... De câte ori nu ai trecut prin situații care te-au lăsat pentru ceva timp cu un gust amar, cu un ușor dezechilibru emoțional? Evident, de multe ori! Ce întrebare!? Cu cât ai trecut mai mult prin viața, cu atât poți spune ca aduni mai multe astfel de momente. Sunt ele bune? Sunt rele?
Depinde foarte mult de perspectiva din care privești lucrurile. Totul este posibil, orice se poate întâmpla ...trebuie sa ne oprim sa ne miram de ceea ce se poate sau nu întâmpla...Cu atât mai puțin trebuie sa ne surprindă comportamentul uman: suntem foarte diferiți dar ...atât de asemănători in esența noastră. Ființe superioare cu instincte puternice, dominate de porniri primare, dar care prin educație, autoeducație, control si autocontrol ne raportam cu mai multă sau mai putina mândrie la etica.
Bine, etica este de multe ori doar slogan sau mijloc de manipulare pentru naivi. Si apoi, pana si binele, adevarul, frumosul sunt chestiuni atât de relative...uneori un rău e mai necesar decât binele, adevarul poate face mai mult rău decât minciuna, urâtul poate valora mai mult decât frumosul...uneori! Poate ca viața chiar asta presupune: singularitatea, particularizarea tuturor trairilor si sentimentelor. Raportarea la tine a tot ce e in lume si nu raportarea ta la lume. Raportarea la lume te minimalizează in timp ce raportarea lumii la tine te valorizează. Vezi lumea prin ochii tai si nu te reflecta tu prin ochii lumii pentru ca astfel îți contorsionezi mintea si sufletul.
Nu este egoism, nu este egocentrism. Este instinct de autoconservare si autoapărare. Inteligenta de a accepta viața cu tot ceea ce presupune ea, si bucurii dar si necazuri. Bucurii care ne aduc fericirea care este doar o stare trecătoare, necazuri care ne fac mai puternici si care ar trebui sa ne facă sa găsim resurse sa redevenim Fericiți...iar si iar...intr-o ciclicitate continua si previzibila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu