20 apr. 2012

PARADIS, de Franzobel

     Pe 2 martie, la Teatrul "Pygmalion" din Viena a avut loc premiera piesei "Paradis" jucată de actorii Teatrului Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi, premiera gălăţeană având loc pe 9 marte 2012. Autorul piesei este Franzobel pseudonimul scriitorului contemporan austriac Franz Stefan Griebl. Potrivit directorului Teatrului, Vlad Vasiliu, spectacolul a pornit,dintr-un proiect, gândit de viceprimarul Mircea Răzvan Cristea, care are ca scop amplificarea relaţiilor Galaţiului cu Viena. Regizorul spectacolului este Dan Stoica iar actorii piesei sunt Gabriel Constantinescu, Lucian Panzaru si Cristian Gheorghe.
     Piesa se joacă în Sala Sudio a Teatrului Dramatic din Galaţi şi creează senzaţia de experiment artistic, de teatru tradiţional îmbinat cu elemente ce ţin de modernism, de noutate. Timp de o oră, cei trei actori penduleaza între text, teatru şi realitate: Gabriel Constantinescu fiind  interpretul  personajului Topenhopfer, de profesie criminal, Lucian Pînzaru este Gapp, cel plin de milă şi Cristian Gheorghe este Kienz, omul de ştiinţă care şi-a pierdut memoria. Cei trei sunt, pe rând, personaje şi actori, îşi joacă rolurile scrise de Franzobel şi apoi devin Gabriel Constantinescu, Lucian Pînzaru şi Cristian Gheorghe, colegii de scenă. Spectatorii sunt uluiţi de schimbările de registru, de trecerile dese din text în aşa-zisa realitate, la fel de surprinzătoare fiind trecerile din registrul comic în cel tragic, din cel religios-filosofic în cel banal, ba chiar cu intervenţii colocvial-vulgare.
    Prima vizionare poate provoca reacţii neaşteptate într-un spectator obişnuit să stea confortabil în fotoliu şi să fie martorul scenei. În ciuda aparentei limitări dintre scenă şi spectatori, limită simbolic reprezentată şi de linia de lumină ce încadrează "ringul" scenei, actorii implică toată sala(trecând şi dincolo de sală) printr-un comportament firesc. Improvizaţiile sunt inspirate şi dau un plus de naturaleţe şi de original.
     Efortul actorilor este unul evident, în lumina reflectoarelor văzându-se bobiţele de transpiraţie, ceea ce trădează implicarea.
     În niciun caz nu se va plictisi spectatorul la acest spectacol. Reacţii pe care le-am auzit dintre spectatorii ce aproape ca devin tovarăşi de scenă cu actorii au fost : "ce m-am speriat!",  "m-a stropit", "m-a atins", plus hohote de râs.
     Este un spectacol la care merită să se meargă!
     Vizionare plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu