Pentru rolul din "Lebada neagră", Natalie Portman a primit premiul Oscar(2011) pentru cea mai bună interpretare feminină.
Filmul, regizat de Darren Aronofsky, este un thriller psihologic în care se urmăreşte transformarea unei balerine ce doreşte să atingă perfecţiunea, Nina Sayers. Ea este protejată excesiv de mama sa, Erica, o fostă balerină, care consideră că a renunțat la cariera de balerină pentru a o avea pe fiica sa. Erica îşi proiectează dorinţele nerealizate de ea ca balerină, în fiica sa, anulându-i personalitatea, controlând-o excesiv şi cerându-i doar performanţă profesională. Astfel, tânăra balerină nu este suficient de dezvoltată emoţional, comportându-se profesional ca o balerină profesionistă, însă, emoţional, rămânând la stadiul de copil, trăind într-o cameră roz, înconjurată de jucării.
Când este pusă în situaţia de a juca rolul principal în "Lacul lebedelor" de Piotr Ilici Ceaikovski, deoarece fosta prim-solistă, Beth MacIntyre(Winona Rider) nu se mai poate ridica la standardele de performanţă cerute, se simte cuprinsă de panică, nefiind sigură dacă se poate ridica la standardele cerute de dublul rol pe care trebuie să-l joace: atât lebăda neagră cât şi lebăda albă.
Ea este perfectă pentru rolul lebedei albe: este pură, perfecţionista, însă rigidă în mişcări din cauza controlului excesiv exercitat asupra propriei persoane. Încearcă sa "fure" din calităţile fostei soliste şi, mai ales, încearcă să o imite pe Lily (Mila Kunis), o balerină nouă în companie, nu la fel de talentată ca Nina însă spontană, plină de viaţă, energie şi pasiune, perfectă pentru rolul lebedei negre, aşa cum o consideră regizorul şi deţinătorul companiei, Thomas Leroy (Vincent Cassel), cel care încearcă să descătuşeze pasiunea în noua solistă.
În încercarea de a-şi descoperi şi latura "neagră" a personalităţii sale, Nina se dedublează, are halucinaţii, descătuşări erotice, reacţii faţă de controlul excesiv exercitat de mama sa, are senzaţia acută de metamorfozare în lebădă. Spectatorul este purtat între vis, halucinaţie şi realitate, nu mai ştie ce e real şi ce e imaginaţie, plăsmuire a minţii Ninei.
Finalul deschis ne lasă să interpretăm: că metamorfozarea este totală şi definitivă, că rolul a fost jucat perfect dar că perfecţiunea a cerut moartea...
