Stiam ca este o comedie, si am mers la teatru intr-o zi de vineri dupa o saptamana de munca, sa ne mai deconectam. E adevarat ca au fost si scene amuzante, pline de umor, insa semnificatiile piesei sunt foarte complicate...Dorin, dupa ce a iesit de la teatru, intreaba:" Sigur nu mai e o parte? sigur s-a terminat?" Aproape toti spectatorii au ramas bulversati deoarece finalul este ambiguu si deschis interpretarilor.
Avand in vedere ca se incadreaza in teatrul absurdului si ca ne-am dus nepregatiti, fara sa fi citit piesa in prealabil, am iesit discutand la nesfarsit posibile interpretari.
Petru Iamandi, autorul traducerii a mentionat:" Galatenii care vin la acest spectacol trebuie sa se astepte la o piesa care se ridica mult deasupra repertoriului cu care ne-a obisnuit teatrul nostru. Este o piesa din repertoriul universal clasic, o piesa reprezentativa pentru teatrul absurdului si ar trebui ca spectatorul sa aiba habar de ceea ce inseamna teatrul absurdului. Textul se preteaza la mai multe interpretari..."
Personajul Stanley locuieste intr-o pensiune fara turisti de cam un an de zile. Este un pianist ratat care duce o viata sedentara, ca intr-o continua vacanta, departe de problemele vietii reale.
La pensiune vin , spre surprinderea tuturor, doi vizitatori ciudati care par a avea un plan bine pus la punct...dar nu se stie ce intentioneaza si nici nu se va sti. Unul dintre cei doi pare a fi paralizat, imobilizat intr-un scaun cu rotile, dar spre sfarsitul piesei se ridica viguros si energic, fara nicio explicatie. Al doilea vizitator pare a fi umbra primului, un tanar nevrotic ce-i tine isonul in tot ce zice si face. Cei doi, exercita o putere neobisnuita asupra celor din jur, mai ales prin puterea cuvintelor rostite in iures halucinant, fara sens si legatura cu realitatea. Prin replici absurde si repetate, ei isi determina tinta sa-si piarda mintile. Astfel, pianistul Stanley, motivul vizitei lor acolo, pare sa fie supus unui proces de spalare a creierului, ajungand ca o marioneta in mainile celor doi vizitatori care organizasera petrecerea in cinstea zilei lui de nastere. Petrecerea este o intamplare halucinanta care schimba modul de a fi al femeilor invitate, care se comporta ca niste usuratice.
In final, Stanley este imbracat in frac, ca pentru o ultima reprezentatie , este asezat in scaunul cu rotile si este luat de cei doi ciudati vizitatori, fara ca el sa poata opune vreo rezistenta.
Finalul, in simetrie cu inceputul pare sa restabileasca linistea in pensiune, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic nefiresc acolo. Ambiguitatea este evidenta prin multitudinea de posibile interpretari: moartea personajului luat de ingeri ai mortii care-i amintesc de trecutul sau, forte necunoscute ale vietii care ne manipuleaza si ne determina sa luam hotarari independente de vointa noastra, impulsuri inexplicabile care ne determina sa ne comportam ca si cum nu am fi noi insine...
Deşi nu pot spune că m-am dumirit ce-a vrut piesa asta, cred că a fost cea mai deşteaptă piesă văzută în ultimul timp. Zi şi tu pe care am mai comentat-o aşa? Poate că nu degeba a luat nenea ăsta Nobel. Ne-a pus şi pe noi la gândit.
RăspundețiȘtergereDeşi aseară eram varză, bravos Petrecerea!
Poate ca piesa ar fi fost mai usor de inteles daca regizorul n-ar fi taiat masiv din ea. Piesa are, de fapt, trei acte si, data fiind valoarea ei incontestabila, fiecare replica are greutatea si semnificatia ei. Din pacate regizorul a retinut doar partea senzationala, dezechilibrand astfel spectacolul.
RăspundețiȘtergereDe multe ori am sesizat la teatrul dramatic din Galati incercarea aceasta de a prezenta senzationalul, de a improviza , de a introduce elemente care nu au legatura cu momentul istoric in care se desfasoara actiunea piesei...toate acestea (cred) din cauza publicului, pentru a atrage cat mai multi spectatori. Sunt sigura ca sunt mult mai multi doritori de senzational, de glume cu sau fara perdea, de deconectare facila , decat spectatori dornici sa inteleaga metafore.
RăspundețiȘtergereEste o prostie sa spui "că a fost cea mai deşteaptă piesă văzută în ultimul timp" doar pentru ca cel care a scris-o a luat un Nobel! Piesa a fost cel putin plictisitoare si fara nici un sens, in nici un caz nu merita sa fie vazuta.
RăspundețiȘtergere