"THIS IS IT"

MICHAEL jACKSON era intr-un mare, mare declin. Geniu, e adevarat, dar nu prea mai prezenta interes ...nu se mai vindea, nu scotea bani, nu mai era un produs rentabil. Ce sa faci, atunci? Omoara-l! E singura modalitate (dupa toate scandalurile care incercasera sa retrezeasca interesul asupra sa) de a-l readuce in atentia vie a mapamondului. Eeeiii, acum vinde! ca sunt cumparatori curiosi si o gramada de vulturi deasupra lesului ce n-a apucat sa se linisteasca.



THIS IS IT
Ultima lui melodie nu mi se pare extraordinara, nu e una din cele mai bune ale sale. E in stilul sau, e placuta la auditie, starneste totusi interes. Oare M.J. chiar se indragostise ("Falling in love wasn't my plan") si se credea "lumina lumii"("I'm the light of the world") sau sunt doar imagini artistice, doar versuri?
Eu am incercat sa inteleg ceva din mesajul pe care poate a intentionat sa-l transmita. E un amestec ciudat de idei si sentimente: stie ca e un nume,mare,celebru/"grand", dar deodata a inceput sa simta , s-a indragostit(surprinzator, as zice eu, dupa versuri)"I never thought that I would be your lover"...al cui? oricum, alambicate versuri sau doar ambigue ...nu mai incerc sa le inteleg.




This is it! here I stand.
I’m the light of the world, I feel grand!
Got this love I can feel
And I know yes for sure it is real.

And it feels as though I’ve seen your face a thousand times
And you said you really know me too yourself
And I know that you have got addicted with your eyes
But you say you gonna live it for yourself.

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover,
C’mon baby, just understand.

This is it! I can say.
I’m the light of the world, run away.
We can feel, this is real
Every time I’m in love that I feel

And I feel as though I’ve known you since thousand years
And you tell me that you’ve seen my face before.
And you said to me you don’t want me hanging round
Many times, wanna do it here before.

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover,
C’mon baby, just understand.

This is it, I can feel
I’m the light of the world, this is real
Feel my song, we can say
And I tell you I feel that way.

Bacalaureat 2010

Au aparut modele de subiecte pentru bacalaureatul din 2010. Abia de-am printat informatia de aici http://subiecte2010.edu.ro
Centrul National pentru Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar a publicat Grila descriptorilor competentei de comunicare in limba romana, cat si doua modele de variante pentru Proba A, de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana.
Pe baza unui text citit la prima vedere sunt formulate cerinte la care se poate raspunde prin analiza atenta a textului(1) si cerinte la care se raspunde sub forma unui text argumentativ(2).
In cazul probei scrise la Limba si literatura romana
nu apar mari modificari fata de subiectele de anul trecut. Subiectul de tipul I include texte studiate/la prima vedere, lirice, epice sau dramatice, pe care se formuleaza 9 cerinte.(30 de puncte)
Subiectul de tipul II reprezinta realizarea textului argumentativ pornind de la un text dat.( 30 de puncte)
Subiectul de tipul III este exact acelasi, foarte cunoscut eseu structurat de 2-3 pagini in care se analizeaza operele autorilor canonici, mentionati in programa. (30 de puncte).

Proiectul Blue Beam

Ma tot intreb: oare ce mai e real din tot ceea ce traim noi? din ceea ce credem ca e Creatie, dat al firii?
E o iluzie ca avem liber arbitru, ca noi hotaram ce ni se intampla...Se propaga atatea zvonuri, incat oamenii de rand nu stiu ce sa mai creada. Mintile sunt bulversate atat de persoanele ce detin puterea, cat si (mai ales) de mass-media.
Internetul e o mare biblioteca, daca stii sa-l folosesti. Daca nu, e un alt mijloc de manipulare. Cat de important este discernamantul dar si increderea in tine si in valorile proprii.

Frunze

E o toamna frumoasa! Cel putin asa cred eu...Desi s-a racorit cam brusc, vremea intra in criterii ce tin de normalitate.
Acum vreo saptamana, daca te uitai spre copaci, crengile erau pline de frunze care parca nici nu aveau de gand sa plece de acolo. De putina vreme, au inceput sa cada in nestire ca nebunele, de parca abia si-au adus aminte ca-i toamna.
Imi place toamna. Imi plac frunzele tarcate in toate nuantele de rosu, galben si verde. Ce frumos trebuie sa arate versantul impadurit al unui munte, pe vremea aceasta!
Maria mea avea o tema pentru acasa: sa duca la gradinita frunze, pentru o anumita activitate. Ce sa fac? Cand am venit de la scoala m-am apucat de adunat frunze. Sa spun ca tema Mariei era, parca, un pretext pentru o placere a mea? Mergeam eu pe o strada cu case si ma opream din cand in cand, priveam pe jos frunzele cazute, priveam copacul ce le imprastiase si apoi alegeam pe cele care erau mai frumos colorate: adevarate opere de arta, unele. Mare artista natura, asta!
Am observat eu ca unii trecatori se uitau mai intrebator la mine: ce-o fi cu femeia asta? se uita dupa frunze uscate, le aduna cu grija si mai si zambeste...saraca. Mai ales unii care iesisera la poarta sa le adune cu matura, cred ca erau cei mai surprinsi.
La o poarta statea un nene mai varstnic dar in putere. Cu pieptul umflat si cu picioarele bine infipte in trotuarul strazii sale, plin de mandrie ca la el in poarta nu erau frunze...ca doar a fost harnic si le-a adunat. Ce neserioase frunzele astea, sa-i umple lui trotuarul...Se aude poarta vecinului sau. Isi indreapta fata in acea directie si-si ciuleste urechile mai ceva ca un caine de vanatoare dupa prada. Cred ca se plictisise singur in fata portii.
Vecinul apare de dupa poarta, iese si incuie dupa el. In timpul acesta, nenea harnicu' striga: "Mai,...Gheorghe(sau cum o fi spus; eu nu retin numele din prima nici cand mi se prezinta cineva)sa-ti aduni frunzele ca iar bate vantul si le aduce la mine!"
Asta de la poarta, in timp ce tot incuia:"Hmmmm???"
Nenea repeta, crezand ca totusi i se acorda atentie:"Sa-ti strangi frunzele, ca iar vin la mine!" Adica nu vezi ca eu le-am adunat? ar fi vrut el sa spuna.
Vecinul cu poarta: "Ce spui?" abia ridicand privirea, de data aceasta, pentru ca reusise sa incuie si-si baga cheia in buzunar.
"Sa-ti maturi frunzele ca le bate vantul la mine!" repeta nenea cu problema frunzelor, perseverent, fara sa i se para ciudat ca spusese acelasi lucru de trei ori.
Omul ce iesise pe poarta, linistit, trece peste trotuarul proaspat maturat al vecinului sau si zice in treacat :"Laaasa, ma!" Si-si vede de drum.
Intre timp trecusem si eu de ei, nu m-am intors sa vad fata harnicului cetatean dar cred ca se cam suparase...
In virtutea normalitatii, frunzele vor continua sa cada...trebuie sa le si adune cineva.
Eu, cu buchetul de frunze adunate, mergeam spre statia de maxi-taxi. Cand urc, vad chiar langa mine, o femeie cu un ghiveci intr-o sacosa. Din sacosa ieseau o gramada de frunze. Ale ei erau toate verzi, cel putin...

"...Batman, Batman !!!"

Desi reclama e destul de veche, tot ma amuza. Oi fi eu mai sadica si ma amuza raul altora? Nu cred. Ideea e superamuzanta. La fel, foarte buna regia dar si actorii. Asta nu inseamna ca am ceva impotriva preotilor...este scoasa in evidenta idiotenia celorlalte doua personaje...



(Eticheta mea, "ce mai e la tv", este cam nepotrivita deoarece reclama aceasta a fost interzisa la televiziune. Cred ca e destul de evident de ce.)

"Ispasire"

Am citit o carte foarte interesanta:"Ispasire" de Ian McEwan (Editura Polirom, 2003). Incipitul cartii e cam anevoios, cu multe detalii, descrieri minutioase aproape balzaciene. Dupa aproximativ 50-60 de pagini citite, cartea nu mai poate fi lasata din mana.
Ian McEwan nu imi fusese cunoscut pana acum; e prima carte pe care o citesc de acest prozator englez contemporan. S-a spus ca in prima parte a creatiei sale a scandalizat prin preferinta pentru teme aproape naturaliste: violenta fizica si psihica, sexualitate in si in afara limitelor normalitatii, macabru, incest, manipulare. Romanul "Atonement"-"Ispasire"(gasit ca traducere si "Remuscare")face parte din a doua perioada a creatiei sale. Dupa ce a atras atentia publicului, criticilor, a inceput sa fie oarecum mai "cuminte". Cu toate acestea, si acest roman poate scandaliza unii lectori mai puritani, desi autorul trece de la acele teme socante ale primei perioade a creatiei la analiza psihologica.
Romanul este structurat in trei parti, plus un epilog intitulat "Londra, 1999".
"Partea intai" include paisprezece capitole fara titluri, numerotate cu numarul corespunzator scris in litere. In fiecare capitol scriitorul prezinta cate o viziune asupra evenimentelor, trecerea la un alt capitol marcand trecerea la o alta reflectare a realitatii create. Partile a doua si a treia sunt impartite in capitole nenumerotate, fara titluri. De data aceasta, partile apartin unor singuri reflectori: Robbie Turner(partea a doua) si Briony Tallis( Partea a treia).
"Partea intai" are dimensiunile cele mai mari, aici se prezinta detaliat relatiile dintre personaje, statutul lor in opera, modul lor de a fi si de a gandi. Scriitorul se dovedeste a fi un fin cunoscator al naturii umane prin modul in care prezinta reactiile psihice, fizice si fiziologice ale personajelor din launtrul lor dar si dinafara. Actiunea este centrata in jurul organizarii unei cine la resedinta familiei Tallis, cu ocazia intoarcerii acasa a fiului mai mare, Leon. Evenimentele se desfasoara pe parcursul unei singure zile, de dimineata pana noaptea tarziu. O zi in care sunt pecetluite destine, sunt decise traiectele viitoare ale vietilor personajelor.
Capul familiei, plecat mai tot timpul de acasa sub pretextul ca are treaba la minister, ascunde adevarul unei alte relatii. Pastreaza legatura cu sotia sa mai mult din formalism, datorita conventiilor sociale, chiar daca vocea sa la telefon arata afectivitate. El reprezinta imaginea tatalui dar e un personaj absent pe tot parcursul operei, nu actioneaza.
Mama, Emily, este aproape invalida din cauza unor migrene insuportabile ce o tin in pat. Fiica mai mare, Cecilia, dupa terminarea studiilor, nu stie de ce nu ia decizia de a se indeparta de casa, de a pleca in viata. Cauta explicatii pentru propria atitudine de delasare, pentru acceptarea atmosferei din casa si pentru lipsa curajului unei initiative personale.
Briony este mezina cu talent scriitoricesc real, manifestat inca de la varsta de unsprezece ani. Ea este cea care vrea sa puna in scena o piesa scrisa de ea in onoarea vizitei fratelui sau.
Piesa ii antreneaza si pe cei trei verisori veniti sa locuiasca in casa Tallis din cauza despartirii parintilor lor: Lola, o adolescenta cu personalitate, constienta de puterea sa de a-i manipula pe ceilalti, de propria putere de seductie(semana cu mama ei) si cei doi gemeni roscati si pistruiati, Pierrot si Jackson.
Spectacolul intentionat de Briony esueaza iar seara ar fi trebuit sa culmineze doar cu cina.
Invitat la cina este si Robbie Turner, baiatul femeii din casa, cel care urmase studiile cu ajutorul domnului Tallis.
In dimineata premergatoare cinei, are loc o intalnire intre Cecilia si Robbie, scena care declanseaza constientizarea sentimentelor celor doi. Desi se cunosc de mici, li se pare ca ceva se intampla intre ei si nu realizeaza exact ce. Robbie simte atractia fata de Cecilia si nevoia sa-si exprime sentimentele. Astfel, scrie nenumarate biletele prin care incerca sa exprime ce simte, niciodata tonul sau continutul fiind cel potrivit, considera el. Pe una dintre ciorne, exprima atractia fizica prin cuvintele cele mai directe, vulgare, exprimand exact ceea ce simtea si gandea el. Acest bilet este luat din greseala, in locul celui cenzurat, si este trimis Ceciliei prin Briony.
Mezina nu se poate abtine si citeste scrisoarea, fiind oripilata de ceea ce vazuse scris. Desi ii inmaneaza biletul Ceciliei, continua sa il creada pe Robbie un maniac, un obsedat. Aceasta idee este accentuata de faptul ca ii surprinde pe cei doi indragostiti(in prima lor scena de dragoste ce coincide cu dezvirginarea Ceciliei) in biblioteca, avand impresia ca Robbie manifestase un act de violenta asupra surorii sale.
In timpul cinei se afla ca gemenii fugisera si toti cei din casa s-au organizat in vederea gasirii lor. In timpul cautarii, Briony surprinde scena in care Lola, violata, este parasita de umbra care tocmai o violentase. Copila, sub influenta scrisorii, a scenei surprinse in biblioteca, crede cu adevarat ca umbra ii apartinea lui Robbie.
Astfel, acesta, care intre timp ii gasise pe cei doi gemeni fugari, este retinut de politie si condamnat. Intregul proces se bazase pe marturisirile lui Briony, Lola sustinand ca nu stie cine a fost agresorul.
Partea a doua a cartii prezinta scene din cel de-al doilea razboi mondial, retragerea englezilor si a francezilor in fata germanilor, in nordul Frantei. Cel care reflecta evenimentele este Robbie, cel care iesit din inchisoare, era soldat, traieste si este tinut in viata de un singur gand: intorcerea la Cecilia, iubita sa. Aceasta nu crezuse acuzatiile aduse impotriva lui si se intorsese impotriva propriei familii. Si ea traia doar cu speranta ca il va revedea.
Partea a treia o arata pe Briony, maturizata, intelegand greseala pe care o comisese la treisprezece ani. Prin marturisirea ei ii condamnase la nefericire pe Cecilia si pe Robbie. Acum vrea sa spuna adevarul dar stie ca instantele judecatoresti nu mai pot schimba un verdict doar pe baza faptului ca ea "s-a razgandit". Vinovatul, violatorul, fusese Paul Marshall, prietenul lui Leon, venit in vizita, "magnatul ciocolatei" . Acesta tocmai se casatorise cu Lola, victima sa cu cinci ani in urma. Briony realizeaza ca nu poate avea marturiile lor in sprijinul adevarului, in momentul in care asistase la cununia lor. Finalul partii a treia aduce o intalnire intre Briony, Cecilia si Robbie. Intalnire in care sora mai mica promite ca va marturisi adevarul, in fata familiei si a notarului.
Epilogul "Londra, 1999" este surprinzator, relativizeza ceea ce s-a prezentat ca fiind real pana atunci. Naratiunea este facuta la persoana intai, este o marturisire. O vedem pe Briony in pragul aniversarii a saptezeci si sapte de ani, prilej cu care familia organizase o petrecere in cinstea sa. Devenita prozatoare de succes, acum stia ca sufera de o boala de natura neurologica,"dementa neurovasculara",care-i determina treptat moartea sistemului nervos central, totala uitare. Ea isi marturiseste vina cu privire la destinul dramatic al celor indragostiti, dar si incercarile repetate de a spune adevarul. Nici macar cartea sa despre ceea ce se intamplase in trecut nu putea fi publicata din cauza proceselor in care ar fi trebuit sa intre pentru presupusa calomnie impotriva celor doi: Lola si Paul Marshall, inca in viata.
Cartea pe care o scrisese in numeroase variante din 1940 pana in 1999, urma sa fie publicata abia dupa moartea celor doi si sigur dupa ce ea isi va fi pierdut de mult contactul constient cu realitatea.
Din aceasta perspectiva, cartea este realizata prin tehnica rememorarii, a intoarcerii in timp. Ceea ce citim in cele trei parti este, de fapt, chiar romanul lui Briony. Cel scris si rescris in nenumarate randuri, cel ce urma sa fie publicat abia dupa moartea sa. Ea marturiseste ca destinul celor doi iubiti nefericiti este pus sub semnul intrebarii. In romanul sau le-a dat posibilitatea de a se intalni dupa razboi...in realitate, se pare ca singura lor intalnire ca iubiti a fost cea din biblioteca, ambii murind in 1940, intalnirea dintre Cecilia, Briony si Robbie neavand loc, niciodata. Astfel, se pune accent pe puterea de decizie a scriitorului: el hotaraste destinul personajelor.
Ian McEwan creeaza o realitate din care face parte Briony, aspiranta la titlul de scriitoare. Ea scrie o carte in care creeaza o realitate ce porneste de la realitatea vietii sale, de la oameni de langa ea. Cat e realitate si cat e fictiune pentru Briony? Si apoi, ce fictiune extraordinara a creat McEwan!
Romanul se incheie circular, cu imaginea punerii in scena a piesei scrise in adolescenta de Briony. Piesa a carei reprezentatie esuase in noaptea in care destinele a doi indragostiti au fost schimbate.
Pe langa conditia creatorului, a scriitorului in lume, subiectul atrage atentia si asupra importantei cuvantului. Intr-o viata de om, scurta, cuvintele conteaza, deciziile conteaza, marturisirile au importanta pentru ca pot schimba destine. Adevarul modificat poate modifica radical destinul. Doar fictiunea iti da libertatea de a te juca cu destinele dupa bunul plac.

Perle ale elevilor

Am sa incerc sa redau intocmai doua rezumate absolut geniale. Elevii aveau de realizat rezumatul operei lui Creanga, "Povestea porcului".
Rezumatul genial no.1
"In Povestea Porcului este vorba despre doi mosnegi care nu aveau nici un copil, dar isi doreau acest lucru foarte mult.Intr-o zi baba i-a zis mosneagului sa se duca in padure si orice fiinta care ii iese in cale sa o ia acasa. Mosneagul ii ascultase sfatul babei si sa dus in padure, unde a vazut o scroafa cu mai multi purcei.
Scroafa si purcelusi cand l-au vazut au rupt-o de fuga, si in urma a ramas cel mai mic si cel mai murdar purcelus. Il prinde il ia acasa si il duce babutei, care sa bucurat foarte mult, l-a spalat si a avut grija de el.
A doua zi mosneagul sa dus la targ si cand a venit de la targ ia dat de stire babei ca imparatul vrea sa-si faca un pod din aur.
Podul din aur i la facut mosneagul, iar in timp ce facea podul imparatul ia spus daca are un fecior pentru ca vrea sa isi marite fata. Mosneagul a ajuns acasa ia spus babei iar purcelusul a auzit ce vorbea el.
Purcelusul noaptea se transforma in print si se ducea la printesa. S-au logodit si au trait fericiti pana la adanci batraneti."
Rezumatul genial no.2
"In aceasta poveste este vorba de o baba si un mos, mosul avea o 100 de ani si baba nouazeci.
Baba ii spuse mosului intr-o zi ca nu are cine sa le spuna tata si mama, isi doreau un fiu. Baba il gonise pe mos de-acasa si ii spusese sa nu vina fara vre-un copil acasa.
Mosul se dusese prin padure si vazuse o porc cu purcelusi sai, porcu il vazuse si a luato la fuga. Se duce mosul in locul in care fusese porcul si da de un purcelus.
Se duce mosul acasa, si il intreaba baba, ai gasit ceva, mosul il scoate din geanta si il arata. Baba surprinsa cand la vazut ia pus numele purcelusul ratacit.
Se facuse noapte baba si cu mosul se culcasera.
Porcusorul se dusese la printesa.
Porcusorul sa insurat cu printesa si au trait pana la adanci batraneti."

Adami si Eve

Pornind de la ceea ce tocmai citisem din "Al doilea sex", volum al scriitoarei Simone de Beauvoir, am mers mai departe cu gandul la femeia din ziua de astazi. Ea se vrea, cu orice pret, egala barbatului in toate cele. Vrea chiar hirotonia femeii, din cate am mai citit prin Paul Evdokimov si chiar intr-un eseu al preotului profesor Ioan Moldoveanu.
Femeia contemporana vrea sa coboare barbatul de pe piedestalul pe care se urcase singur, poate, datorita atributelor sale fizice, in primul rand. Nu, nu am de gand sa intru in vreo dezbatere cu barbatii. Doar observ niste realitati. Eu consider ca suntem (barbati si femei) creatii ale lui Dumnezeu si daca existam asa cum suntem noi (doua sexe), inseamna ca Dumnezeu asa a vrut: sa ne arunce in viata diferiti, Adami si Eve. Nu doar Adami sau doar Eve. Si din moment ce suntem diferiti, din anumite puncte de vedere (in primul rand, fiziologic), inseamna ca avem si circumstante in care nu ne putem inlocui unii cu altii. Oricat de egali am vrea, unii sau altii, sa fim.
Bineinteles ca apoi se poate spune ca de fapt Adam e cel dintai creat, ca el e Omul:"Atunci a luat Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie" Deci el a fost numit "om" iar femeia doar "ajutor potrivit pentru el": "Si a zis Domnul Dumnezeu:<". Astfel a creat Dumnezeu"toate fiarele campului si toate pasarile cerului" numite de Adam cum a dorit el, insa a realizat ca nu s-a gasit ajutor "pe potriva" lui Adam. Atunci Dumnezeu l-a adormit pe Adam, i-a luat o coasta si " a facut-o femeie". Deci, femeia ar fi doar parte din Adam, a fost creata dintr-un os de-ale lui, de aici si traditionala supunere determinata de sentimentul apartenentei.
Apoi, daca mai analizam putin lucrurile citite in Biblie, e clar ca Adam a fost primul creat si abia apoi Eva, dupa ce, Dumnezeu incercase sa-i ofere ajutor prin crearea tuturor animalelor. Acestea din urma nu erau "pe potriva" si de aceea a aparut Eva, "pe potriva" lui Adam deoarece e parte din el. Pana la urma insa,este incadrata tot intre "celelalte fiinte", este privita ca inferioara lui Adam.
De la Adam si Eva, cred ca fiecare fiinta din cele doua serii arhetipale si-a respectat matricea. Astfel, femeia a fost mereu considerata inferioara, slaba, subordonata deoarece asta spune modelul, puterea exemplului istoric.
Cu toate comentariile facute de mine mai devreme, eu cred ca barbatul si femeia se completeaza, nu este niciunul mai prejos, impreuna abia formeaza un trup, unul prin altul isi gasesc sensul in existenta.

Ce mai citesc

Am inceput mai multe carti in acelasi timp.
In primul rand am inceput "Marte rosu" de Kim Stanley Robinson. E prima carte din trilogia "Marte: rosu, verde, albastru". O opera de dimensiuni impresionante despre lupta omului pentru a imblanzi planeta Marte, pentru a o face locuibila de oameni - alternativa pentru Terra. Am inceput aceasta carte de doua ori pana acum, nu am terminat-o. Oare ce ma impiedica? Am sa-mi dau eu seama, vreodata. O fi prea dificila? Nu cred. Nu imi place? Nu cred ca e vorba de asta. Cred doar ca nu am avut destula rabdare, deocamdata.
A doua carte inceputa este "Ispasire" de Ian McEwan. Lectura merge foarte usor, perspectiva narativa e foarte interesanta. Scriitorul se dovedeste un bun cunoscator al sufletului si al mintii, deopotriva. Umbla prin mintea personajelor ca si cum ar umbla prin propriile buzunare. Abia astept sa mai citesc din ea.
A treia carte este "Al doilea sex", opera celebrei Simone de Beauvoir. Pe aceasta am luat-o la rasfoit si am regasit pasaje care ar enerva orice femeie. Are si Simone de Beauvoir dreptatea ei atunci cand apara Femeia. Asta nu ma face neaparat o feminista.
De la inceputul operei te intampina un citat din Pitagora:"Există un principiu bun, creator al ordinii, al luminii şi al bărbatului,
şi un principiu rău, creator al haosului, al tenebrelor şi al femeii." Poftim? cred ca a fost suficient sa citeasca aceasta afirmatie incat autoarea sa-si scrie pledoaria in favoarea femeii.
Alte citate "incantatoare" pentru orice femeie ar fi:
-"Dar, în primul rînd: ce este o femeie? „Tota mulier in
utcro: un uter, aşadar", spun unii. Totuşi, vorbind despre anumite femei,
cunoscătorii decretează: „Acestea nu sînt femei", cu toate că şi ele au
un uter, ca şi celelalte. Toată lumea este de acord în a recunoaşte că
există în specia umană femele; ele reprezintă astăzi, ca şi altădată,
aproape jumătate din umanitate(...)"
-"există un tip uman absolut care e tipul masculin. Femeia are
ovare, uter; iată condiţiile speciale ce o fac prizonieră a subiectivităţii;
se spune cu multă naturaleţe că ea gîndeşte cu glandele."
-"„Femela este femelă în virtutea unei anume lipse a unor
calităţi", spunea Aristotel. „Trebuie să considerăm caracterul femeilor
ca suferind de o imperfecţiune naturală."
-"Este ceea ce simbolizează episodul din Geneză, în care Eva apare extrasă,
după expresia lui Bossuet, dintr-un „os suplimentar" al lui Adam.
Umanitatea este masculină, iar bărbatul defineşte femeia nu în sine, ci
relativ la bărbat..."

Maria

Maria e un superzgamboi alintat. Ma scoate din sarite cand nu-mi da voie sa plec de acasa din cauza ca asa vrea ea, cand monopolizeaza calculatorul cu desenele si cu jocurile pe care abia de stie sa le joace, cand fug dupa ea cu mancarea prin casa, cand ma trezeste la trei noaptea ca vrea lapte, cand o gasesc cocotata pe biblioteca pentru ca vrea ea ceva de acolo, cand o gasesc cu rujul meu in mana si cu fata pictata, cand scobeste painea si arunca miezul pe jos, cand isi ia ceva din frigider si lasa usa deschisa, cand se spala pe dinti si mananca pasta, cand tipa ca nu vrea spalata pe cap, cand vrea sa-i cumpar lucruri la care in secunda urmatoare nici nu se mai uita, cand imi umbla prin geanta pentru ca vrea ea ceva de acolo, cand se dezbraca de hainute desi e rece, cand se dezveleste peste noapte si eu tin pilota cu mana, cand vrea exact acelasi lucru pe care il are altcineva in mana...
Cu toate acestea, e Maria mea. Ma gandeam in cate feluri am tot alintat-o de cand s-a nascut, aproape ca nu mai tin minte: gogosica furioasa, gaga, gagacea, gagarin, Mariuta, Mari, teriorista-terorista, fumusete-frumusete, ochioasa, nasuca, gurita, falcuta, carna, copanica, puti-putulica-putula, bucanica, ubita-iubita, cretulina-cretofolina, reaua-rautate, certareata, scandalagioaica, broscalete-boscuta-broscuta, oata-hoata, smecherie, pitica-piticu, ganganie, soarec-soarece-soricel, turturel-turturica, bursucan, cichilichi, gogonel-gogonica, maimuta-maimutica, pui-puiut-puisor, oachi, tutu-tutuleana, tucurel-tucurica-tuca, madmoazela, alintatura, gandac-gandacel-gandaca, pisicuta-pusoaica-pisoi...si cum i-oi mai fi spus si nu-mi aduc aminte.

Doar ganduri...

E tarziu, destul de tarziu...mintea mea nu vrea sa doarma. Gandesc la ceea ce cred unii, la ceea ce cred altii si la ceea ce gandesc eu.
Lumea e asa cum e. Fiecare se gandeste in primul rand la sine si apoi la ceilalti. Toti ne vrem importanti si toti vedem lumea prin prisma a ceea ce ni se intampla. Cat de importanta e replica celui care ne-a jignit, cat ne-a framantat, cat ne gandim la ea si o intoarcem pe toate fetele...si sunt doar cuvinte aruncate cu sau fara intentie.
Cum ne influenteaza o vorba buna, cum ne motiveaza un indemn, zambetul determinat de o lauda pe care o credem din buna-vointa...
Oamenii...noi. Suntem niste ciudatei organici care au creier si sentimente. Om fi asemenea Lui Dumnezeu ...indoielile or fi tot ale Lui?
Imi place sa privesc oamenii in ochi. Nu din lipsa de politete ci pentru a-i cunoaste mai bine. Oamenii sunt oameni...suntem muritori dar ne simtim atat de importanti...Pentru cei 50-60 de ani traiti pe acest pamant ne facem atatea probleme, ne raportam la atatea reguli si conventii sociale. Ne irosim in pretexte, in prejudecati care nu cred ca-si au rostul.
Sunt asa de multi oameni care nu recunosc ceea ce simt si ceea ce gandesc. De prea multe ori se pune accent pe aparenta, pe ceea ce cred altii sau pe ceea ce vrem sa creada altii. Societatea ne-a transformat in niste animalute bine dresate. Normele sunt cele dupa care trebuie sa ne ghidam. Cel care are curaj sa actioneze dupa cum il duce mintea sau sufletul este un ciudat, este tinta privirilor, discutiilor, este motivul de evadare din propriile probleme.
Toti vrem sa fim buni, sa traim bine, sa adunam, sa epatam...sa aratam prin diverse mijloace ca existam si ca suntem importanti. De fapt, fiecare se vede cel mai important raportandu-se la ceilalti. Fiecare ii vede pe ceilalti ca sateliti ai vietii lor , constient sau nu. Dar viata trece atat de repede, inspaimantator de repede. Cele mai importante sunt momentele de multumire, fie in compania celorlalti , fie in singuratate, depinde de firea fiecaruia.
Da, suntem niste animalute supuse instinctelor. Fie ca e instinctul de supravietuire, foamea, setea, frigul, sexul, toate ne apartin , ne caracterizeza dar vrem sa facem pe educatii, pe evoluatii si pozam in animale bine-crescute. Eu vad instinctele ca manifestari ale intregii noastre fiinte. Ca necesitati ale fiintei noastre pentru o buna functionare, sa spun asa. Asta nu inseamna ca trebuie sa te supui instinctelor, dar ca acestea trag un semnal de alarma atunci cand ceva este in neregula cu fiinta ta.
Biserica e un bun educator din acest punct de vedere: ne face niste apatici ce respecta reguli si sunt multumiti cu propria conditie(chiar daca sinele tipa altceva, vrem binele nostru pentru eternitate, asa ca respectam reguli).
Vreau sa cred in Dumnezeu! Dar aici poate fi vorba de disperarea omului care vrea sa mai aiba o speranta, care vrea sa creada ca, totusi, este ceva mai presus de viata aceasta nebuna in care traim.
Amestec de bucurie si tristete, ce merita cu adevarat trait din viata aceasta? Ce merita? Fericiti acei ce nu-si pun intrebari pentru ca-si iau viata ca pe un dat al sortii si nu-si asuma responsabilitati, au mereu pe ce da vina: pe soarta.

Trei fete

Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea e iubirea!"

Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
(LUCIAN BLAGA)

Omul, toata viata sa, este acelasi, are aceleasi trairi...Ceea ce se schimba este accentul pus pe fiecare dintre aceste trairi.
Copilul, lipsit de experienta vietii, rade si incepe sa descopere intelepciunea si iubirea prin joc.
Tanarul este entuziast, canta, isi descopera intelepciunea si se joaca, iubind.
Batranul, trecut prin ceea ce inseamna viata, tace, stie ce inseamna joc si iubire pentru ca a devenit intelept.
In viata esti copil, tanar, batran, toate - ipostaze ale noastre, ale aceluiasi eu care trebuie sa stie cand sa rada, sa cante, sa taca...sa stie cand sa se joace, sa iubeasca si sa fie intelept.

Semnul ciudat de pe cerul Moscovei

In luna octombrie a acestui an (oricum, din rusa nu inteleg nimic, sa pot sti mai multe), pe cerul Moscovei se pare ca a aparut un fenomen cel putin ciudat. Am vazut filmuletul realizat, evident, de un amator. Pare a fi realizat spontan, ca atunci cand vezi ceva iesit din comun, ceva ce te impresioneaza si vrei neaparat sa imortalizezi. Nu seamana cu alte filmulete in care apar nu stiu ce OZN-uri "surprinse" prin mijloace tehnice de trucare a imaginilor. Cel care filmeaza este in miscare iar "inelul" de pe cer ramane acolo. Apoi, forme ciudate pe cer s-au mai vazut...si mie imi place sa vad norii si sa-mi imaginez lucruri. Aceasta forma nu parea rezultatul intamplarii. De departe, se vedea ca si cum un cerc perfect s-ar fi desenat pe cer. Nu ma pricep eu la fenomene meteorologice dar nu cred ca, in mod obisnuit, avea cum sa-si pastreze forma atat de mult timp.
"Este vorba de intruziunea aerului arctic in atmosfera. Soarele stralucea dinspre vest, in acel moment, iar asta este tot secretul efectului produs in acea zi. Trebuie sa intelegem ca este vorba doar de un efect optic, de o iluzie, chiar daca arata inspaimantator(...) Ar fi posibil ca si smogul sa creeze astfel de iluzii, dar asta se intampla numai pe o vreme calma. In acea zi, vantul era extrem de puternic ceea ce exclude efectul poluarii in aparitia fenomenului." Ar fi spus purtatorul de cuvant al statiei meteo din Moscova.

'Admiral'

Zilele trecute mi s-a recomandat un film:"Admiral"(2008). L-am cautat si l-am gasit...dar nu gasisem subtitrarea. Ce sa fac eu cu un film in care se vorbeste in rusa, fara subtitrare? Puteam doar banui ce se petrece. Acum ca l-am si urmarit, cu subtitrare, nu cred ca ar fi fost prea mari neintelegerile, avand in vedere ca nu dialogurile sunt cele mai importante in acest film. Este un film rusesc, in limba rusa, despre un eveniment din istoria Rusiei, cu regizor(Andrei Kravciuk), scenaristi si actori rusi.
Actiunea este cuprinsa intr-o rama reprezentata de prezenta personajului principal feminin pe un platou de filmare . Aflata pe acest platou pentru a obtine un rol intr-un film, batrana rememoreaza povestea ei de dragoste cu un barbat care a jucat un rol important in istoria Rusiei. Acest flash-back este determinat de o scena ce tocmai urma sa se filmeze:un bal. Astfel, ne intoarcem, odata cu amintirile ridatei doamne, in 1916, an al tineretii sale.
Ne gasim in timpul primului razboi mondial, exact pe nava condusa de Alexandr Vasilievich Kolchak in plin conflict cu o nava germana. Scenele de lupta sunt surprinse realist, fara idealizare: soldati arzand, cu hainele lipite de piele din cauza focului, picioare retezate, sangele curs amestecandu-se cu apa. Cu un mare curaj, cu o mare incredere in Dumnezeu (se roaga in timp ce sunt atacati) soldatii lui Kolchak ii atrag pe germani intr-o zona minata, cu riscul de a sari in aer ei insisi. Planul le reuseste si sunt salvati, avand prilej de bucurie.
La bal, Kolchak este nevoit sa duca la indeplinire o "pedeapsa" primita in urma unui joc, sarutand-o pe sotia tovarasului si prietenului sau, Sergei Nicolaevich. Se indragostesc fara ca vreunul dintre ei sa aiba puterea de a se opune. Sentimentele lor sunt atat de evidente incat au fost observate si de sotul Annei si de sotia lui Kolchak.
Povestea de dragoste se impleteste cu evenimentele istorice, martorul lor fiind Anna, cea care interesata de destinul iubitului ei, urmareste si turnurile istoriei in care el era implicat.
In anul 1917 are loc revolutia rusa care a dus la abdicarea tarului Nicolae al II-lea. Ierarhia se rastoarna, cade monarhia, conducerea e preluata de bolsevici iar in tara stapaneste dezordinea, haosul. Se reorganizeaza o armata, Armata Rosie, dar Kolchak nu este executat asa cum se intamplase cu cei mai multi dintre fostii ofiteri ai armatei. Recunoscandu-i-se meritele militare este trimis in America pentru a ajuta in razboiul impotriva germanilor. Sotia sa pleaca la Paris, impreuna cu fiul sau.
In Rusia existau si aparatori ai vechilor valori, ei organizandu-si o armata antibolsevica, Albii. Kolchack se intoarce in tara si organizeaza armata Albilor dinspre est, in incercarea de a ajunge la Moscova. Se proclama Comandantul suprem al Rusiei(istoria il aminteste ca pe un dictator).
Anna, pentru a putea fi cat mai aproape de barbatul iubit, se ofera pentru a ingriji ranitii din armata, insa fara a-l instiinta pe Kolchak. Descoperind ca Anna se afla atat de aproape, acesta din urma o ia langa el, marturisind ca nu mai poate face greseala de a o indeparta din viata sa. O cere de sotie chiar de Craciun, dupa ce o anunta ca ii ceruse divortul primei lui sotii. Raspunsul la propunere este evaziv iar relatia nu se oficializeaza. Ea se recunoaste a fi sotia lui doar in momentul in care este retinut in vederea condamnarii, si face acest lucru doar pentru a putea fi si ea arestata, cu scopul de a fi cat mai aproape de el.
Kolchak este executat iar Anna traieste, regasita pe finalul filmului in aceeasi scena a platoului de filmare in care ii este refuzata participarea de catre regizorul comunist din cauza ca a fost sotia unui antibolsevic. Aceeasi scena a paharului spart din momentul cunoasterii celor doi iubiti insoteste si finalul filmului. Anna, batrana acum, loveste accidental un alt pahar si-si imagineaza dansul nedansat dar dorit, cu iubitul sau.
Un film frumos in care se impletesc doua povesti: una de dragoste si una de razboi. Eroul masculin este un personaj de exceptie, are un destin iesit din comun si traieste o poveste de dragoste deosebita.(Actorul din rolul principal, Konstantin Khabenskiy, seamana foarte mult cu realul Kolceak.) Totusi, el mai mult actioneaza iar ea(nereprezentativa din punct de vedere istoric) mai mult traieste, simte. El actioneaza mai mult dupa cum i-o cere datoria de soldat iar ea actioneaza doar ca o femeie foarte indragostita care se orienteaza dupa barbatul iubit ca floarea-soarelui dupa soare.
Mi-au placut foarte mult imaginile, verosimilitatea scenelor de razboi, decorurile interioare, detaliile surprinse (picaturile de ploaie cazand in mare, paharul spart)...Si mi-a mai placut foarte mult o scena de lupta in care soldatii "Albi", ramasi fara munitie, au atacat la baioneta pe "Rosii" care trageau in ei ca in condamnatii la moarte aflati la zid. Cu toate acestea, in sunetul gornistilor si impulsionati de moartea unei infirmiere, determina retragerea soldatilor armatei "rosii".
E un film ce place, raspunde la intrebari, impresioneaza, starneste controverse sau indignari...depinde de privitor.

BOC: BAC SI EVALUARE DE TIP INTERNATIONAL , 2010

"Ce a transmis interimarul de la educatie la conferinta de presa de pe 6 octombrie:
Bună ziua tuturor,
Am să prezint, foarte pe scurt, conţinutul ordinului pe care l-am emis, în calitate de ministru al Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cu privire la organizarea bacalaureatului. Din acest punct de vedere, calendarul este următorul şi fiecare elev care este în clasa a XII-a, începând de astăzi, poate să pună în agendă câteva date fixe cu privire la examenul de bacalaureat, date pe care le-am analizat şi cu structurile teritoriale pentru a culege cea mai bună programare, inclusiv prin consultarea cu o parte din absolvenţii de clasa a XII-a, anul acesta. Am ales o formulă puţin mai aerisită şi nu îngrămădită a planificării probelor, atât a celor de la sfârşitul clasei a XII-a, din luna iunie-iulie, cât şi a probelor de competenţă care se susţin pe parcursul anului şcolar. De asemenea, am ţinut cont de faptul că sunt probe de competenţe care nu au existat până în momentul de faţă. Aceste certificate de competenţă în limba română, de comunicare, competenţe digitale şi competenţe în limba străină sunt după un format nou şi eu voi respecta viziunea vechiului ministru al Educaţiei Naţionale, chiar dacă există unele probleme legate de implementarea efectivă, ţinând cont de faptul că, elevii nu au învăţat, în şcoală, pe baza unor programe şcolare care vizau formarea de competenţe, iar acum, examenele care sunt prevăzute la sfârşitul clasei a XII-a mută accentul pe evaluarea competenţelor.

De aceea, respectând ceea ce s-a stabilit, pentru că nu modificăm, voi fi foarte atent ca această trecere de la vechiul sistem la actualul sistem de evaluare centrat pe competenţe să se facă gradual şi cu existenţa unor simulări pe parcursul anului, astfel încât elevii să nu fie luaţi prin surprindere. Un adevărat examen centrat pe competenţe va fi acela care va rezulta la sfârşitul ciclului şcolar care va începe cu 2010-2011, când noile manuale şi programe şcolare vor fi în integralitate centrate pe competenţe, pe alt mod de a învăţa şi nu pe informaţii, aşa cum este în momentul de faţă. Sper că am fost destul de clar încât să se înţeleagă faptul că, prin ceea ce am făcut şi în Legea Educaţiei Naţionale, mutăm centrul de greutate al programei şcolare de pe informaţie pe competenţe. În primul rând, va fi o programă şcolară mai aerisită, va fi o programă şcolară centrată pe competenţe şi nu pe informaţii, va fi o programă şcolară care-i va permite fiecărui profesor să aloce 25% din timp pentru a-şi individualiza planul de învăţare, în conformitate cu nevoile şi aptitudinile fiecărui elev. Repet: asta înseamnă într-adevăr o modificare de structură, de concepţie. Anul acesta, prin decizia doamnei ministru Andronescu se face deja un pas spre evaluarea elevilor pe bază de competenţe, fără însă ca ei să fi studiat deja, pe parcursul liceului, programe şcolare centrate pe competenţe. De aceea, trebuie să fim atenţi ca noile teste pe care le impunem să fie adaptate conform nevoilor elevilor şi luate gradual. În acest sens, am atras atenţia celor abilitaţi in minister asupra acestui aspect.

Primele probe pe care le vor susţine elevii claselor a XII-a sunt cele care vizează evaluarea competenţelor; acestea se susţin pe parcursul anului şcolar. Ar fi fost ideal să poată fi susţinute şi în această toamnă, cum probabil se va întâmpla anul viitor. Acum, însă, datorită faptului că s-a facut trecerea la sistemul actual pe competenţe, este necesar un interval de timp pentru pregătirea modelelor de subiecte, pentru afişarea lor pe site şi pentru realizarea unor simulări, astfel încât copiii să ştie la ce se aşteaptă. Şi de aceea am fixat un calendar, puţin mai relaxat, pentru a avea acces şi la informaţie, pe de o parte, dar şi la o simulare, pe de altă parte. Evaluarea competenţei lingvistice de comunicare orală în limba română va avea loc în perioada 15-17 februarie 2010. În cadrul acestei probe care se va solda cu un certificat şi va măsura competenţa de comunicare orală în limba română se va urmări calitatea gramaticală, adică acea capacitate de a vorbi corect în limba română, calitatea stilistică, nivelul conţinutului, precum şi comportamentul verbal şi non-verbal al elevului în actul de comunicare. Ceea ce fac eu, de exemplu, acum, cu mâna, ca şi componentă a comportamentului non-verbal se încadreză într-o anume evaluare, în măsura în care comunicarea non-verbală face un cadru, un tot cu comunicarea verbală. Dacă nu se sincronizează, vă daţi seama ce poate să fie în faţa interlocutorului pe care-l am. După cum ştiţi, ele nu se finalizează cu o notă, ele se finalizează cu un calificativ. Proba se consideră trecută indiferent de calificativul pe care-l obţii, numai că dacă nu ai dat această probă, nu poţi să ajungi la examenul final de la sfârşitul lunii iunie. Modelele de subiecte pentru proba orală vor fi elaborate până la data de 30 octombrie şi se vor afişa pe site-ul ministerului.

De asemenea, vor fi elaborate grile de evaluare şi criteriile-cadru pentru acordarea nivelurilor de competenţă în comunicarea orală în limba română. Pe 30 octombrie aşadar, avem şi modele de subiecte şi modele de evaluare ca să ştie copii la ce se aşteaptă şi, în consecinţă, lucrurile să fie lămurite. Cea de-a doua probă, care ţine tot de competenţe şi e tot pe parcursul anului şcolar, va fi în perioada 19 -29 aprilie şi vizează evaluarea competenţelor digitale. În cadrul acestei probe, un subiect de examen va cuprinde până la 25-30 de itemi care vizează anumite competenţe ce vor fi evaluate în următoarele domenii, de exemplu: utilizarea computerului şi organizarea fişierelor, sisteme de operare, procesoare de texte, procesoare de calcul tabelar, prezentări, baze de date şi mijloace moderne de comunicare, respectiv Internet. Ceea ce vor avea de evaluat profesorii se va baza pe ceea ce elevii au studiat la Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor în clasa a IX-a şi a X-a. Şi aici am atras atenţia asupra următorului fapt: când au studiat în clasa a IX-a şi a X-a disciplina Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, elevii nu ştiau, la acea vreme, că în clasa a XII-a vor avea un certificat de competenţă digitală şi de aceea am cerut să nu se facă certificate de competenţă digitală pentru cei care urmează să dea examen la Microsoft sau la Bill Gates, în audienţă, sau pentru o complexitate extraordinară, să se ţină cont de nevoile de bază pe care le are în utilizarea calculatorului un elev care tremină clasa a XII-a. Am observat că există tentaţia, în minister, de a face probe stufoase, de 3 ore, la competenţă digitală. Am rămas profund surprins să văd că o probă de competenţă digitală durează peste 3 ore. Ea trebuie adaptată la ceea ce este necesar şi să surprindă, într-adevăr, esenţialul, pentru că obiectul nostru nu este să dăm cât mai mult de lucru evaluatorilor, ci să gasim un echilibru între noţiunile de bază, cunoştinţele elevului şi evaluarea corectă. Voi urmări ca acest lucru să se respecte pentru a evita o supraîncărcare. De aceea modelele de subiecte vor fi elaborate până pe data de 30 octombrie şi publicate, aşa cum v-am spus, pe site. De asemenea, voi solicita realizarea unei simulări, în lunile februarie-martie, pentru proba de competenţă digitală, astfel încât elevii să ştie la ce să se aştepte atunci când o vor susţine. Cea de a treia probă de competenţă, în perioada 31 mai-4 iunie, vizează evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă modernă. Această probă va urmări, practic, să indice competenţele elevului de înţelegere a unui text scris şi competenţa de exprimare scrisă, concomitent cu acea competenţă de exprimare orală într-o limbă de circulaţie internaţională. Fac menţiunea aici, că am solicitat ambasadelor, în mod oficial, să ne trimită la minister certificatele de competenţă pe care le recunosc în limba respectivă. În cazul în care sunt elevi care au obţinut TOEFL-ul sau au susţinut teste internaţionale în alte limbi sau în limba engleză, dar alt model, acestea să fie recunoscute şi să nu mai fie nevoie de susţinerea acestei probe. De altfel, am cerut şi celor care pregătesc proba de competenţe digitale să ne spună ce anume poate fi echivalat la nivel de certificat existent astăzi în România şi, în cazul în care un elev a reuşit pe parcursul liceului să dobândească un anume certificat de competenţă digitală, să nu mai fie nevoit să susţină o asemenea probă. Acestea sunt probele care vizează competenţele şi se desfăşoară acum pe parcursul anului şcolar.

La sfârşitul clasei a XII-a, prima probă scrisă la limba şi literatura română va avea loc în 28 iunie 2010, iar cea la limba şi literatura maternă, în 29 iunie. Două zile mai târziu după data de 28, în 30 iunie, proba obligatorie a profilului, tot probă scrisă, în funcţie de profil. Am lăsat un interval de o zi, spre deosebire de practicile anterioare, când erau una după alta (excepţie fac cei care susţin proba în limba maternă). Deci, 28 iunie - limba şi literatura română, 30 iunie - proba obligatorie a profilului, 2 iulie - proba la alegere a profilului şi specializării, 4 iulie - afişarea rezultatelor, 6-7 iulie: soluţionarea contestaţiilor, 8 iulie - afişarea rezultatelor finale. Fac menţiunea că proba orală de evaluare a competenţelor de comunicare în limba maternă se desfăşoară în perioada 17-19 februarie. Reiau: 15-17 februarie în limba română, 17-19 februarie pentru comunicare în limba maternă. Cam acestea ar fi elementele de bază în organizarea bacalaureatului pe care le voi monitoriza, astfel încât toate datele şi termenele stabilite să se respecte.

În cele ce urmează, voi prezenta câteva aspecte legate de trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a. Potrivit actelor elaborate de către minister, în calculul mediei care va sta la baza departajării elevilor la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a, 50% va conta media din clasele V-VIII, 25% teza cu subiect unic din clasa a VII-a şi 25% evaluarea de la sfârşitul clasei a VIII-a, evaluare după un anumit model de test internaţional. Şi aici există o noutate: nu am intervenit şi nu am modificat procedura. Atrag, însă, atenţia, că în această evaluare de la sfârşitul clasei a VIII-a, la limba şi literatura română pe de o parte, la matematică, pe de altă parte, probele sunt centrate pe un model de test care se practică la nivel internaţional. Şi aici, vreau să se ştie foarte clar şi să se înţeleagă că, pe parcursul claselor V-VIII, elevii nu au avut la bază o programă de învăţământ care să se finalizeze cu o evaluare de tip internaţional. De aceea, rezultatele elevilor noştri la testele de tip internţional sunt foarte proaste. Acum, prin ceea ce pregătim, se schimbă programa de învăţământ pentru a direcţiona lucrurile spre evaluarea de tip internaţional care să urmărească formarea de competenţe, mai ales competenţe interdisciplinare. O să vedeţi acele modele de teste, diferite de tot ce am învăţat noi în şcoală, care urmează să pună elevul în situaţii de a lega informaţii pe care le învaţă la diverse discipline, de a le utiliza într-o manieră pragmatică. Aceste probe vor fi conform graficului stabilit anterior: limba şi literatura română (scris): 4 mai 2010, limba şi literatura maternă (scris): 6 mai şi 12 mai: matematică (probă scrisă). Am fixat, ca noutate, termenul de 30 noiembrie pentru afişarea modelelor de subiecte pe site, spre deosebire de 30 octombrie, data fixată pentru bacalaureat. Am cerut şi aici ca, în lunile februarie şi martie, să fie organizate simulări, pentru a pregăti şi elevul, dar şi corpul profesoral, în vederea realizării acestei examinări. Nu am intervenit în sensul modificării a ceea ce s-a stabilit înainte de începerea anului şcolar pentru că am considerat că nu este firesc să intervenim şi să modificăm o procedură deja derulată, dar atrag atenţia asupra faptului că sunt probe de evaluare care urmăresc un rezultat ce n-a fost avut în vedere, pe deplin, pe parcursul şcolii. De aceea, cer raţiune şi raţionalitate din partea celor care elaborează subiecte pentru a nu crea o discrepanţă majoră care să nu aibă acoperire în ceea ce au învăţat elevii, ci dimpotrivă, pe baza modelelor pe care le prezentăm, a simulărilor pe care le vom realiza, să facem un pas - dacă s-a început - în direcţia mutării evaluărilor pe competenţe. În mod logic şi direct, acest lucru trebuia început, cu grad de reuşită sută la sută, după ce noile programe şcolare, noile manuale, erau centrate pe competenţe. Acum că s-a făcut acest pas, nu ne întoarcem înapoi, dar subliniez necesitatea de a avea atenţie pe acest subiect şi o să vă invit şi o să vă rog pe dumneavoastră, fiindcă eu nu o să fiu la această masă foarte mult timp, ca viitorul ministru care va fi în locul meu să fie întrebat în ce măsură a reuşit şi reuşeşte să compatibilizeze eficienţele testelor cu ceea ce au învăţat copiii în şcoală astfel încât să nu se creeze o diferenţă mare faţă de aşteptări. Dacă dumneavoastră aveţi întrebări, împreună cu doamna secretar de stat Oana Badea o să încerc să vă răspund.

6 octombrie
BIROUL DE PRESĂ"
(Sublinierile imi apartin. Nu de alta, dar trebuie sa te si orientezi :) )

EMOTIE DE TOAMNA

Emotie de toamna
de Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

De ras

La un centru de cercetari nucleare, directorul ingrijorat se adreseaza inginerilor:
- Baieti, s-a blocat calculatorul! Mai stie cineva cum se face o inmultire?

De ce barbatii nu pot avea mai multe neveste ?
- Pentru ca ii protejeaza legea!

Sotia unui informatician:
- Draga, du-te la magazin si ia salam. Daca au oua, ia zece.
Programatorul ajunge la magazin:
- Aveti oua ?
- Da.
- Atunci dati-mi 10 salamuri....

Patru prietene tinere si frumoase si-au petrecut concediul impreuna la mare, fara barbatii lor.
La intoarcere, pe una dintre ele au apucat-o remuscarile:
- Fetelor, am sa-i povestesc lu' barbatu-meu de cate ori l-am inselat in concediu.
Bruneta: - Ce idioata!
Roscata: - Ce curajoasa!
Blonda: - Ce memorie!

Pe Titanic, se pare ca a fost si un roman. Dupa impact, tipul ia o barca si vasleste disperat sa se salveze.
- Unde pleci, dom'le? Nu vezi ca mai sunt femei aici?
- Lasa-ma in pace, omule, mie de femei imi arde acum?

"Restul e tacere"

Din cand in cand mai vizionez cate un film: e o metoda destul de facila de destindere. Cel mai recent film pe care l-am urmarit a fost "Restul e tacere" (premiera in Romania, 7 martie,2008), in regia lui Nae Caranfil.
Este un film despre realizarea primului lungmetraj din istoria cinematografiei romanesti,"Independenta Romaniei"( existent in Arhiva Nationala de Filme). Filmul ce sta la baza creatiei lui Nae Caranfil a fost realizat intre 1911-1912, regizorul intrand in contact pentru prima data cu el,prin lectura cartii tatalui sau, Tudor Caranfil, "In cautarea filmului pierdut". I-a fost starnita curiozitatea pentru acele vremuri ale inceputului de secol XX, in care antitezele dintre Orient si Occident isi gaseau firesc locul pe teritoriul tarii noastre.
Interesul sau a fost concentrat pe istoria "nasterii" acelui film cu valoare istorica. Grigore Ursache(in realitate Grigore Brezeanu), jucat de Marius Florea Vizante, este fiul vedetei de comedie a Teatrului National, Iancu Ursache(Ion Brezeanu). Nu reuseste sa intre la Conservator pentru ca a cazut la proba medicala(nu se incadra in aspectul fizic dorit, el fiind scund si cu aspect de copilandru). Se vede nevoit sa-si caute de lucru in alte domenii decat arta teatrala, intre timp el realizand filme pentru multime, pe pelicula.
Are ideea de a realiza o creatie istorica, insa are nevoie de investitori. Astfel, intra in contact cu Leon Negrescu(Popescu, in realitate), jucat de Ovidiu Niculescu, un mosier bogat care se crede "Protector al Culturii Romanesti", aceasta fiind misiunea lui "divina".

Proiectul tanarului primeste sprijinul lui Leon si chiar o sponsorizare din partea lui Carol I. Se prezinta eforturile depuse pentru realizarea filmului si incercarea artistului regizor de a-si impune vointa in fata puterii banilor. Puterea de manipulare a celui ce are bani pare fara limite.
Eroii realizeaza filmul, urca treptele succesului, insa caderea este surda si grea: Grig nu mai realizeaza niciun film de succes iar Leon investeste prea mult in aceasta industrie, ceea ce-i aduce falimentul.
In film joaca foarte multi actori tineri, cel mai bun joc actoricesc a fost cel al lui Vizante, dupa parerea mea. Replica data de Ovidiu Niculescu este aproape la aceeasi inaltime, dar Mirela Zeta(de la "mondenii") , cea care o joaca pe Emilia, tanara de care se indragosteste Grig, joaca destul de fals.
Scenariul si regia ii apartin lui Nae Caranfil si sunt de valoare; imaginea este extraordinar de frumoasa; sunetul este bun(am citit ca mixajul sonor a fost facut la Hollywood); mi-au mai placut si costumele si decorurile care chiar te duceau cu gandul la inceputul de secol XX.

"Daruind vei dobandi"

Am in fata un volum,"Daruind vei dobandi"(Editia aIV-a ingrijita de Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2000), de Nicolae Steinhardt, Monahul Nicolae Delarohia, si am impresia ca este mai mult decat o carte, am impresia ca are viata, ca vorbeste...
Aceasta carte nu se poate citi oricand, oricum...cel putin asa consider eu. Este o carte de suflet, pentru suflet, trebuie sa ai o stare speciala pentru a o putea citi. De ce spun asta? Pentru ca am incercat sa o citesc pur si simplu, deodata, pentru ca aveam timp liber. Nu am putut. Nu eram capabila sa primesc mesajul asa cum a fost el intentionat sa ajunga. Nu am continuat atunci pentru ca mi se parea aproape un sacrilegiu sa intorc paginile pe rand doar pentru a ajunge la sfarsit si ca apoi sa spun:"Am citit aceasta carte." Cine vrea sa citeasca aceasta carte trebuie sa fie pregatit sa o primeasca. Cu exceptia fragmentelor in care se adreseaza direct calugarilor, cartea este un real sfatuitor pentru orice crestin ortodox(chiar si pentru cei a caror balanta inclina mai mult spre necredinta).
Steinhardt a adunat in acest volum predici exact asa cum au fost ele elaborate, gandite, simtite. Caracterul oral este evident deoarece apar paranteze, explicatii suplimentare, exemple, citate, trimiteri la literatura universala, Biblia, credinta in Dumnezeu fiind principalul suport al textului.
Da, am asteptat momentul sa pot citi/"asculta" aceasta carte. Cu toate acestea, nu am citit predicile in ordinea data in volum ci in ordinea in care ele raspundeau unor cerinte interioare sau unor curiozitati.
Steinhardt este un scriitor extraordinar si un teolog plin de har, este de o eruditie nemaipomenita, de o mare volubilitate, capteaza atentia, te provoaca, da raspunsuri, foloseste in chip firesc un limbaj care penduleaza natural intre academic si cel mai banal colocvial.
Steinhardt este impacat, linistit ca si cum tocmai ar fi venit de la o intrevedere cu Dumnezeu iar indoiala nu ar mai avea ce cauta in sufletul sau in mintea sa.
Dupa cautari indelungi (el trecand de la confesiunea mozaica la religia ortodoxa, fiind botezat la 48 de ani, in inchisoarea Jilava)el a ajuns acolo unde se afla omul simplu in credinta sa si acolo unde ar trebui, in mod firesc, sa ne aflam toti. Prin mijloacele sale elevate, prin trimiteri la cultura universala, Steinhardt poate convinge prin cuvintele sale chiar si pe cei mai sceptici intelectuali.
"Dau putina importanta filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului si eruditiei, care toate nu-s de o fiinta cu dreapta credinta libera, nemotivata, pascaliana. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existentialisti, dar nici nu vad totul numai in negru, stiu ca lumea e neunitara si surprinzatoare, ca totul-in bine ca si in rau- se poate petrece in cuprinsul ei.(...)Cred in minuni(...) odata cu Dostoievski, cred ca macar de-ar fi adevarul altceva decat Hristos, eu tot voi ramane, orice s-ar intampla, cu Hristos."
Monahul Delarohia te face sa te simti mic dar apoi tot el te urca la nivelul sau tocmai prin faptul ca el stie sa coboare. Te face sa te stii important in lumea aceasta care nu-i pura intamplare, iti da speranta, te face sa crezi ca pana la urma, indiferent de ceea ce va fi, libertatea si linistea sufletului tau este doar la tine, depinde doar de tine ceea ce esti sau ceea ce vrei sa fii.
Invatam din predicile sale ce inseamna: Credinta, Incredere, Iubire, Constiinta, Curaj, Impacare, Iertare, Buna-cuviinta, Dezinteresarea, Inteligenta (caci Dumnezeu nu ne vrea prosti), Vorba buna...si sa dai ceea ce nu ai pentru ca astfel vei dobandi.

Pasienta lui Napoleon (II)

Dupa ce au fost impartite cartile in cele sapte teancuri corespunzatoare semnificatiilor mentionate mai devreme, se face interpretarea in functie de urmatoarele simboluri:

TREFLA
1.Dragoste sincera
2.Secret
3.Bani putini(suparare)
4.Bani multi
5.Cadou
6.Sa nu disperi
7.Cineva doreste sa te vada
8.Lacrimi
9.Surpriza
10.Gelozie
12.Musafiri
13.Noroc neasteptat
14.Barbat tanar

PICA
1.Noroc
2.Veste rea
3.Piedici
4.Boala
5.Vei reusi ce gandesti
6.Te vorbeste cineva de bine
7.Esti laudat(onoare)
8.Cearta
9.Veste onorabila
10.Veste buna
12.Mare noroc
13.Femeie in varsta
14.Barbat in varsta

CARO
1.Veste onorabila
2.Persoana placuta
3.Noutati placute
4.Intriga
5.O zi placuta
6.Curiozitate placuta
7.Persoana falsa
8.Realizarea dorintelor
9.Drum lung
10.Te doreste cineva
12.Tranzitie, schimbare
13.Petrecere
14.Paguba

Inima
1.Cununie
2.Mica bucurie
3.Mare bucurie
4.Companie placuta
5.Prieten sincer
6.Noutati de la drum lung
7.Bucurie de departe
8.Intalnire
9.Casa straina
10.Scrisoare
12.Invitatie
13.Cunostinte noi
14.Proces, judecata

Normal ca acum depinde si de imaginatia fiecaruia, de capacitatea de a asocia evenimentele din viata cu ceea ce apare in pasienta.
Eu nu spun ca aceasta pasienta a fost verificata de mine sau ca m-as pricepe la cine stie ce interpretari, nici pe departe. Spun doar ca stiu aceste reguli de la o persoana care chiar credea in ea.

Pasienta lui Napoleon (I)

Pasientele reprezinta jocuri de carti prin care se ghicesc imprejurari trecute prezente sau viitoare din viata cuiva. Conform DEX avem urmatoarea explicatie: Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe.
De ce dau eu aceasta explicatie? Pentru ca am aflat regulile de joc ale unei astfel de pasiente. Este vorba despre pasienta lui Napoleon. Se spune ca, in trecut, soldatii se deconectau in timpul liber avut la dispozitie prin jocul de carti. De multe ori singuri, ei isi foloseau cartile de joc pentru pasiente. Chiar Napoleon insusi si-ar fi citit viitorul in pasiente, doar inainte de batalia de la Waterloo(18 iunie 1815) cartile i s-ar fi inchis. Aceasta lupta, pierduta in fata Coalitiei a saptea conduse de ducele Wellington si de feldmaresalul von Blucher, a insemnat caderea definitiva a lui Napoleon si a Imperiului sau.
Revenind la regulile jocului.
Se ia un pachet obisnuit de carti. Persoana care vrea pasienta (care isi vrea "ghicit viitorul") amesteca putin cartile gandindu-se la situatia despre care vrea un raspuns. Apoi se intorc (in teanc, cu fata in sus)pe rand cartile, numarandu-se de la 1 la 14, sarindu-se 11, pana la terminarea teancului . Atunci cand ordinea prin numarare a cartii coincide cu numarul de pe carte, se scoate cartea si se pune alaturi, intr-un alt teanc, cu fata in jos.
Se numara toate cartile o data. Apoi se ia teancul deja numarat si se numara , la fel, a doua oara. De aceasta data ultima carte nu va mai fi 14 asa ca atunci cand intoarcem pentru a treia oara teancul pentru a se numara, se continua de la ultimul numar ramas de la a doua numarare. De fiecare data, cartile al caror numar coincide cu ordinea prin numarare se pun in teancul alaturat.
Dupa ce am numarat de trei ori, punem deoparte cartile numarate si luam cartile pe care le-am scos alaturi. Pe acestea le impartim in sapte teancuri. Cand sunt mai putin de sapte carti obtinute ar fi mai putine informatii oferite de pasienta. Fiecare teanc astfel obtinut ar reprezenta la interpretare:
1.ceea ce e pentru tine
2.ceea ce e pentru casa
3.ceea ce va fi in curand
4.ceea ce va fi in viitor
5.ce nu stii
6.ce se va intampla pe neasteptate
7.ce o sa te mire

"Nisip de pe luna"

De mai multa vreme la Cartoon Network in pauzele de reclame se prezinta un nou joc pentru copii:"Nisip de pe Luna". Toate bune si frumoase. Ce treaba am eu cu nisipul de pe Luna? Eu? Nicio treaba. Daaar are treaba Maria .
De cand a vazut reclama ma innebuneste: "Mami, imi cumperi si mie nisip de pe Luna? "Da, mami, am sa-ti cumpar."
La inceput a tinut doar confirmarea aceasta ca vreodata ii voi cumpara. Pe urma a inceput sa ma traga de mana, sa ma duca in fata televizorului sa-mi arate "Uite , mami, nisip de pe Luna. De-asta veau eu!" Pai, se asigura fata ca am vazut bine, ca poate nu stiam exact despre ce era vorba in cerinta. "Da, da, stiu, am sa caut si am sa-ti cumpar." Nu dadeam o data exacta ca atat imi trebuia.
Pe urma s-a cam complicat treaba: cand veneam de la "sevisiu", de la scoala, aceeasi intrebare: "Se mi-ai cumparat? Ai gasit nisip de pe luna?...printre altele.
Astazi s-a cam ingrosat gluma. Cand sa iesim afara, si-a luat fata mea o hartie de 1 leu(10 mii) din pusculita(probabil credea ca daca e de hartie are valoare mai mare) ca sa se asigure ca are bani sa-si cumpere ceea ce-si dorea. Cateodata , cand vrea tot felul de prostii ii spun ca nu am bani si-o trimit pe ea sa-si cumpere, daca are.
Mandra nevoie-mare, cu banul in manuta ( nu a vrut in ruptul capului sa mi-l dea mie sau sa-l bage in buzunar), pe faza sa cumpere nisipul de pe luna, imediat ce-l gaseste. Daca ar fi fost dupa ea ar fi intrat in toate magazinele: farmacii, aprozare, de mobila etc. ca sa intrebe de nisipul ei. O tineam bine de mana si-i explicam faptul ca trebuie sa cautam la librarii (ii explicasem ce-s alea, nu stiu cat a inteles).
Ce m-am distraaat, nici nu-mi imaginam! Cand adresam intrebarea vanzatorului, se uita la mine o data, de doua ori, ceva de genul:"Iti bati joc de mine?" Unul , un nene mai in varsta, care nu prea se prinsese, incerca sa imi explice ca de fapt nu exista asa ceva...
Pe urma am pus-o pe Maria sa intrebe . Ea, serioasa si demna :) cu banul indreptat spre vanzatoare:"Veau nisip de pe luna!" Normal ca trebuia sa explic eu ce vrea copilul, dar macar nu mai paream eu...cazuta din luna. Era solicitarea Mariei, nu a mea.
In cele din urma, pana si Maria a spus resemnata: "Nu se gaseste..." Apoi, repede :"Hai, sa cautam altseva! Sa ma gandesc..." Si pune degetul (a la Vlahuta), ganditor, la tampla.
Aoleu, o luam de la capat...