zic de rezultate.
Mutu si Chivu s-au scuzat(vorba elevilor mei) pentru meciul de aseara, cica ar fi avut motive(daaa...)
Deci Romania a intalnit Croatia intr-un meci amical care viza pregatirea pentru meciurile cu Serbia si Austria. Serbia ar semana foarte bine ca stil de joc cu Croatia si de asta ar fi fost ales acest amical.
Cred ca singurul zambet al lui Piturca, de la golul lui Marica,a fost cam grabit , antrenorul ar fi trebuit sa mai astepte cu pretioasele zambete...dupa golurile croatilor deja ii inghetase si crisparea pe fata.
La pauza, comentatorii tot vorbeau de jocul bun, de organizarea baietilor, etc. ca la sfarsit sa se vada de fapt adevarul: degeaba vrem noi rezultate, cei care privim, cei care joaca sunt ei, si chiar nu se prea leaga... "Generatia de aur" avea motive sa traga la nationala, era singura posibilitate de a fi vazuti afara .Generatia de azi deja a iesit afara si nationala pare de multe ori, o corvoada(ca pentru Mutu si Chivu in acest amical).
Sincera sa fiu, din acest meci nu-mi mai amintesc decat golul lui Marica si injuratura citita pe buzele lui dupa ce a dat golul...
Iar de impresionat, cred ca a fost momentul initial, momentul de reculegere in memoria handbalistului Marian Cozma.
Asta-i fotbalul nationalei noastre: nici nu-ti poate capta atentia, ce sa mai zic de rezultate.
11 feb. 2009
Dragobete
Daca tot am scris despre legenda Sfantului Valentin, acum am sa prezint si semnificatiile zilei de 24 februarie, Dragobetele.Chiar daca nu sunt de acord cu sarbatorirea ocazionala a iubirii.
Dragobete, zeul dragostei la romanii de la nord si sud de Dunare, zeu pastoral campenesc, codrean, este imaginat ca un tanar frumos, puternic si bun, inspirator al pornirilor senzuale dar curate, al dragostei firesti. El a fost asemanat cu Eros al vechilor greci sau Cupidon al romanilor.
Din punct de vedere etimologic, cuvantul "dragobete" ar proveni din sintagma "dragu biti" din slava veche, care ar insemna "a fi drag".
Legenda spune ca Dragobete era fiul Babei Dochia. Iovan Dragobete semnificand principiul pozitiv este pus in antiteza cu mama sa, Baba Dochia, principiul negativ. El este purtatorul iubirii, al veseliei, al bunei dispozitii pastrand unele din atributiile lui Cupidon
Fetele si flacaii il sarbatoreau pe Dragobete pentru a fi indragostiti tot anul. In aceasta zi se faceau juraminte de prietenie intre fete si baieti. Legamantul facut in aceasta zi era considerat sfant, de nedesfacut pana la moarte. Astfel, tinerii schimbau vorbe de dragoste pentru a le merge bine si a fi iubiti tot anul.
Traditia mai spune ca in aceasta zi, fetele si baietii sa mearga in padure ca sa culeaga ghiocei si sa adune apa din zapada netopita.
Ei, acum vremurile s-au mai schimbat, fetele vor invitate la restaurant sau in club, nu in padure. Si in niciun caz nu beau apa din zapada netopita(mai ales daca-i suspect de galbena...si cu poluarea asta...) ci vor in cel mai fericit caz, apa plata (poate si cu lamaie).
Dragobete, zeul dragostei la romanii de la nord si sud de Dunare, zeu pastoral campenesc, codrean, este imaginat ca un tanar frumos, puternic si bun, inspirator al pornirilor senzuale dar curate, al dragostei firesti. El a fost asemanat cu Eros al vechilor greci sau Cupidon al romanilor.
Din punct de vedere etimologic, cuvantul "dragobete" ar proveni din sintagma "dragu biti" din slava veche, care ar insemna "a fi drag".
Legenda spune ca Dragobete era fiul Babei Dochia. Iovan Dragobete semnificand principiul pozitiv este pus in antiteza cu mama sa, Baba Dochia, principiul negativ. El este purtatorul iubirii, al veseliei, al bunei dispozitii pastrand unele din atributiile lui Cupidon
Fetele si flacaii il sarbatoreau pe Dragobete pentru a fi indragostiti tot anul. In aceasta zi se faceau juraminte de prietenie intre fete si baieti. Legamantul facut in aceasta zi era considerat sfant, de nedesfacut pana la moarte. Astfel, tinerii schimbau vorbe de dragoste pentru a le merge bine si a fi iubiti tot anul.
Traditia mai spune ca in aceasta zi, fetele si baietii sa mearga in padure ca sa culeaga ghiocei si sa adune apa din zapada netopita.
Ei, acum vremurile s-au mai schimbat, fetele vor invitate la restaurant sau in club, nu in padure. Si in niciun caz nu beau apa din zapada netopita(mai ales daca-i suspect de galbena...si cu poluarea asta...) ci vor in cel mai fericit caz, apa plata (poate si cu lamaie).
10 feb. 2009
Legenda Sfantului Valentin
Dupa revolutia din 1989, romanii au inceput importul de traditii din occidentul vazut superior si luat drept model in toate cele bune si rele.
Ziua de 14 februarie era o zi oarecare, fara incarcatura deosebita pentru noi, romanii, insa treptat a devenit ziua in care se "sarbatoreste" Sf.Valentin, Valentine's Day. Aceasta sarbatoare a fost intens mediatizata, i s-a facut publicitate, mai ales in interese comerciale.
Dar de unde a pornit aceasta sarbatoare a iubirii?
Se spune ca un preot, Valentin, a trait in Roma in sec. al III-lea si ca a murit in timpul Imparatului Claudiu al II-lea. Se zice ca acest Imparat ducea campanii militare sangeroase si neagreate de romani, astfel incat a ajuns in situatia de a nu mai putea recruta soldati pentru armata sa. Astfel, Imparatul Claudiu a promulgat o lege prin care interzicea casatoriile si obliga tinerii romani sa se inroleze in armata.
Preotul Valentin nu ar fi fost de acord cu aceasta lege si ar fi casatorit mai multe perechi de tineri. Astfel, Valentin a fost intemnitat si condamnat la moarte. In temnita a cunoscut pe fiica unuia dintre gardieni, cu care a purtat lungi dialoguri despre credinta in Iisus Hristos.
Se spune ca in ziua in care urma sa fie executat, ar fi scris un bilet in care isi lua ramas bun si ii multumea fetei pentru prietenia aratata. In bilet ar fi scris: "Cu dragoste, de la al tau Valentin."
Acest bilet ar reprezenta inceputul traditiei biletelelor dintre indragostiti. Acest preot ar fi murit decapitat chiar pe 14 februarie, in anul 268.
Aceasta este legenda, dar ea nu este confirmata de nicio sursa.
Ziua de 14 februarie era o zi oarecare, fara incarcatura deosebita pentru noi, romanii, insa treptat a devenit ziua in care se "sarbatoreste" Sf.Valentin, Valentine's Day. Aceasta sarbatoare a fost intens mediatizata, i s-a facut publicitate, mai ales in interese comerciale.
Dar de unde a pornit aceasta sarbatoare a iubirii?
Se spune ca un preot, Valentin, a trait in Roma in sec. al III-lea si ca a murit in timpul Imparatului Claudiu al II-lea. Se zice ca acest Imparat ducea campanii militare sangeroase si neagreate de romani, astfel incat a ajuns in situatia de a nu mai putea recruta soldati pentru armata sa. Astfel, Imparatul Claudiu a promulgat o lege prin care interzicea casatoriile si obliga tinerii romani sa se inroleze in armata.
Preotul Valentin nu ar fi fost de acord cu aceasta lege si ar fi casatorit mai multe perechi de tineri. Astfel, Valentin a fost intemnitat si condamnat la moarte. In temnita a cunoscut pe fiica unuia dintre gardieni, cu care a purtat lungi dialoguri despre credinta in Iisus Hristos.
Se spune ca in ziua in care urma sa fie executat, ar fi scris un bilet in care isi lua ramas bun si ii multumea fetei pentru prietenia aratata. In bilet ar fi scris: "Cu dragoste, de la al tau Valentin."
Acest bilet ar reprezenta inceputul traditiei biletelelor dintre indragostiti. Acest preot ar fi murit decapitat chiar pe 14 februarie, in anul 268.
Aceasta este legenda, dar ea nu este confirmata de nicio sursa.
9 feb. 2009
Intamplare
Intr-o zi mergeam cu un maxi-taxi dinspre Micro 14 spre Micro 19.
Eu cu gandurile mele ne intretineam foarte bine si nu ne plictiseam. Deodata observ pe scaunele din fata mea o pereche ce parea foarte indragostita, foarte fericita. Frumos, gandii eu in sferele mele idealiste si naive.
Si ce se mai pupaceau si se alintau...ca altfel nu cred ca i-as fi observat...dar se bagau suparator peste frecventele gandurilor mele si ma bruiau. Ma rog, zic in mintea mea relaxata, poate abia s-au cunoscut si iubirea-i mare la inceput, cat tine indragostirea...nu se pot abtine porumbeii.
Taarrr! (sau ,ma rog, cum o fi facut) telefonul lui mobil."Da! da draga! cand vii de la tara? aha...bine.Baiatul e bine, sta mama ta cu el ca eu ma duc sa-mi iau pantofi. Si eu ...daaa, si eu te iubesc! Pa!Te pup!"
Inchide mobilul, il baga in buzunar si o ia de mana pe fata de langa el.
