17 mai 2010

Perle ale elevilor

Așa ar arăta, în viziunea cuiva, prezentarea subiectului romanului "Moromeții". Marin Preda ori s-ar prăpădi de ras, ori s-ar duce imediat la autorul catastrofei de mai jos...să-i ceară socoteală pentru torturarea creației sale dar și pentru chinuirea limbii române.
Nu știu dacă perlele de mai jos sunt la fel de amuzante pentru toată lumea. Unii poate nici nu vor găsi prilej de zâmbet...

"Moromeții au fost scriși de Marin Preda. Cei implicați în acest roman sunt Nilă Achim și Paraschiv tatăl său era Ilie Moromete. Acesta dorea să aivă fiii cunoscuți în lume.
Ilie Moromete a avut două neveste pe cea din tăi o numea Guica iar pe cea din adoua căsătorie Catrina.
Catrina era o femei parșivă care era interesată numai de copiii săi.
Ilie Moromete era un om care îi plăcea să ai bă o avere și o familie numeroasă.
Acesta se ocupa cu secerișul la o vreme șia cumpărat doi cai și o turmă de oi.
La un momendat se certa cu Catrina și pleca cu oile la București și cu bani luați din seceriș.Cu bani luați de pe seceriș trebuie săi plătească rata lui Aristide fiul din partea Catrinei și taxele și de internet de a lui Niculae.
Niculae rămâne ca recunoscător soluția acestor proble pentru viitor.Din nou rata la banca și afacerile pe care le aveau.
Volumul al II-lea îl are ca personaj principal pe Niculae Moromete poate și din vederea literală. Acțiunea volumului al II-lea apărut aproximativ după aldoile război mondial din anul 1950.
În viziunea lui Marin Preda țăran roman își propune să își cumpere pământ ca să poată să traiască un trai fericit.
Finalul acest roman îl apucă pe Niculae Moromete cu taxele plătite cu banca plătită ca să poată să traiască un trai fericit.
Ilie Moromete îl dă pe Nilă la o scoală acesta este retras la un momendat retras de la scoală și el se retrase într-un sat. Achim se angajează la tramvai iar Paraschiv ajunge patron la un magazin Ilie Moromete moare în război."

2 comentarii:

  1. O perlă adevărată!

    Comentariul elevului S.S. la Argezi (de doar 24 cuvinte, notat cu zece de profesoara de limba română G.M.):
    "PSALM(Arghezi)
    Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă
    În recea mea-ncruntată suferinţă.
    Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
    Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.

    De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
    Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură ..."


    Ei, asta-i! Şi poeţii ăştia!
    Cum era să-i pună picioru-n bătătură,
    dacă, de câte ori trecea pe-acolo,
    o găsea nemăturată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum depinde de profunzimea interpretarii.
    Daca elevul ar fi inteles macar Cine era Cel de era asteptat sa puna piciorul prin batatura sufletului,si sa fi privit cu superioritate zbuciumul psalmistului care tot cauta si nu intelegea ca pe la el prin curte era cam ..."nematurat" si de-asta era "nevizitat"...poate merita zece. Desi nu prea cred ca era cazul.

    RăspundețiȘtergere