Roadele ascultării

     "La un părinte bătrân a venit un tânăr care i-a cerut să-i fie ucenic. După ce l-a refuzat de mai multe ori, pentru a-i încerca voinţa şi sinceritatea dorinţei, cât şi smerenia, părintele l-a primit. Vorbindu-i despre ascultare şi puterea acesteia în dobândirea vieţii celei înalte, părintele i-a cerut să-i făgăduiască ascultare deplină întru toate, iar mai apoi i-a rânduit ucenicului un loc liniştit spre petrecere.

     Peste câteva zile, bătrânul a luat un toiag uscat, l-a înfipt în pământ şi i-a cerut tânărului său ucenic să-l ude zilnic, zicându-i:

     - În toate zilele să-l uzi cu apă, până ce va înfrunzi şi va face roade.

      Faţă de locul unde vieţuiau ei, izvorul era atât de departe încât ucenicul trebuia să plece după apă dis de dimineaţă, ca să apuce să se întoarcă până la lăsatul serii. Timp de trei ani, ucenicul cel cu ascultare sfântă a făcut ceea ce părintele său îi ceruse, fără să întrebe nimic, fără să cârtească, fără să obosească, şi având multă încredere în bătrânul său.

     După trei ani, toiagul cel uscat al bătrânului a înmugurit, a înverzit şi a făcut roade. "
(De la Ştefan, Cluj)