Ce e viata???

Tocmai am aflat ca o veche amica a murit!
Niciodata nu am sa stiu care e reactia normala in astfel de situatii. Prima reactie : nu puteam sa scot niciun cuvant. Ce sa zici, cum sa zici, in ce fel ? Senzatia este foarte ciudata : imi tremurau picioarele, mi s-a buburuzat toata pielea ca si cum s-ar fi facut frig deodata, mi s-a ridicat parul pe mine...chiar daca in viata obisnuita imi gasesc destul de usor cuvintele, am avut impresia ca am cazut intr-un hau fara cuvinte si incercam sa ma agat de cateva silabe sa pot spune ceva.Nu poti sta cu telefonul in mana si sa faci ochii mari pentru ca cel de la celalalt capat nu stie ce faci. Dar mai ales daca acea persoana incepe sa planga, chiar ca te blochezi!
De aceea am spus ca nu stiu cum sa reactionez.Dar nedumerirea si nehotararea mea continua. Ce sa fac acum: sa merg sa vad sau sa raman cu imaginea vie a persoanei ce a fost?
Niciodata nu am suportat sa merg "la mort".Cand eram mica imi era frica, dar acum e vorba de altceva: nu vreau sa vad ce ramane din noi dupa ce ne paraseste sufletul. Cred ca e tot o forma de frica: frica de a muri , de a accepta propria conditie de muritor.
Toti suntem muritori, cel putin fizic. Dar cat traim incercam sa ne credem nemuritori, toti vedem sfarsitul undeva foarte departe, atat de departe incat nici nu ne punem problema sfarsitului.
Si uite asa muncim, ne zbatem sa facem ,sa dregem, sa adunam lucruri de care nu avem nevoie dupa moarte.Unde mai pui ca ne uram, ne invidiem unii pe altii, ne barfim, ne bagam bete in roate...si pentru ce?
Pana la urma trebuie sa ne iubim, sa ne ajutam, sa radem, sa calatorim, sa vedem lucruri noi, sa cunoastem oameni si sa facem ce ne place(in masura in care ceea ce ne place nu face rau altcuiva).Si inca ceva: sa renuntam la ceea ce ne face rau !
Cred ca ar trebui sa fim constant multumiti cu noi insine , pentru ca fericirea e trecatoare, poate chiar inexistenta.Fericirea e un superlativ al multumirii.
Revenind la cunostinta mea care a trecut in lumea de dincolo si care mi-a determinat aceste ganduri, e o persoana care s-a zbatut atat de mult pentru familia ei incat nu a avut timp si pentru ea. Avea o mica afacere, iar in momentul in care se bucura ca isi revine financiar, dupa sarbatori, a murit...
De aceea ma intreb: ce e viata?