Zboooing! Cred ca am facut niste ochi cat farurile masinii in care eram si faceau ca girofarul...gata cu mintea mea relaxata :ca doar firul trebuie despicat in patru si nu ma pot abtine, realitatea da navala peste mine, chiar daca uneori nu imi place.
Se ridica perechea mea de pe scaune si se pregatesc sa coboare.Eu, foarte curioasa sa-i vad pe cei doi, si mai ales pe ea...sa vad daca merita. El, un tip nici urat, nici frumos, incolor, insipid. Ea...eeeiii, aici e-aici: o pitipoanca vulgara care striga de departe cine e, fara sa fie nevoie de cuvinte.
Si cum stateau ei in picioare, el cu mana pe mijlocul ei, zboooing! din nou: se saruta!
Cred ca mi-a venit sa vars instantaneu! si nu era de vina raul de masina care ma mai chinuie din cand in cand. Pur si simplu vedeam situatia in ansamblul ei si mi se parea dezgustatoare.
Nu sunt eu normala sau doar "simt enorm si vad monstruos" (cum zicea si Caragiale).
Eu cu gandurile mele ne intretineam foarte bine si nu ne plictiseam. Deodata observ pe scaunele din fata mea o pereche ce parea foarte indragostita, foarte fericita. Frumos, gandii eu in sferele mele idealiste si naive.
Si ce se mai pupaceau si se alintau...ca altfel nu cred ca i-as fi observat...dar se bagau suparator peste frecventele gandurilor mele si ma bruiau. Ma rog, zic in mintea mea relaxata, poate abia s-au cunoscut si iubirea-i mare la inceput, cat tine indragostirea...nu se pot abtine porumbeii.
Taarrr! (sau ,ma rog, cum o fi facut) telefonul lui mobil."Da! da draga! cand vii de la tara? aha...bine.Baiatul e bine, sta mama ta cu el ca eu ma duc sa-mi iau pantofi. Si eu ...daaa, si eu te iubesc! Pa!Te pup!"
Inchide mobilul, il baga in buzunar si o ia de mana pe fata de langa el.
Zboooing! Cred ca am facut niste ochi cat farurile masinii in care eram si faceau ca girofarul...gata cu mintea mea relaxata :ca doar firul trebuie despicat in patru si nu ma pot abtine, realitatea da navala peste mine, chiar daca uneori nu imi place.
Se ridica perechea mea de pe scaune si se pregatesc sa coboare.Eu, foarte curioasa sa-i vad pe cei doi, si mai ales pe ea...sa vad daca merita. El, un tip nici urat, nici frumos, incolor, insipid. Ea...eeeiii, aici e-aici: o pitipoanca vulgara care striga de departe cine e, fara sa fie nevoie de cuvinte.
Si cum stateau ei in picioare, el cu mana pe mijlocul ei, zboooing! din nou: se saruta!
Cred ca mi-a venit sa vars instantaneu! si nu era de vina raul de masina care ma mai chinuie din cand in cand. Pur si simplu vedeam situatia in ansamblul ei si mi se parea dezgustatoare.
Nu sunt eu normala sau doar "simt enorm si vad monstruos" (cum zicea si Caragiale).
Iar la munca
Gata cu vacanta...
Sistemul in care lucrez imi da dureri de cap...hartii peste hartii, planificari, fise, portofolii, procese-verbale, statistici...parca as lucra pentru NASA. Pare a fi mai importanta hartogaraia dacat ceea ce fac efectiv la clasa. Plus ca la fiecare activitate tre sa te tragi in poza ca dovada, la dosar.
Doamne,Dumnezeule, mare-i gradina ta...(si multi prosti sar gardul!)
Unde mai pui ca tocmai mi s-a desfiintat o clasa si mi-au disparut astfel trei ore pe saptamana din program. Pai n-a zis dom' Boc "orele suplimentare nu se vor mai plati" ? Uite ca eu am fost prevazatoare si am fost scapata de ele...
Fac si eu haz de necaz. Am sa am mai mult timp pentru mine si pentru meditatii. Vad jumatatea plina a paharului. Sper sa mai primesc ceva ore dupa ce pleaca o colega in prenatal. Cine stie...
Dar mai bine nu mai vorbesc despre asta ca pare autoflagelare si eu nu sunt masochista de felul meu.
Sistemul in care lucrez imi da dureri de cap...hartii peste hartii, planificari, fise, portofolii, procese-verbale, statistici...parca as lucra pentru NASA. Pare a fi mai importanta hartogaraia dacat ceea ce fac efectiv la clasa. Plus ca la fiecare activitate tre sa te tragi in poza ca dovada, la dosar.
Doamne,Dumnezeule, mare-i gradina ta...(si multi prosti sar gardul!)
Unde mai pui ca tocmai mi s-a desfiintat o clasa si mi-au disparut astfel trei ore pe saptamana din program. Pai n-a zis dom' Boc "orele suplimentare nu se vor mai plati" ? Uite ca eu am fost prevazatoare si am fost scapata de ele...
Fac si eu haz de necaz. Am sa am mai mult timp pentru mine si pentru meditatii. Vad jumatatea plina a paharului. Sper sa mai primesc ceva ore dupa ce pleaca o colega in prenatal. Cine stie...
Dar mai bine nu mai vorbesc despre asta ca pare autoflagelare si eu nu sunt masochista de felul meu.
8 feb. 2009
Despre iubire... de Sf. Valentin
Nu e nici macar 10 februarie si deja au inceput reclamele pentru Sf.Valentin: inimioare, declaratii de dragoste, bla, bla...Vorba reclamei:"oamenii vor sa-si daruiasca inima si nu stiu cum"(emotionant...), in concluzie: cumpara ciocolata!
Dar nu oricare, aia in forma de inima de la Milka...Aaaa! Mi-am dat seama de ce am divortat! Exu' nu mi-a adus ciocolata in forma de inimioara de la vacuta mov. E de-a dreptul freudistica analiza mea:)...ce tristete reprimata si nemarturisita, imi dau lacrimile...exact acea inimioara mi-o doream...
Deci, oameni buni, iubirea se arata prin inimioare pe felicitari, pe ursuleti, pe bomboane, pe ciocolata, pe ...nu mai stiu. Si doar o data pe an, pe 14 februarie, nu cumva sa faceti imprudenta sa va manifestati inflacaratele si sincerele sentimente in alte zile ale anului pentru ca pe 14 februarie se iubeste lumea si tre sa fim in trend.
Imi imaginam o secventa care ar ilustra antiteza dintre 14 februarie si restul anului: pe 14 februarie, sotul si sotia in love-uri, declaratii, ciocolata inimoasa, cartoane in forma de inimioare, lumanari parfumate rosii(tot decorul valentinian).Pe 15 februarie, la aceeasi ora, sotul vine increzator cu boticul intins spre sotie. Aceasta, acra si plictisita:"Da'ce crezi ca in fiecare zi e sarbatoare?..."
In alta casa, tot pe 15, dupa love-ul de pe 14: ea, nerabdatoare, se misca provocator, incitant in fata lui(care se uita la teveu).Iar el:"Ce-ai draga, ai mancat stricat?da-te mai intr-o parte ca pierd filmul!"(si se uita pe langa ea impasibil)
Doar ganduri...ce imaginatie bolnava am...
Iar daca nu ati terminat de iubit pe 14 si mai ramane un rest neconsumat dar nu aveti sarbatoare...ei bine, vine 24 februarie, Dragobetele, ca atunci ii apuca nabadaile pe romani.
Ma gandeam...datele astea cam coincid cu caldurile la pisici, oare e vreo legatura intre ele, Sf.Valentin si Dragobete?neee...
Profunde si pline de continut ganduri mai am...ma mir ca mai gandesc...ar fi trebuit sa-mi pocneasca ceva in cap macar ca semn de revolta al propriilor neuroni...
Dar nu oricare, aia in forma de inima de la Milka...Aaaa! Mi-am dat seama de ce am divortat! Exu' nu mi-a adus ciocolata in forma de inimioara de la vacuta mov. E de-a dreptul freudistica analiza mea:)...ce tristete reprimata si nemarturisita, imi dau lacrimile...exact acea inimioara mi-o doream...
Deci, oameni buni, iubirea se arata prin inimioare pe felicitari, pe ursuleti, pe bomboane, pe ciocolata, pe ...nu mai stiu. Si doar o data pe an, pe 14 februarie, nu cumva sa faceti imprudenta sa va manifestati inflacaratele si sincerele sentimente in alte zile ale anului pentru ca pe 14 februarie se iubeste lumea si tre sa fim in trend.
Imi imaginam o secventa care ar ilustra antiteza dintre 14 februarie si restul anului: pe 14 februarie, sotul si sotia in love-uri, declaratii, ciocolata inimoasa, cartoane in forma de inimioare, lumanari parfumate rosii(tot decorul valentinian).Pe 15 februarie, la aceeasi ora, sotul vine increzator cu boticul intins spre sotie. Aceasta, acra si plictisita:"Da'ce crezi ca in fiecare zi e sarbatoare?..."
In alta casa, tot pe 15, dupa love-ul de pe 14: ea, nerabdatoare, se misca provocator, incitant in fata lui(care se uita la teveu).Iar el:"Ce-ai draga, ai mancat stricat?da-te mai intr-o parte ca pierd filmul!"(si se uita pe langa ea impasibil)
Doar ganduri...ce imaginatie bolnava am...
Iar daca nu ati terminat de iubit pe 14 si mai ramane un rest neconsumat dar nu aveti sarbatoare...ei bine, vine 24 februarie, Dragobetele, ca atunci ii apuca nabadaile pe romani.
Ma gandeam...datele astea cam coincid cu caldurile la pisici, oare e vreo legatura intre ele, Sf.Valentin si Dragobete?neee...
Profunde si pline de continut ganduri mai am...ma mir ca mai gandesc...ar fi trebuit sa-mi pocneasca ceva in cap macar ca semn de revolta al propriilor neuroni...
7 feb. 2009
De ce se casatoresc femeile...
Cineva a citit postul de ieri "A fi sau a nu fi...casatorit" si a obiectat ca ar trebui sa fac si o lista de motive pentru care se casatoresc femeile. Mi se pare normal pentru ca si femeile au motivele lor, nu?
Initial nu stiam ce sa scriu pentru ca nici macar nu m-a preocupat problema. Apoi am inceput sa ma gandesc...femeile...si eu sunt femeie...reprezentantele sexului slab si frumos(stereotipa sintagma)...daaa...
Pai, intre motivele barbatilor ale femeilor sunt ceva diferente, poate determinate de diferentele anatomice si de mentalitate.
Cred ca femeile se casatoresc:
1.pentru ca asa li se pare normal, pentru ca asa au fost educate(se viseaza in rochie de mireasa de pe la 10 ani)
2.pentru ca sunt indragostite pana peste cap si nu-si vad continuarea vietii fara barbatul ales
3.pentru a nu fi numite "fete batrane"(si-l iau pe primul venit)
4.pentru ca simt nevoia sa fie mamoase, sa ingrijeasca, sa alinte
5.pentru ca singure nu s-ar descurca in viata
6.pentru ca au nevoie de protectie si sprijin
7.pentru ca vor sa se foloseasca de un statut obtinut prin casatorie
8.pentru ca nu ar avea curaj sa nasca un copil fara sa fie casatorite
9.pentru ca ar face sex fara retinere, fara teama de a fi considerate cine stie cum
10.pentru ca inca mai cred in sufletul pereche
Nu cred ca am fost mai blanda cu femeile.
Initial nu stiam ce sa scriu pentru ca nici macar nu m-a preocupat problema. Apoi am inceput sa ma gandesc...femeile...si eu sunt femeie...reprezentantele sexului slab si frumos(stereotipa sintagma)...daaa...
Pai, intre motivele barbatilor ale femeilor sunt ceva diferente, poate determinate de diferentele anatomice si de mentalitate.
Cred ca femeile se casatoresc:
1.pentru ca asa li se pare normal, pentru ca asa au fost educate(se viseaza in rochie de mireasa de pe la 10 ani)
2.pentru ca sunt indragostite pana peste cap si nu-si vad continuarea vietii fara barbatul ales
3.pentru a nu fi numite "fete batrane"(si-l iau pe primul venit)
4.pentru ca simt nevoia sa fie mamoase, sa ingrijeasca, sa alinte
5.pentru ca singure nu s-ar descurca in viata
6.pentru ca au nevoie de protectie si sprijin
7.pentru ca vor sa se foloseasca de un statut obtinut prin casatorie
8.pentru ca nu ar avea curaj sa nasca un copil fara sa fie casatorite
9.pentru ca ar face sex fara retinere, fara teama de a fi considerate cine stie cum
10.pentru ca inca mai cred in sufletul pereche
Nu cred ca am fost mai blanda cu femeile.
In parc
Astazi a fost o zi foarte frumoasa, de primavara venita prea devreme parca.Soarele m-a bucurat ca intotdeauna si m-a facut sa ma simt plina de energie. Dupa ce mi-am terminat meditatia de dimineata, am iesit cu Mari in parc. Si eu m-am bucurat de iesire la fel de mult ca si ea.
In ianuarie am dus-o in parc si...stupoare! parcul era inchis.Cine a mai vazut parc pentru copii incuiat cu lacatul, ziua in amiaza mare? Nu m-am crucit prea mult ca eram ocupata cu Mari care plangea cu lacrimi amare...si n-a tacut pana nu i-am promis ca ii iau Scooby snacks. Ce era sa fac, sa rup lantul? Sau poate eram eu anormala ca duceam copilul in parc...la asta nu m-am gandit...(cata inconstienta din partea mea)
Sa revin la ziua de azi...Placut in parc.Pacat ca e pe nord si ajunge greu soarele acolo. Mari era in culmea fericirii: top in leaganul "pococaliu",top in tobogan, top pe balansoar, m-a fugarit bine(nu stiu daca mai fac gimnastica in seara asta).A avut si jucariile pentru nisip, au inceput toti copiii sa faca torturi, castele ...
Asaaa...in parc era si un tatic foarte "preocupat" de fetita lui...nu ca ma interesa dar era imposibil sa nu-l observi. Cat a stat acolo a vorbit la telefon(ca de, avea abonament de 1000 minute, am aflat fara sa fiu curioasa).
Si nu vorbea despre cine stie ce afaceri ce nu suportau amanare: "Daaa...Ion ii nebun, si injura cu nevasti-sa ca golanii.Da' i-am zis, ba ,esti nebun.Ce p_a mea chiar asa (lupul moralist...).Io cand a plecat nevasta-mea o luna am zis ca innebunesc, imi tiuiau urechile singur...daa, Gicu si-a luat plasmi(plasma) si hom sinima(home cinema) d'ala cu boxi...da, i-am zis: ba, esti nebun, tu n-ai nimica si-ti iei hom sinima si boxi?...las' ca ma iau eu di el nu-l las..."
Si a tinut-o asa cat a stat in parc fara sa se uite la fetita de nici doi ani decat de vreo doua ori. S-a plimbat foarte preocupat cu mobilul la ureche de parca punea tara la cale. Vorbea tare de-l auzea nu doar tot parcul dar si toate blocurile din jur. Dar mersul...oau criminal :), usor cracanat, de parca-si scosese bijuteriile la licitatie, foarte afectat, cu o mana in buzunarul pantalonului (de-a dreptul cuceritor) si plimbandu-si informatiile pretioase dintr-o parte in alta a parcului. Cred ca mai mult s-a plimbat el decat fetita.
Aceasta statea singura si se ducea pe unde considera ca ar putea sa se joace. S-a asezat in nisip, a alegat de ici colo cu mucutii la gura, plus ca a facut si pisu pe ea si a continuat sa se joace asa.
Dupa ce tatal si-a terminat importanta sedinta, se uita la ea si zice:"Hai acasa, tati, ca ne cearta mami!"O pune dupa gat fara sa observe ca era plina de nisip si pisu.
Nu m-am putut abtine sa nu povestesc.
P.S. Oare mami a avut suficienta minte sa certe pe cine trebuie?
In ianuarie am dus-o in parc si...stupoare! parcul era inchis.Cine a mai vazut parc pentru copii incuiat cu lacatul, ziua in amiaza mare? Nu m-am crucit prea mult ca eram ocupata cu Mari care plangea cu lacrimi amare...si n-a tacut pana nu i-am promis ca ii iau Scooby snacks. Ce era sa fac, sa rup lantul? Sau poate eram eu anormala ca duceam copilul in parc...la asta nu m-am gandit...(cata inconstienta din partea mea)
Sa revin la ziua de azi...Placut in parc.Pacat ca e pe nord si ajunge greu soarele acolo. Mari era in culmea fericirii: top in leaganul "pococaliu",top in tobogan, top pe balansoar, m-a fugarit bine(nu stiu daca mai fac gimnastica in seara asta).A avut si jucariile pentru nisip, au inceput toti copiii sa faca torturi, castele ...
Asaaa...in parc era si un tatic foarte "preocupat" de fetita lui...nu ca ma interesa dar era imposibil sa nu-l observi. Cat a stat acolo a vorbit la telefon(ca de, avea abonament de 1000 minute, am aflat fara sa fiu curioasa).
Si nu vorbea despre cine stie ce afaceri ce nu suportau amanare: "Daaa...Ion ii nebun, si injura cu nevasti-sa ca golanii.Da' i-am zis, ba ,esti nebun.Ce p_a mea chiar asa (lupul moralist...).Io cand a plecat nevasta-mea o luna am zis ca innebunesc, imi tiuiau urechile singur...daa, Gicu si-a luat plasmi(plasma) si hom sinima(home cinema) d'ala cu boxi...da, i-am zis: ba, esti nebun, tu n-ai nimica si-ti iei hom sinima si boxi?...las' ca ma iau eu di el nu-l las..."
Si a tinut-o asa cat a stat in parc fara sa se uite la fetita de nici doi ani decat de vreo doua ori. S-a plimbat foarte preocupat cu mobilul la ureche de parca punea tara la cale. Vorbea tare de-l auzea nu doar tot parcul dar si toate blocurile din jur. Dar mersul...oau criminal :), usor cracanat, de parca-si scosese bijuteriile la licitatie, foarte afectat, cu o mana in buzunarul pantalonului (de-a dreptul cuceritor) si plimbandu-si informatiile pretioase dintr-o parte in alta a parcului. Cred ca mai mult s-a plimbat el decat fetita.
Aceasta statea singura si se ducea pe unde considera ca ar putea sa se joace. S-a asezat in nisip, a alegat de ici colo cu mucutii la gura, plus ca a facut si pisu pe ea si a continuat sa se joace asa.
Dupa ce tatal si-a terminat importanta sedinta, se uita la ea si zice:"Hai acasa, tati, ca ne cearta mami!"O pune dupa gat fara sa observe ca era plina de nisip si pisu.
Nu m-am putut abtine sa nu povestesc.
P.S. Oare mami a avut suficienta minte sa certe pe cine trebuie?
6 feb. 2009
Surpriza...neplacuta
Am fost la coafor sa-mi aranjez putin podoaba capilara. Ma gandisem initial sa-mi las iar parul lung dar se pare ca nu mai am rabdarea necesara.
De dimineata, hotarata sa ma tund. Ma spal pe cap si...ma razgandesc: nu ma mai tund. Lasa ca o sa creasca, mai port o coronita , il mai dau cu smacuri sa se aseze ...vad eu.
Ma apuc de treaba prin casa, pac! parul in ochi. Eeeei, hai draga la tuns, lasa pletele pentru alte cosanzene cu mai multa rabdare.
Ajung la madame la coafor si ma tund atat cat sa se aseze mai uman. Acasa ma uit in oglinda si...surpriza: observ un fir de par alb!(cred ca stiu cine mi l-a scos) Dau sa il agat...oauuu, il pierd!Si da-i si cauta: smoc cu smoc, fir cu fir.Era si mai greu de vazut, dupa ureche, intr-o parte.
Da' ce a scapat?nuuu, l-am gasit si l-am smuls (dupa principiul daca te prind te omor). Cum a avut nesimtirea sa creasca printre negrele mele fire?N-a vazut ca e altfel?
Abia ce ma linistisem de vreo patru ani cu vopseaua de par, pentru ca am ajuns la concluzia ca tot nuanta mea e cea mai potrivita.Acum ce-am sa fac daca intrusii albi mai apar?
Am avut parul lung foarte mult timp.Acum un an si ceva l-am taiat.Atunci, coafeza m-a intrebat:"V-ati suparat pe el?"Atunci nu m-am gandit prea mult, am simtit ca doar ca vreau sa ma tund si atat.
Privind retrospectiv, cred ca a fost primul meu gest care a anuntat hotararea pe care am luat-o ulterior. Cuiva ii placea foarte mult parul meu si nu era de acord sa ma tund...stiind asta, totusi am facut-o, chiar daca suna a automutilare. Deci un simplu gest facut parca din impuls tradeaza sentimente si ganduri inca nerostite. Sau poate ca hotararea mea era luata fara sa-mi dau seama.
Deci coafeza avea o oarecare dreptate, numai ca "el" nu era parul.
De dimineata, hotarata sa ma tund. Ma spal pe cap si...ma razgandesc: nu ma mai tund. Lasa ca o sa creasca, mai port o coronita , il mai dau cu smacuri sa se aseze ...vad eu.
Ma apuc de treaba prin casa, pac! parul in ochi. Eeeei, hai draga la tuns, lasa pletele pentru alte cosanzene cu mai multa rabdare.
Ajung la madame la coafor si ma tund atat cat sa se aseze mai uman. Acasa ma uit in oglinda si...surpriza: observ un fir de par alb!(cred ca stiu cine mi l-a scos) Dau sa il agat...oauuu, il pierd!Si da-i si cauta: smoc cu smoc, fir cu fir.Era si mai greu de vazut, dupa ureche, intr-o parte.
Da' ce a scapat?nuuu, l-am gasit si l-am smuls (dupa principiul daca te prind te omor). Cum a avut nesimtirea sa creasca printre negrele mele fire?N-a vazut ca e altfel?
Abia ce ma linistisem de vreo patru ani cu vopseaua de par, pentru ca am ajuns la concluzia ca tot nuanta mea e cea mai potrivita.Acum ce-am sa fac daca intrusii albi mai apar?
Am avut parul lung foarte mult timp.Acum un an si ceva l-am taiat.Atunci, coafeza m-a intrebat:"V-ati suparat pe el?"Atunci nu m-am gandit prea mult, am simtit ca doar ca vreau sa ma tund si atat.
Privind retrospectiv, cred ca a fost primul meu gest care a anuntat hotararea pe care am luat-o ulterior. Cuiva ii placea foarte mult parul meu si nu era de acord sa ma tund...stiind asta, totusi am facut-o, chiar daca suna a automutilare. Deci un simplu gest facut parca din impuls tradeaza sentimente si ganduri inca nerostite. Sau poate ca hotararea mea era luata fara sa-mi dau seama.
Deci coafeza avea o oarecare dreptate, numai ca "el" nu era parul.
A fi sau a nu fi...casatorit
De ce trebuie sa ne casatorim? Pentru ca familia e "celula societatii"? Pentru ca asa am vazut la mama si la tata? la bunicu' si la bunica?
Poate pentru ca asa e normal, asa e "frumos", asa e bine.
Am fost casatorita, inca mai sunt, pentru aproximativ o luna...ce caraghios suna, parca as vorbi despre altcineva. Poate e mai bine asa! Am inceput sa ma detasez de recentele mele experiente de viata.
Am fost deprimata...sau nu stiu, foarte trista...dar imi trece.Ziceam intr-o zi ca pentru a fi fericiti(ma rog, multumiti cu noi insine) trebuie, pe langa altele, sa renuntam la ceea ce ne face rau. Prin divort am considerat ca am renuntat la ceva ce imi facea rau...
Chiar ma gandeam ca in adolescenta mea(indepartata:))aveam niste idei nastrusnice, printre care si aceea ca nu ma voi casatori niciodata. Ma gandeam eu ca voi gasi pe unu' care sa indeplineasca niste conditii sa-mi faca un copil, si atat. Dar tot atunci ziceam ca nu voi folosi machiaj niciodata, ca e mai bine sa fii natural...iar acum am tot felul de prostioare pentru machiaj.
Cred ca cei mai multi dintre barbati se casatoresc pentru ca:
1.au intrat in saptamana oarba ( deci mai tarziu au circumstante atenuante)
2.au pe cineva care sa aiba grija de ei (pentru ca nu se poate sa se bazeze pe mama pana la adanci batraneti)
3.au un camin (nu la locuinta ma refer ci la ideea de familie, pentru ca in general femeia tine o casa unita)
4.au stabilitate (stiu ca undeva, este cineva care ii asteapta intotdeauna-ce e pe langa nu se pune. Putina diversitate nu strica...dar numai pentru ei, nu cumva ea sa faca ceva, ca le pateaza onoarea de gentlemen.)
5.pot face sex fara sa se mai streseze (asta daca nu dau peste vreo ciufuta plina de migrene si cu ciclu de doua ori pe luna)
6.femeia le ofera copii (pentru barbati e o mandrie sa fie tati, chiar daca greul cade tot pe umerii femeii, el e eroul pentru ca a fost in stare sa planteze samanta)
Stiu ca poate suna jignitor dar am circumstante atenuante.
Poate pentru ca asa e normal, asa e "frumos", asa e bine.
Am fost casatorita, inca mai sunt, pentru aproximativ o luna...ce caraghios suna, parca as vorbi despre altcineva. Poate e mai bine asa! Am inceput sa ma detasez de recentele mele experiente de viata.
Am fost deprimata...sau nu stiu, foarte trista...dar imi trece.Ziceam intr-o zi ca pentru a fi fericiti(ma rog, multumiti cu noi insine) trebuie, pe langa altele, sa renuntam la ceea ce ne face rau. Prin divort am considerat ca am renuntat la ceva ce imi facea rau...
Chiar ma gandeam ca in adolescenta mea(indepartata:))aveam niste idei nastrusnice, printre care si aceea ca nu ma voi casatori niciodata. Ma gandeam eu ca voi gasi pe unu' care sa indeplineasca niste conditii sa-mi faca un copil, si atat. Dar tot atunci ziceam ca nu voi folosi machiaj niciodata, ca e mai bine sa fii natural...iar acum am tot felul de prostioare pentru machiaj.
Cred ca cei mai multi dintre barbati se casatoresc pentru ca:
1.au intrat in saptamana oarba ( deci mai tarziu au circumstante atenuante)
2.au pe cineva care sa aiba grija de ei (pentru ca nu se poate sa se bazeze pe mama pana la adanci batraneti)
3.au un camin (nu la locuinta ma refer ci la ideea de familie, pentru ca in general femeia tine o casa unita)
4.au stabilitate (stiu ca undeva, este cineva care ii asteapta intotdeauna-ce e pe langa nu se pune. Putina diversitate nu strica...dar numai pentru ei, nu cumva ea sa faca ceva, ca le pateaza onoarea de gentlemen.)
5.pot face sex fara sa se mai streseze (asta daca nu dau peste vreo ciufuta plina de migrene si cu ciclu de doua ori pe luna)
6.femeia le ofera copii (pentru barbati e o mandrie sa fie tati, chiar daca greul cade tot pe umerii femeii, el e eroul pentru ca a fost in stare sa planteze samanta)
Stiu ca poate suna jignitor dar am circumstante atenuante.
5 feb. 2009
Maria
Maria are doi ani si sapte luni si cand vorbeste este usor peltica,"s-ul" e chiar "s".
Maria despre desene animate:
"Care sunt cu zombi, monsti, cu vazitoare ii dau afara din tivizor pentu ca sunt urati.Ii dau afara in noroi.
Sara Gein(Sarah Jane) este pietena mea.Si Scooby Doo este pietenu meu.Scooby Doo nu fase nisiun rau, este fumos si calaghios.
Hai, fii selioasa ca pietenii mei sunt pietenii mei. Si ii ubesc ca sunt adorabila."
Maria vrea la calculator
Se uita la desene si la calculator.A invatat sa foloseacsa mousul, il misca si da click alegandu-si singura desenele care ii plac. Ghinionul este ca monopolizeaza "cacatorul".
Acum intr-o zi, a intrat cineva pe mess in timp ce ea era sefa acolo si se uita la Donald Duck. Tragedie, tipete: "Ia asta d'aisea! Da-mi desenele inapoi! Nu mai vad! Da-mi desenele inapoi!N-auzi?"
Cand am treaba la calculator vine si ma intreaba:"N-au venit desenele in cacator?Nu au azuns? Nu? Mai asteptam si pe uma aleg se veau eu!"
Maria la olita
"Fac pisuuu! Hai a oisa(olita)sa fac pisu! Daca am baut doua stichele cu lapte!" Pe olita:"Da'fac si caca!"
Dupa un moment:"Nu vea sa iasa! Iesi monstule!"
Dupa ce face, se uita mirata si ganditoare:"Am facut unu mic si unu lupt(rupt)."
Se gandeste si spune impaciuitoare:"Lasa ca il lipim noi!"
Maria despre desene animate:
"Care sunt cu zombi, monsti, cu vazitoare ii dau afara din tivizor pentu ca sunt urati.Ii dau afara in noroi.
Sara Gein(Sarah Jane) este pietena mea.Si Scooby Doo este pietenu meu.Scooby Doo nu fase nisiun rau, este fumos si calaghios.
Hai, fii selioasa ca pietenii mei sunt pietenii mei. Si ii ubesc ca sunt adorabila."
Maria vrea la calculator
Se uita la desene si la calculator.A invatat sa foloseacsa mousul, il misca si da click alegandu-si singura desenele care ii plac. Ghinionul este ca monopolizeaza "cacatorul".
Acum intr-o zi, a intrat cineva pe mess in timp ce ea era sefa acolo si se uita la Donald Duck. Tragedie, tipete: "Ia asta d'aisea! Da-mi desenele inapoi! Nu mai vad! Da-mi desenele inapoi!N-auzi?"
Cand am treaba la calculator vine si ma intreaba:"N-au venit desenele in cacator?Nu au azuns? Nu? Mai asteptam si pe uma aleg se veau eu!"
Maria la olita
"Fac pisuuu! Hai a oisa(olita)sa fac pisu! Daca am baut doua stichele cu lapte!" Pe olita:"Da'fac si caca!"
Dupa un moment:"Nu vea sa iasa! Iesi monstule!"
Dupa ce face, se uita mirata si ganditoare:"Am facut unu mic si unu lupt(rupt)."
Se gandeste si spune impaciuitoare:"Lasa ca il lipim noi!"
Vreau la soare !
Vorbind cu cineva, mi-am adus aminte de vara, de soare. Ce mult imi place sa stau la soare! Sa simt razele calde pe piele, sa-mi creeze starea aceea de bine, de relaxare totala.
Sa stau la plaja este una din marile placeri ale vietii mele...soarele...bronzul...
Abia astept sa se incalzeasca, sa vina primavara, sa se lumineze viata, sa renasca toata natura, sa am senzatia ca renasc si eu. Atunci imi incarc bateriile si parca vad cu alti ochi lumea...
Las in urma frigul si atmosfera mohorata a iernii care pentru mine au fost amplificate de multa tristete. Poate soarele ma va ajuta putin in refacerea si revenirea mea la viata. Frigul este stresant, iritant, neplacut(stop! ca dau peste Bacovia). Sunt nascuta toamna si poate ar trebui sa imi placa frigul, dar nu...imi plac doar crizantemele gerate si cu miros usor mentolat si culorile din frunzele copacilor, mai ales in peisajele de munte. Sunt superbe culorile pe care le ofera toamna un munte!
Vara, concediul in care sper sa pot lenevi in liniste macar cateva zile fara sa ma mai stresez de, si pentru nimic.
Sa-mi fac un fel de curatenie pe la mansarda si sa arunc de printre neuroni si sinapse tot ce e balast. Problema e ca daca la mansarda se face curatenie mai usor, e mai greu de facut curatenie la un etaj mai jos(ca inferior nu-i pot spune), pe la heart. Aici e problema. Pentru ca oricat ti-ai baga in brain ca unele lucruri sunt gresite si ca nu tebuie facute, the heart poate sugera contrariul si sa darame ordinea din cenusiul nostru organ.
Am sa vad eu cu ordinea asta, poate o sa coincida cu curatenia de Paste, pentru ca atunci faci curatenie si in casa ,dar mai ales in suflet...
Sa stau la plaja este una din marile placeri ale vietii mele...soarele...bronzul...
Abia astept sa se incalzeasca, sa vina primavara, sa se lumineze viata, sa renasca toata natura, sa am senzatia ca renasc si eu. Atunci imi incarc bateriile si parca vad cu alti ochi lumea...
Las in urma frigul si atmosfera mohorata a iernii care pentru mine au fost amplificate de multa tristete. Poate soarele ma va ajuta putin in refacerea si revenirea mea la viata. Frigul este stresant, iritant, neplacut(stop! ca dau peste Bacovia). Sunt nascuta toamna si poate ar trebui sa imi placa frigul, dar nu...imi plac doar crizantemele gerate si cu miros usor mentolat si culorile din frunzele copacilor, mai ales in peisajele de munte. Sunt superbe culorile pe care le ofera toamna un munte!
Vara, concediul in care sper sa pot lenevi in liniste macar cateva zile fara sa ma mai stresez de, si pentru nimic.
Sa-mi fac un fel de curatenie pe la mansarda si sa arunc de printre neuroni si sinapse tot ce e balast. Problema e ca daca la mansarda se face curatenie mai usor, e mai greu de facut curatenie la un etaj mai jos(ca inferior nu-i pot spune), pe la heart. Aici e problema. Pentru ca oricat ti-ai baga in brain ca unele lucruri sunt gresite si ca nu tebuie facute, the heart poate sugera contrariul si sa darame ordinea din cenusiul nostru organ.
Am sa vad eu cu ordinea asta, poate o sa coincida cu curatenia de Paste, pentru ca atunci faci curatenie si in casa ,dar mai ales in suflet...
4 feb. 2009
Noaptea esti doar a mea
INTRODUCERE:
Acum vreo 8-9 ani aveam o melodie preferata pe care o ascultam iar si iar si tot nu era destul pentru ca e genul acela de melodie pe care o asculti pana la refuz si pana iti trece o stare("care creeaza dependenta":)). Aceasta melodie este "Dac-ai sti" a celor de la"Directia 5".Pe urma am mai ascultat cu placere si:"Am nevoie de tine","Poti sa visezi","Anii"(care mi se pare ca seamana cu ceva strain, nu as putea spune exact cu ce...),"Povestea noastra","Ingerul meu".
Ascultand, ai spune ca s-a urmarit o poveste de dragoste in diverse ipostaze, tocmai pentru a evita monotonia abordarii unei singure teme:iubirea.
Cred ca succesul formatiei(care a mai palit in ultimul timp)se datoreaza versurilor, muzicii, vocii lui Cristi Enache si faptului ca stiu sa faca spectacole live.
1."Daca ai sti" - el o iubeste dar nu stie cum sa-i spuna (se rusineaza putin)
2."Ingerul meu" - s-au gasit si se iubesc (uraaa!);fericire, dar oamenii asculta mai multe melodii pentru a trata " ranile"decat despre fericire.Se zice ca fericirea altora este plictisitoare in timp ce fiecare e trist in felul sau si e mai interesant.
3."Tot ce vrei" - mi-a placut, mobilizatoare
4."Si ce daca" - el e multumit ca are ca avere doar "iubirea ei"(hmmm, macar nu avea de scris mult in declaratia de avere)
5."Am nevoie de tine"-el a iubit-o, a pierdut-o si acum are nevoie de ea(cum realizeaza el mai tarziu ca a avut ce-si dorea...)
6."Povestea noastra" - iubirea a trecut iar el e singur si se intreaba nedumerit: "cand s-a sfarsit?"
TEXT:
Noaptea esti doar a mea
Ca un ecou ai aparut candva
Ca un ecou, parte din viata mea
Te-am asteptat si am gasit in zori lumina,
Te-am cautat si am primit din nou iubirea.
Nimic nu e nou, am mai trait candva
Intr-un decor, departe de lumea mea.
Nu mai vreau sa ma pierd
In iluzii ce vin de departe,
Vreau totul concret, sa simt cum inima imi bate...
Noaptea esti doar a mea
Cu tine vreau sa pot afla
Ce-i dragostea...
Noaptea esti doar a mea
Cand cerul ating
Simt ca pot zbura
In noaptea mea.
O alta zi incepe dar tu nu stii
Ca tot eu voi fi cel pe care il vei dori
Nu mai vreau sa ma pierd
In iluzii ce vin de departe
Vreau totul concret
Sa simt cum inima imi bate...
SCURT COMENTARIU( didactic,nu?) :
Monolog liric despre iubire, normal, ca mai toate textele marca"Directia 5".Si hai sa vedem: el, barbatul sesibil, crede ca s-a indragostit din nou dupa ce "a cautat-o"
si "a asteptat-o"(saracul) dar ea a aparut doar "ca un ecou"(hmmm, deci imateriala).
El realizeaza ca traieste ceva ceva ce a mai cunoscut candva(retrezirea unor sentimente latente ), vorba lui Nichita Stanescu:"o leoaica aramie /cu miscarile viclene" .Acum nu mai vrea doar iluzii desarte(gata cu platonicu') si vrea "totul concret"(eee...se schimba datele problemei). Si daca-i concret, sa fie noaptea, pune conditia indragostitul nostru. Ca atunci zice el ca are exclusivitate din partea celei care il duce pe culmi nebanuite:"cerul ating", "pot zbura".
Totusi, el este sigur ca si ziua ea se va gandi tot la el (ce plin de sine, cred ca afost convingator "noaptea").
Oricum, melodia este foarte frumoasa si te unge la suflet daca esti intr-o pasa proasta. Conjunctivul "vreau sa pot afla " indica faptul ca povestea de dragoste nu s-a consumat ci a ramas la stadiul de vis( idealizata).
RECOMANDARI:
1.daca iti place "Directia 5"
2.daca iti place melodia
3.daca iti plac versurile
4.daca esti indragostit
5.daca vrei sa faci o declaratie de dragoste
6.daca astepti "leoaica aramie",iubirea
7.daca iubesti pe cineva dar tre sa te multumesti cu momente din viata ei pentru ca nu iti apartine
8.daca iti place sa te crezi indragostit chiar daca nu esti
9.daca esti suparat si vrei sa lasi in umbra unei iubiri prezente ,o iubire trecuta ce te-a dezamagit
10.daca se da la radio si nu poti schimba postul
11.daca iti provoaca o stare de liniste
12.daca ti-o recomanda cineva
13.daca nu ai altceva de ascultat.
Eu ma incadrez la cam 7 puncte :)) .
Acum vreo 8-9 ani aveam o melodie preferata pe care o ascultam iar si iar si tot nu era destul pentru ca e genul acela de melodie pe care o asculti pana la refuz si pana iti trece o stare("care creeaza dependenta":)). Aceasta melodie este "Dac-ai sti" a celor de la"Directia 5".Pe urma am mai ascultat cu placere si:"Am nevoie de tine","Poti sa visezi","Anii"(care mi se pare ca seamana cu ceva strain, nu as putea spune exact cu ce...),"Povestea noastra","Ingerul meu".
Ascultand, ai spune ca s-a urmarit o poveste de dragoste in diverse ipostaze, tocmai pentru a evita monotonia abordarii unei singure teme:iubirea.
Cred ca succesul formatiei(care a mai palit in ultimul timp)se datoreaza versurilor, muzicii, vocii lui Cristi Enache si faptului ca stiu sa faca spectacole live.
1."Daca ai sti" - el o iubeste dar nu stie cum sa-i spuna (se rusineaza putin)
2."Ingerul meu" - s-au gasit si se iubesc (uraaa!);fericire, dar oamenii asculta mai multe melodii pentru a trata " ranile"decat despre fericire.Se zice ca fericirea altora este plictisitoare in timp ce fiecare e trist in felul sau si e mai interesant.
3."Tot ce vrei" - mi-a placut, mobilizatoare
4."Si ce daca" - el e multumit ca are ca avere doar "iubirea ei"(hmmm, macar nu avea de scris mult in declaratia de avere)
5."Am nevoie de tine"-el a iubit-o, a pierdut-o si acum are nevoie de ea(cum realizeaza el mai tarziu ca a avut ce-si dorea...)
6."Povestea noastra" - iubirea a trecut iar el e singur si se intreaba nedumerit: "cand s-a sfarsit?"
TEXT:
Noaptea esti doar a mea
Ca un ecou ai aparut candva
Ca un ecou, parte din viata mea
Te-am asteptat si am gasit in zori lumina,
Te-am cautat si am primit din nou iubirea.
Nimic nu e nou, am mai trait candva
Intr-un decor, departe de lumea mea.
Nu mai vreau sa ma pierd
In iluzii ce vin de departe,
Vreau totul concret, sa simt cum inima imi bate...
Noaptea esti doar a mea
Cu tine vreau sa pot afla
Ce-i dragostea...
Noaptea esti doar a mea
Cand cerul ating
Simt ca pot zbura
In noaptea mea.
O alta zi incepe dar tu nu stii
Ca tot eu voi fi cel pe care il vei dori
Nu mai vreau sa ma pierd
In iluzii ce vin de departe
Vreau totul concret
Sa simt cum inima imi bate...
SCURT COMENTARIU( didactic,nu?) :
Monolog liric despre iubire, normal, ca mai toate textele marca"Directia 5".Si hai sa vedem: el, barbatul sesibil, crede ca s-a indragostit din nou dupa ce "a cautat-o"
si "a asteptat-o"(saracul) dar ea a aparut doar "ca un ecou"(hmmm, deci imateriala).
El realizeaza ca traieste ceva ceva ce a mai cunoscut candva(retrezirea unor sentimente latente ), vorba lui Nichita Stanescu:"o leoaica aramie /cu miscarile viclene" .Acum nu mai vrea doar iluzii desarte(gata cu platonicu') si vrea "totul concret"(eee...se schimba datele problemei). Si daca-i concret, sa fie noaptea, pune conditia indragostitul nostru. Ca atunci zice el ca are exclusivitate din partea celei care il duce pe culmi nebanuite:"cerul ating", "pot zbura".
Totusi, el este sigur ca si ziua ea se va gandi tot la el (ce plin de sine, cred ca afost convingator "noaptea").
Oricum, melodia este foarte frumoasa si te unge la suflet daca esti intr-o pasa proasta. Conjunctivul "vreau sa pot afla " indica faptul ca povestea de dragoste nu s-a consumat ci a ramas la stadiul de vis( idealizata).
RECOMANDARI:
1.daca iti place "Directia 5"
2.daca iti place melodia
3.daca iti plac versurile
4.daca esti indragostit
5.daca vrei sa faci o declaratie de dragoste
6.daca astepti "leoaica aramie",iubirea
7.daca iubesti pe cineva dar tre sa te multumesti cu momente din viata ei pentru ca nu iti apartine
8.daca iti place sa te crezi indragostit chiar daca nu esti
9.daca esti suparat si vrei sa lasi in umbra unei iubiri prezente ,o iubire trecuta ce te-a dezamagit
10.daca se da la radio si nu poti schimba postul
11.daca iti provoaca o stare de liniste
12.daca ti-o recomanda cineva
13.daca nu ai altceva de ascultat.
Eu ma incadrez la cam 7 puncte :)) .
3 feb. 2009
Noaptea
De ce trebuie sa vina noaptea?
Sa cada peste imaginea zilei si s-o stearga?
Poate noaptea vine tocmai pentru a mai da o sansa celor ce nu pot visa cu ochii deschisi.Dar este o nefericire sa nu poti visa nici ziua si nici noaptea (cel putin din punctul meu de vedere).
Eu cunosc bine pe cineva(me, myself,I) care viseaza mai tot timpul.Viseaza ziua cand se sapala pe fata, cand sta la masa, cand merge pe strada si chiar la serviciu viseaza uneori. Oare prea mult visat nu dauneaza? Ar trebui sa mi se scrie pe usa sau intr-un loc mai vizibil: "A se evita excesul de vis! Poate dauna grav vietii!"
Sa visezi o situatie pe care ti-ai dori-o in realitate si sa ti se para atat de reala intamplarea incat sa ai impresia ca ar fi stupid sa repeti ceea ce deja ai facut o data (chiar daca in vis)...
Se simt oare mai bine cei "cu piciorele adanc infipte in pamant"?
Nu pot sti! - Totusi, s-ar putea.
Dar nu as vrea sa fiu asa. Mai bine cu capul in nori si cu picioarele pe pamant.
Sa cada peste imaginea zilei si s-o stearga?
Poate noaptea vine tocmai pentru a mai da o sansa celor ce nu pot visa cu ochii deschisi.Dar este o nefericire sa nu poti visa nici ziua si nici noaptea (cel putin din punctul meu de vedere).
Eu cunosc bine pe cineva(me, myself,I) care viseaza mai tot timpul.Viseaza ziua cand se sapala pe fata, cand sta la masa, cand merge pe strada si chiar la serviciu viseaza uneori. Oare prea mult visat nu dauneaza? Ar trebui sa mi se scrie pe usa sau intr-un loc mai vizibil: "A se evita excesul de vis! Poate dauna grav vietii!"
Sa visezi o situatie pe care ti-ai dori-o in realitate si sa ti se para atat de reala intamplarea incat sa ai impresia ca ar fi stupid sa repeti ceea ce deja ai facut o data (chiar daca in vis)...
Se simt oare mai bine cei "cu piciorele adanc infipte in pamant"?
Nu pot sti! - Totusi, s-ar putea.
Dar nu as vrea sa fiu asa. Mai bine cu capul in nori si cu picioarele pe pamant.
Timpul
Ce stresant e timpul!
Mereu in lipsa de timp, mereu stresati! Mereu grabiti!
M-am hotarat sa nu mai fiu stresata de timp. Nu ma voi mai grabi decat daca e viata cuiva in joc. Asta nu inseamna ca nu voi fi politicoasa si punctuala, trebuie doar sa fiu relaxata in abordarea tuturor problemelor, ca doar n-o sa influentez eu viitorul omenirii. Am Timpul la dispozitie si Viata la dispozitie.
Mi-am dat seama ca teoria asta cu timpul a mai spus-o si Schopenhauer mult inaintea inaintea mea (probabil l-am folosit pe la Eminescu...).Oricum, nu e nimic nou sub soare: ceea ce s-a gandit se gandeste si se va mai gandi. Schopenhauer aseamana moartea cu apusul(ca si Blaga) pentru ca soarele apune pentru a rasari altundeva, prin analogie, omul moare pentru a trai altundeva.
Dar unde?
This is the big question!
Si when?
Viata asta cronometrata de timp ar fi asa de trista fara iubire! Cred cu tarie ca iubirea e mecanismul (sau energia, mai bine spus) care pune in functiune lumea.
I would like to be in love!
I love to love - I hate to hate!
Mereu in lipsa de timp, mereu stresati! Mereu grabiti!
M-am hotarat sa nu mai fiu stresata de timp. Nu ma voi mai grabi decat daca e viata cuiva in joc. Asta nu inseamna ca nu voi fi politicoasa si punctuala, trebuie doar sa fiu relaxata in abordarea tuturor problemelor, ca doar n-o sa influentez eu viitorul omenirii. Am Timpul la dispozitie si Viata la dispozitie.
Mi-am dat seama ca teoria asta cu timpul a mai spus-o si Schopenhauer mult inaintea inaintea mea (probabil l-am folosit pe la Eminescu...).Oricum, nu e nimic nou sub soare: ceea ce s-a gandit se gandeste si se va mai gandi. Schopenhauer aseamana moartea cu apusul(ca si Blaga) pentru ca soarele apune pentru a rasari altundeva, prin analogie, omul moare pentru a trai altundeva.
Dar unde?
This is the big question!
Si when?
Viata asta cronometrata de timp ar fi asa de trista fara iubire! Cred cu tarie ca iubirea e mecanismul (sau energia, mai bine spus) care pune in functiune lumea.
I would like to be in love!
I love to love - I hate to hate!
2 feb. 2009
Despre prietenie
Pe cine numesti prieten? Cel care vorbeste cu tine, te ajuta, vine la tine cand ai senzatia ca ti s-au inecat toate corabiile este un prieten?
Prietenia se bazeaza pe iubire, respect, loialitate, responsabilitate, incredere. Cred ca simti daca cineva iti poate fi prieten sau nu- e vorba de instinct. Din acest punct de vedere prietenia este foarte asemanatoare dragostei, pentru ca trebuie sa placi omul pe care vrei sa il ai ca prieten. Oricum, omul de care te indragostesti trebuie sa iti fie si prieten pentru ca altfel e doar foc de paie si fluturasii din stomac se transforma treptat in viermi care iti rod incet ,incet, inima.Indragostirea trece, prietenul nu este, deci n-ai pe cine sa iubesti iar relatia e destinata esecului, sau nu va aduce niciodata fericirea.
Deci prietenia se bazeaza pe o compatibilitate intelectuala si de caracter( in dragoste trebuie sa existe si compatibilitatea sexula, pe langa cele doua).De fapt, poti fi si prietenul unui om care nu e Einstein dar are un caracter ales pentru ca in viata trebuie sa apreciezi caracterul si apoi inteligenta.Am vazut si inteligenti care se comporta ca niste mistreti.
Egoismul este exclus din prietenie pentru ca cei egoisti nu au prieteni.Am cunoscut oameni care doreau totul pentru ei, care se valorizau doar pe ei, carora nu le pasa de necazul altora, care considerau ca sunt cei mai buni(fara drept de replica), ca stiu totul cel mai bine si ca ceilalti gresesc.Astfel de persoane sunt mereu singure , mai mereu posomorate.
La celalalt pol sunt cei care te intampina cu zambetul pe buze, mai ales daca ai o problema.Sunt cei care te ajuta sau incearca sa ofere solutii, la nevoie; care au mereu usa deschisa si care chiar daca sunt ocupati sunt gata sa lase totul pentru a te ajuta.Cei care ajuta fara a cere prea multe explicatii.Cei care nu se supara ca nu le urmezi sfatul pentru ca stiu ca tu esti cel ce decide.
Prietenia poate fi distrusa de lucruri materiale.Se poate renunta la o prietenie pentru ca ai impresia ca iesi in paguba intr-un fel sau altul din cauza relatiei.Poti insa reliza, dupa ce ai renuntat la prietenie, ca ai gresit: simti nevoia companiei persoanei pierdute.
Prietenii sunt capabili sa te accepte asa cum esti, chiar daca in timp te schimbi , nu renunta la tine pentru ca nu mai esti cel de la inceput. Fata de ei trebuie sa te simti liber sa fii TU, si sa nu simti nevoia de a parea altceva. Adevaratii prieteni iti stiu si defectele dar te accepta cu tot cu ele.
Eu nu am multi prieteni: cativa ,dar pe care ma pot baza pentru ca au demonstrat asta in diverse circumstante. Cei care se lauda ca au multi prieteni, au de fapt amici, ceea ce nu-i acelasi lucru cu prieteni(desi pare).
Tristetea mea in privinta prieteniei e ca cel care ar fi trebuit sa-mi fie cel mai bun prieten, nu a fost.
Prietenia se bazeaza pe iubire, respect, loialitate, responsabilitate, incredere. Cred ca simti daca cineva iti poate fi prieten sau nu- e vorba de instinct. Din acest punct de vedere prietenia este foarte asemanatoare dragostei, pentru ca trebuie sa placi omul pe care vrei sa il ai ca prieten. Oricum, omul de care te indragostesti trebuie sa iti fie si prieten pentru ca altfel e doar foc de paie si fluturasii din stomac se transforma treptat in viermi care iti rod incet ,incet, inima.Indragostirea trece, prietenul nu este, deci n-ai pe cine sa iubesti iar relatia e destinata esecului, sau nu va aduce niciodata fericirea.
Deci prietenia se bazeaza pe o compatibilitate intelectuala si de caracter( in dragoste trebuie sa existe si compatibilitatea sexula, pe langa cele doua).De fapt, poti fi si prietenul unui om care nu e Einstein dar are un caracter ales pentru ca in viata trebuie sa apreciezi caracterul si apoi inteligenta.Am vazut si inteligenti care se comporta ca niste mistreti.
Egoismul este exclus din prietenie pentru ca cei egoisti nu au prieteni.Am cunoscut oameni care doreau totul pentru ei, care se valorizau doar pe ei, carora nu le pasa de necazul altora, care considerau ca sunt cei mai buni(fara drept de replica), ca stiu totul cel mai bine si ca ceilalti gresesc.Astfel de persoane sunt mereu singure , mai mereu posomorate.
La celalalt pol sunt cei care te intampina cu zambetul pe buze, mai ales daca ai o problema.Sunt cei care te ajuta sau incearca sa ofere solutii, la nevoie; care au mereu usa deschisa si care chiar daca sunt ocupati sunt gata sa lase totul pentru a te ajuta.Cei care ajuta fara a cere prea multe explicatii.Cei care nu se supara ca nu le urmezi sfatul pentru ca stiu ca tu esti cel ce decide.
Prietenia poate fi distrusa de lucruri materiale.Se poate renunta la o prietenie pentru ca ai impresia ca iesi in paguba intr-un fel sau altul din cauza relatiei.Poti insa reliza, dupa ce ai renuntat la prietenie, ca ai gresit: simti nevoia companiei persoanei pierdute.
Prietenii sunt capabili sa te accepte asa cum esti, chiar daca in timp te schimbi , nu renunta la tine pentru ca nu mai esti cel de la inceput. Fata de ei trebuie sa te simti liber sa fii TU, si sa nu simti nevoia de a parea altceva. Adevaratii prieteni iti stiu si defectele dar te accepta cu tot cu ele.
Eu nu am multi prieteni: cativa ,dar pe care ma pot baza pentru ca au demonstrat asta in diverse circumstante. Cei care se lauda ca au multi prieteni, au de fapt amici, ceea ce nu-i acelasi lucru cu prieteni(desi pare).
Tristetea mea in privinta prieteniei e ca cel care ar fi trebuit sa-mi fie cel mai bun prieten, nu a fost.
1 feb. 2009
Pentru un tonus mai bun
Cu putin timp in urma, din cauza unor probleme personale, observasem ca am slabit ingrijorator.Mie nu imi place sa fiu prea slaba; unei femei ii mai trebuie ceva pe aici, ceva pe dincolo, ca doar e femeie nu scandura. Nu vreau sa tin o pledoarie pentru tesutul adipos, departe de mine gandul asta. Vorbesc doar de ce tebuie pe unde trebuie.
Ce sa fac eu sa ma mai ingras? Ce sa fac? Sa mananc in primul rand! Ca ajunsesem sa fiu banuita de anorexie(Doamne fereste!)...oricum, eram normal de slaba, dar anormal pentru mine.
Am inceput sa mananc ciocolata( cica mareste sanii:)) si prajituri, plus de toate.In timpul asta am facut si ceva miscare( a nu se intelege cine stie ce aerobice, sali sau mai stiu eu ce) astfel incat depunerile sa se faca in mod organizat, in locuri bine gandite...nu haotic :))
Ce inseamna aceasta minima miscare zilnica?
-incalzire usoara
-100 abdomene
-50 genuflexiuni
-10 flotari(sprijinite pe ceva,nu pana jos)
-exercitii pentru piept, umeri , brate, fese
Toate urmate de un dus caldut(fierbinte nu-i bun ca usuca pielea) si o crema hidratanta.
Toata povestea asta nu dureaza mai mult de trei sferturi de ora dar da rezultate.Garantez!
E adevarat ca am luat in greutate.Din cauza miscarii creste nevoia de calorii a organismului, dar ceea ce se adauga ca si greutate nu e grasime.Concluzia: sunt mai multumita de aspectul meu fizic, sunt mai multumita cu mine insami.
Atentie: daca se opreste miscarea asta zilnica se diminueaza aportul caloric, pentru ca altfel se depune pe unde nu vrei.
Era sa uit de apa plata! a se consuma la discretie, cat mai multa.
Nu stiu daca am descoperit eu "piatra filosofala" si ma dau mare, ideea e ca la mine a functionat.
Si unde mai pui ca iti da o stare de bine, toata atentia asta pentru tine, dar si rezultatul ei.
Ce sa fac eu sa ma mai ingras? Ce sa fac? Sa mananc in primul rand! Ca ajunsesem sa fiu banuita de anorexie(Doamne fereste!)...oricum, eram normal de slaba, dar anormal pentru mine.
Am inceput sa mananc ciocolata( cica mareste sanii:)) si prajituri, plus de toate.In timpul asta am facut si ceva miscare( a nu se intelege cine stie ce aerobice, sali sau mai stiu eu ce) astfel incat depunerile sa se faca in mod organizat, in locuri bine gandite...nu haotic :))
Ce inseamna aceasta minima miscare zilnica?
