Depinde de mine...

Am cunoscut gustul amar al esecului (inca il mai simt).Am ales, odata(cu ceva timp in urma) si am ales gresit.Nu regret tot ce am trait! Au fost experiente de viata unice, din toate am invatat cate ceva!
Pana la urma, viata e un sir neintrerupt de alegeri, fiecare om incercand sa-si traiasca "legenda personala". Este important sa existe un scop, iar daca scopurile merita sa fie atinse, inseamna ca viata merita sa fie traita.
In incercarea de a atinge telul propus nu trebuie sa existe frica de esec. Orice probleme cer solutii si energie. Sa rezolvi problemele inseamna sa traiesti.
"Tocmai posibilitatea sa-ti implinesti un vis face viata interesanta".(Paulo Coelho)
(Iar o sa spuna cineva: lasa citatele si spune ce gandesti...da' era in context :))
Fiecare zi e un amestec de bine si rau. In fiecare dintre noi exista o latura pozitiva ce trebuie descoperita si slefuita, dar si o latura negativa pe care trebuie sa o reducem la tacere (zic eu).Depinde de noi ce amprenta capata viata noastra. Chiar daca influentele exterioare sunt adesea decisive.
Nu e bine sa gresim! Totusi nu trebuie sa ne fie frica de greseli: cea mai mare greseala a omului e sa se teama sa nu faca vreo greseala (nu cred ca am gandit eu asta... probabil e memoria involuntara ,nu stiu).Nu conteaza de cate ori a fost cunoscut esecul.Conteaza doar reusitele si incercarile de reusita( care ar trebui retinute,amplificate si studiate).
Asa ca, lasand teoria la o parte (pentru ca am tendinta sa teoretizez)cred ca trebuie sa merg mai departe cu riscul unui nou esec.Traiesc, deci pot avea parte de o gramada de experiente : placute, neplacute, reusite , nereusite. Sunt om, nimic din ceea ce e omenesc nu ar trebui sa ma sperie...
Si inca ceva: sunt hotarata sa fiu fericita!(orice o insemna asta)