Filmul “The Words”, in traducere, “Hotul de cuvinte”(97 minute), este un exemplu de povestire in povestire, regia fiind semnata Lee Sternthal si Brian .
De fapt, avem o rama in care scriitorul de success Clay Hammond (Dennis Quaid) citeste intr-o adunare ultima sa lucrare, un roman, lasandu-si in suspans auditoriul pe care il invita sa-I cumpere cartea daca vor sa cunoasca sfarsitul povestii.
Acum avem povestea despre un alt scriitor, Rory Jansen (Bradley Cooper), care se straduieste sa publice macar un roman pentru a-si face un nume in lumea scriitorilor, si pentru a supravietui fara sa imprumute bani de la tatal sau care obosise sa mai spere in cariera fiului sau. Rory Jansen gaseste intamplator un document vechi intr-o servieta cumparata dintr-un anticariat. Realizeaza ca este un roman al carui autor era necunoscut, opera fiind nesemnata. Neputand rezista tentatiei, transcrie textul exact asa cum era in original si il semneaza cu numele sau, ducandu-l apoi la un editor. Succesul apare si, pentru moment nu are remuscari in privinta “furtului de cuvinte” comis.
Apare un batran (Jeremy Irons) care ii dezvaluie faptul ca el este autorul romanului de success pe care Rory si-l atribuise. Batranul ii mai dezvaluie faptul ca in roman este , de fapt, prezentata viata sa, o parte din tineretea sa, povestea sa trista de dragoste cu o tanara frantuzoaica. Aici apare povestea din poveste, eroul fiind autorul-narator-personaj, batranul care declara ca ”iubim cuvintele mai mult decat femeia care ne-a făcut să le scriem”. Face aceasta declaratie deoarece constientizeaza faptul ca povestea sa de dragoste s-a sfarsit din cauza faptului ca tanara frantuzoiaca ii pierduse romanul pe care nu l-a mai gasit niciodata.
Rory Jansen, tanarul scriitor, fata in fata cu adevaratul autor al romanului „sau” de succes, are resentimente si incearca sa indrepte lucrurile. Batranul nu vrea nici bani, nici recunoasterea operei ca fiind a sa, vrea doar ca tanarul scriitor sa stie adevarul despre opera si despre viata sa si ii mai spune ca : ”Toti trebuie să facem în viață alegeri, însă cel mai greu este să trăim cu ele.” Cu alte cuvinte, o alegere gresita te poate urmari pentru tot restul vietii. Inainte ca Rory sa poata schimba ceva in privinta romanului, batranul moare, luand cu el textul orginal.
Asa se sfarseste povestea, prin cuvintele lui Clay Hammond, cel care este “interogat”de o tanara studenta care crede, pentru un moment, faptul ca Rory este de fapt, o reflectare a lui Clay. Acesta din urma ii tine un discurs despre pericolul de a confunda fictiunea cu realitatea…si cu toate acestea, sfarsitul romanului este interpretabil.
Un adevar ramane valabil: ”iubim cuvintele mai mult decat femeia care ne-a făcut să le scriem”, o fraza valabila pentru toti cei trei scriitori ce apar concentric in film.
Este un film interesant ca arta cinematografica si chiar ca arta a nararii. Poate fi plictisitor pentru neavizati si superb pentru cei ce prefera filmele ceva mai rafinate. Merita vazut si da de gandit tuturor, nu numai scriitorilor: om fiind iti poti dori foarte mult ceva incat poti gresi cu buna stiinta in drumul catre atingerea scopului. Poti trai linistit, avand constiinta neincarcata pentru restul vietii tale?(”Toti trebuie să facem în viață alegeri, însă cel mai greu este să trăim cu ele.” )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu