"...Nefericirea vine deci singura, in schimb fericirea trebuie dobandita. Frica, furia si tristetea sunt pericolele lumii exterioare, dar natura a conceput placerea penru a ne atrage in situatii bune. Nu numai oamenii sunt programati asa. Soarecii e laborator , de exemplu, se duc mereu in acele locuri ale custii in care s-au imperecheat, de parca ar vrea sa faca totul pentru a mai putea trai o data acea experienta.
Ceea ce-i deosebeste pe oameni de soareci este imaginatia. Spre deosebire de animale, noi nu trebuie neaparat sa fi trecut printr-o situatie anume ca sa tragem concluziile corecte pentru viitor; e suficient sa ne imaginam o intamplare. In lumea afacerilor, anumitor intreprinzatori le este atat de frica de supararea de dupa o pierdere, incat evita sa faca speculatii prea riscante. Iar in dragoste, fantezia unei nopti cu persoana iubita, dar care ne ramane inaccesibila, ne accelereaza pulsul.
Trairea fericirii si asteptarea ei au astfel rolul de a ne controla comportamentul. Cu aceasta concluzie , cercetarile moderne asupra creierului confirma o idee de baza a filozofiei antice, intre timp uitata: in vreme ce astazi multi oameni percep fericirea ca pe ceva ce tine de destin si care poate exista sau nu, ganditorii din Antichitate spuneau sa fericirea este determinata de actiuni corecte. "Fericirea este urmarea unei activitati."spunea Aristotel. Fericirea nu este un dar de la zei, ci apartine celui care isi foloseste posibilitatile in mod optim. "[...]asa cum un bun strateg se serveste de armata pe care o are la dispozitie in modul cel mai util pentru lupta, la fel cum un bun cizmar face din pielea disponibila cea mai frumoasa incaltaminte"(Aristotel, ed. rom.1988), un om intelept face intotdeauna din inclinatiile sale si din ocaziile ce i se ofera tot ce este mai bun. Dupa Aristotel, viata activa este secretul fericirii si al implinirii.
Din aceste idei, filozofii antici au tras doua concluzii. Prima: daca fericirea rezida in implinirea tuturor posibilitatilor umane, atunci trebuie sa existe niste reguli general valabile pentru a o atinge. A doua: fericirea poate fi invatata urmand aceste reguli. Nu suntem victimele starilor noastre psihice si nici ale mediului.
Pentru ca astazi nu mai intelegem prin fericire decat o stare placuta, nu ne este foarte usor sa intelegem conceptia antica. Mai degraba ne uitam , plini de invidie, la cei aparent fericiti, care au parte, pe nedrept, de mai multe momente euforice decat noi. Ignoram cu aceasta ocazie faptul ca- in ciuda diferentelor dintre oameni- elementele care ne apropie, atat biologic, cat si spiritual, de ceilalti sunt mai numeroase decat cele care ne despart. Tindem sa concepem fericirea ca pe o placere , fara un drum de parcurs si fara costuri, deci nu ca pe un proces. Iar aceasta viziune nu este realista."
(Strefan Klein, "Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005, p.36-37)
