Despre Iubire...

Pe 26 mai 2010, 09:18 just ana spunea... ceea ce este scris cu negru. Apoi au fost adaugate "criticile" prietenului din Cluj, Ștefan.



Consider ca a iubi este un ideal [Nicidecum...niciunul din textele inserate mai sus nu afirmă asta! Genul proxim nu e idealul! Genul proxim al iubirii e Dumnezeu!].
Sunt de acord [?] cu toate cele afirmate mai sus despre dragoste/iubire. [Nu poţi fi, pentru că tocmai te-ai contrazis, mai sus, afirmând, împotriva tuturor acestora, cu care te declari de acord, că iubirea e un ideal! Nu poţi fi în acelaşi timp şi de acord şi în dezacord, prin postura de a propune o cu totul altă definire termenului; trebuie să alegi!]
Totusi, in viata, majoritatea oamenilor sunt foarte pragmatici, egoisti, nu neaparat pentru ca asa vor ci pentru ca lumea in care traim ne modifica [Dacă ar fi adevărat, atunci ne-ar modifica pe toţi, ori nu este aşa; cunosc câţiva sfinţi, care trăiesc printre noi, fără să se fi retras din lume, la vreo mănăstire ], ne impune standarde si reguli(scrise sau nescrise) intre care trebuie sa ne incadram. [Inima mea are un singur standard, FERICIREA, aşa încât ştiu cum pot s-o dobândesc, fără să-mi însuşesc standarde si reguli(scrise sau nescrise): Fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5, 8. Nimeni nu-mi poate impune să am o inimă murdară!!!]
Cei care mai cred in iubire sunt considerati [de gura lumii] naivi, anacronici sau chiar fraieri...uneori. [Dacă voi dori să fiu pe placul lumii, cu certitudine: 1- nu voi reuşi; 2-voi fi nefericit mereu; 3-nu-mi voi afla niciodată propria identitate. Trebuie să aleg cui să-i plac, lumii sau lui Dumnezeu; care academie o fi mai bună, de horti-cultură ori de altă cultură?!]
Da, iubirea este un ideal [?] pe care il descoperim in stare pura doar in carti [Eu îmi iubesc soţia de 34 de ani, fiica de 30 de ani şi pe părinţi de 53 de ani, iar puritatea iubirii mele sporeşte zi de zi]. Realitatea ne ofera surogate de iubire [Cu atât mai bine; avem contrastul necesar pentru a putea identifica mai uşor adevărata iubire!] , incercari de a imita Iubirea. Cred ca traim intr-o perioada in care suntem handicapati spiritual [e efectul TV; eu nu mă uit zile întregi la televizor; am lucruri mai bune de făcut şi pot alege, har Domnului, sunt încă lucid! ], capacitatea de iubire, de daruire aproape ca a disparut [Nici vorbă! Suntem învăţaţi să operăm cu categorii-sentinţe globale, care de multe ori nu au nicio relevanţă; de ex: 4 ani, cât a făcut fiica mea Fac. de Sociologie, mulţi colegi mă tachinau legat de viitorul fetei; le răspundeam invariabil că o tejghea să vândă fructe va găsi şi ea! N-a fost cazul. Nici nu credeam că s-ar putea întâmpla aşa ceva. Fiecare om are şansele lui în viaţă, independent de trăsăturile epocii! Nu există o epocă a inginerilor, una a economiştilor ş.a.m.d.] .
La fel cum fericirea nu poate fi explicata foarte clar [Cum să nu poată? Explicaţia e veche de două mii de ani şi a fost rostită de Fiul lui Dumnezeu în Predica de pe Muntele Măslinilor!! Aici e ca la şcoală, o parte din elevi ştie lecţia, o parte nu, dar asta nu înseamnă, Doamne fereşte, că lecţia nu poate fi explicată!!], cred ca la fel, iubirea nu poate fi explicata precis [Ba da, pentru că tocmai asta am făcut în cele şase fragmente inserate mai sus! Drama este alta: avem ochi şi nu vedem, urechi şi nu auzim...]. Crestinismul ofera o cale prin care cele doua concepte ar putea fi atinse. Oricat de facila, la indemana oricui ar parea aceasta cale, nu cred ca poate fi urmata de oricine, oricum, oricand... [Nu este adevărat! Poate fi urmată, dar trebuie ales orezul mai întâi: poate fi urmată de oricine-desigur, dar nu oricum, în schimb, poate fi urmată oricând, exemplul tâlharului Dismas de pe cruce, cel răstignit împreună cu Domnul; Dacă ar fi adevărat enunţul, atunci Dumnezeu ar fi nedrept! Ori nu este aşa.]

26 mai 2010, 14:46

As adauga faptul ca raman la ideea mea ca Iubirea este un ideal. Dumnezeu este un ideal (in opinia mea) si cum Dumnezeu este Iubire, Iubirea este un ideal. (Desi intr-o recenta discutie intr-un context pe care nu-l pot reproduce intocmai, cineva imi spunea ca iubirea ar fi cea mai mare iluzie.)
De ce spun ca Dumnezeu si iubirea reprezinta idealuri? Pentru ca mai mult de atat nu cred ca-ti poti dori in lumea in care traim. Cu toate acestea, putini dintre noi ajungem sa-L cunoastem pe Dumnezeu sau sa cunoastem iubirea. Totusi, avem fiecare dintre noi perioade in viata in care ne credem foarte aproape de Dumnezeu, de Iubire. Apoi, fara sa ne dorim asta, intervine caderea, indepartarea. Si aceasta se intampla numai din cauza ca suntem naturi umane, suntem doar creatii imperfecte. Nu cred ca noi suntem/mai suntem capabili de iubire neconditionata.
Nu sunt in dezacord cu acele afirmatii din commentul de la postul anterior pentru ca eu as vrea sa fie asa cum spun ele, asta nu inseamna ca le neg ci ca le consider un fel de standard a ceea ce ar trebui sa fie. De cele mai multe ori...nu este asa.
Poate sunt doar pesimista dar inca mai cred in Dumnezeu si in Iubire, cu tot cu indoielile mele constante.