-incalzire usoara
-100 abdomene
-50 genuflexiuni
-10 flotari(sprijinite pe ceva,nu pana jos)
-exercitii pentru piept, umeri , brate, fese
Toate urmate de un dus caldut(fierbinte nu-i bun ca usuca pielea) si o crema hidratanta.
Toata povestea asta nu dureaza mai mult de trei sferturi de ora dar da rezultate.Garantez!
E adevarat ca am luat in greutate.Din cauza miscarii creste nevoia de calorii a organismului, dar ceea ce se adauga ca si greutate nu e grasime.Concluzia: sunt mai multumita de aspectul meu fizic, sunt mai multumita cu mine insami.
Atentie: daca se opreste miscarea asta zilnica se diminueaza aportul caloric, pentru ca altfel se depune pe unde nu vrei.
Era sa uit de apa plata! a se consuma la discretie, cat mai multa.
Nu stiu daca am descoperit eu "piatra filosofala" si ma dau mare, ideea e ca la mine a functionat.
Si unde mai pui ca iti da o stare de bine, toata atentia asta pentru tine, dar si rezultatul ei.
"Inside out"
INTRODUCERE:
Sunt putini interpreti care mai pun pret cu adevarat pe versuri, in zilele noastre(pline de pragmatism si de comercial).Cele mai multe piese repeta obsedant cam aceleasi cuvinte si expresii care sunt usor de retinut- deci dau bine pt publicul larg.
Printre cei care imi plac foarte mult ca mesaj transmis sunt:"Savage garden", Michael Bolton, "Taxi"(de la noi)...mai sunt si altii dar nu imi vin acum in minte.Pe Bryan Adams il placeam pentru vocea sa si pentru unele piese("Run to you", "Heaven", "Til I Die"); aseara am ascultat piesa "Inside out".
TEXTUL:
"The biggest lie you ever told- the deepest fear about growing old
The longest night you ever spent- the angriest letter you never sent
The boy you swore you never leave- the one you kissed on New Year's Eve
The sweeetest dream you had last night- your darkest hour, your hardest fight.
I wanna know you, like I know myself
I'm waiting for you, there ain't no one else
Talk to me baby, scream and shout,
I wanna know you, inside out.
I wanna dig down deep
I wanna loose some sleep
I wanna scream and shout
I wanna know you, inside out.
I wanna take my time
I wanna know your mind
You know there ain't no doubt
I wanna know you inside out.
The saddest song you ever heard
The most you said with just one word
The loneliest prayer you ever prayed
The truest vow you ever made.
What makes you laugh, what makes you cry
What makes you mad, what gets you by
Your highest high, your lowest low
These are the things I wanna know.
I wanna know your soul
I wanna loose control
Common and let it out
I wanna know you inside out.
I wanna dig down deep
I wanna loose some sleep
I wanna scream and shout
I wanna know you inside out.
Tell me everything baby..."
COMENTARIU:
Un cantec de dragoste foarte romantic ce iti creeaza o stare de bine. Unde mai pui ca vocea lui Bryan Adams sopteste cu un timbru inconfundabil, usor ragusit, masculin, o declaratie de dragoste. El se adreseaza unei Ea spunandu-i ca ar dori sa stie absolut totul despre ea: de la prima iubire si cea mai mare fericire la cea mai mare frica si cea mai mare tristete. Vrea sa stie ce viseaza, ce o face sa rada, sa planga...tot ce gandeste...Toate superlativele pozitive si negative din viata ei, tot ce ea a trait cu intensitate maxima.Ar dori sa se identifice cu persoana ei prin faptul ca ar cunoaste-o "inside out".
RECOMANDARI:
1. daca iti place Bryan Adams
2. daca iti place melodia
3. daca iti plac versurile
4. daca esti indragostit
5. daca vrei sa ai vreun flash back de cand erai indragostit
6. daca vrei sa te indragostesti
7. daca vrei sa te crezi indragostit
8. daca ai un barbat incapabil sa faca declaratii, iti imaginezi ca e de la el
9. daca esti trist
10.daca nu ai altceva sa asculti.
Eu ma incadrez la cam sase recomandari.:))
Sunt putini interpreti care mai pun pret cu adevarat pe versuri, in zilele noastre(pline de pragmatism si de comercial).Cele mai multe piese repeta obsedant cam aceleasi cuvinte si expresii care sunt usor de retinut- deci dau bine pt publicul larg.
Printre cei care imi plac foarte mult ca mesaj transmis sunt:"Savage garden", Michael Bolton, "Taxi"(de la noi)...mai sunt si altii dar nu imi vin acum in minte.Pe Bryan Adams il placeam pentru vocea sa si pentru unele piese("Run to you", "Heaven", "Til I Die"); aseara am ascultat piesa "Inside out".
TEXTUL:
"The biggest lie you ever told- the deepest fear about growing old
The longest night you ever spent- the angriest letter you never sent
The boy you swore you never leave- the one you kissed on New Year's Eve
The sweeetest dream you had last night- your darkest hour, your hardest fight.
I wanna know you, like I know myself
I'm waiting for you, there ain't no one else
Talk to me baby, scream and shout,
I wanna know you, inside out.
I wanna dig down deep
I wanna loose some sleep
I wanna scream and shout
I wanna know you, inside out.
I wanna take my time
I wanna know your mind
You know there ain't no doubt
I wanna know you inside out.
The saddest song you ever heard
The most you said with just one word
The loneliest prayer you ever prayed
The truest vow you ever made.
What makes you laugh, what makes you cry
What makes you mad, what gets you by
Your highest high, your lowest low
These are the things I wanna know.
I wanna know your soul
I wanna loose control
Common and let it out
I wanna know you inside out.
I wanna dig down deep
I wanna loose some sleep
I wanna scream and shout
I wanna know you inside out.
Tell me everything baby..."
COMENTARIU:
Un cantec de dragoste foarte romantic ce iti creeaza o stare de bine. Unde mai pui ca vocea lui Bryan Adams sopteste cu un timbru inconfundabil, usor ragusit, masculin, o declaratie de dragoste. El se adreseaza unei Ea spunandu-i ca ar dori sa stie absolut totul despre ea: de la prima iubire si cea mai mare fericire la cea mai mare frica si cea mai mare tristete. Vrea sa stie ce viseaza, ce o face sa rada, sa planga...tot ce gandeste...Toate superlativele pozitive si negative din viata ei, tot ce ea a trait cu intensitate maxima.Ar dori sa se identifice cu persoana ei prin faptul ca ar cunoaste-o "inside out".
RECOMANDARI:
1. daca iti place Bryan Adams
2. daca iti place melodia
3. daca iti plac versurile
4. daca esti indragostit
5. daca vrei sa ai vreun flash back de cand erai indragostit
6. daca vrei sa te indragostesti
7. daca vrei sa te crezi indragostit
8. daca ai un barbat incapabil sa faca declaratii, iti imaginezi ca e de la el
9. daca esti trist
10.daca nu ai altceva sa asculti.
Eu ma incadrez la cam sase recomandari.:))
Violenta?!?
Suntem socati zi de zi de o multitudine de imagini pline de brutalitate.De la stiri la emisiunile de divertisment si la desene animate te invadeaza scene de violenta verbala, fizica.
Violenta in familie, pe strada, in scoala, in mass-media...peste tot.Pare un mod de viata:care e mai tare supravietuieste!
Suntem in secolul al XXI-lea ,omul a evoluat si se perfectioneaza prin educatie si autoeducatie. El isi cultiva inteligenta, caracterul si capacitatea de a stabili relatii in societate.
Conform DEX :
"Omul=fiinta superioara,sociala,care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat."
Dupa cum vedem, omul este mai presus de orice alta fiinta, fiind capabil sa-si stapaneasca impulsurile si forta brutala animalica.
Nu ar fi normal atunci sa nu mai existe exemple de violenta in viata de zi cu zi?
Este evident faptul ca apar , inevitabil, conflicte, contradictii, dispute, insa acestea trebuie rezolvate pe cale rationala, pe baza de argumente. Partile aflate in conflict trebuie sa accepte ca pot sa si greseasca: nimeni nu e perfect si nimeni nu detine Adevarul suprem.
Pe de alta parte, violenta gratuita ne apropie de animale. Incercarea de impunere prin forta este valabila in jungla dar nu in societate, unde exista reguli si legi.
Asa ca...sa fim oameni!
Violenta in familie, pe strada, in scoala, in mass-media...peste tot.Pare un mod de viata:care e mai tare supravietuieste!
Suntem in secolul al XXI-lea ,omul a evoluat si se perfectioneaza prin educatie si autoeducatie. El isi cultiva inteligenta, caracterul si capacitatea de a stabili relatii in societate.
Conform DEX :
"Omul=fiinta superioara,sociala,care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat."
Dupa cum vedem, omul este mai presus de orice alta fiinta, fiind capabil sa-si stapaneasca impulsurile si forta brutala animalica.
Nu ar fi normal atunci sa nu mai existe exemple de violenta in viata de zi cu zi?
Este evident faptul ca apar , inevitabil, conflicte, contradictii, dispute, insa acestea trebuie rezolvate pe cale rationala, pe baza de argumente. Partile aflate in conflict trebuie sa accepte ca pot sa si greseasca: nimeni nu e perfect si nimeni nu detine Adevarul suprem.
Pe de alta parte, violenta gratuita ne apropie de animale. Incercarea de impunere prin forta este valabila in jungla dar nu in societate, unde exista reguli si legi.
Asa ca...sa fim oameni!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)