"Hotelul celor doua lumi"

"Hotelul celor doua lumi" de Eric Emmanuel Schmitt se joaca in Galati la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", in regia tanarului actor si regizor Cristian Gheorghe.
Am fost in aceasta seara la teatru si am ramas foarte incantata de text, de jocul actorilor, de viziunea regizorala. Este a doua piesa pe care o vad in aceasta stagiune si ma impresioneaza foarte tare , dupa ce vazusem piesa celor din Braila, "Vanzatorul de iluzii".
Erich Emmanuel Schmitt este un scriitor francez contemporan despre care nu auzisem (nu stiu daca ar fi trebuit) si despre care
am citit ca face si regie de film.
Piesa este extraordinara, foarte emotionanta, foarte impresionanta. Cand am iesit de la teatru, primul meu gand a fost: cum fac rost de text. Oricum imi doresc sa mai vad piesa...dar nu se mai joaca in stagiunea aceasta. Oare de ce nu m-am dus mai devreme?
Subiectul este destul de interesant. Intr-un spatiu ciudat, limitat, inchis si controlat se afla sufletele celor care sunt in coma. Aici ei sunt impartiti in doua categorii: accidentati si sinucigasi. Cei care
ajung aici inteleg cu greu ce li se intampla si mai au posibilitatea de a asculta vocile celor dragi din camera de spital, langa trupul lor mentinut in viata. Ei sunt informati cu privire la evolutia trupului lor de catre un personaj enigmatic, un fel de paznic al "hotelului"pe care il numesc doctor.
Legatura cu viata se face prin intermediul unui ascensor, acesta putand porni in jos, spre viata, sau in sus, spre moarte, in functie de evolutia trupului omului aflat in coma.
In acest spatiu, oamenii au timp sa se gandeasca la ceea ce au trait,
pot schimba ceva in modul lor de a trai daca ascensorul ii va duce inapoi la viata. Abia aici unii costientizeaza ce au pierdut traind sau netraind. Viata este un dar de care fiecare ar trebui sa se bucure fara sa se gandeasca atat de mult la lucruri...ceea ce simti conteaza si relatiile cu ceilalti. Moartea e fireasca, este inevitabila, chiar daca dureroasa. Si atat timp cat stim ca vom muri trebuie sa privim lucrurile degajat, sa lasam in urma tot ce ne face rau si ne face sa suferim. De cele mai multe ori suntem creatorii propriului rau prin faptul ca nu ne desprindem de ceea ce ne face nefericiti, nu privim viata ca pe ceva ce are un sfarsit. Deci nu este timp de pierdut...nu trebuie sa ajungi in "hotelul celor doua lumi" ca sa pretuiesti viata si ceea ce iti poate darui ea, de fapt daruindu-ti singur prin ceea ce traiesti.