6 august - Schimbarea la față

   Astăzi, fiind 6 august, tot creștinul a sărbătorit Schimbarea la față. Nu că aș fi știut acest lucru din prima clipă în care m-am trezit,  când mă pregăteam să bag o mașină de rufe la spălat sau când m-am apucat de curățenie ...doar intervenția maică-mi, femeie cu ceva credință și ceva sărbători din calendar bine memorate, m-a oprit ...puțin din avânt. Vorba mea: și dacă-i sărbătoare, ce? toată lumea stă degeaba?

   Mi-am continuat cât de cât curățenia dar nu am spălat rufe, pe cuvânt! și nu am bătut covoare...

   Ei, ceea ce mi s-a întâmplat a fost o adevărată ...schimbare la față!

    De dimineață mă trezisem cu o ușoară durere de cap...nimic neobișnuit la mine, m-am obișnuit să trăiesc în pace cu ele, cu durerile de cap, tot felul de dureri. M-am uitat în oglindă, inevitabil, atunci când  m-am spălat dimineață și mi s-a părut că am un ochi mai leneș, parcă nu se deschidea la fel de vioi(mă rog, cât de vioi poate fi el, dimineața). Pe urmă a urmat povestea cu curățenia și am aflat de Schimbarea la față, de sărbătoare.

   În termeni religioși, această sărbătoare are o mare semnificație deoarece acum L-au văzut ucenicii Petru, Iacov și Ioan, pe Iisus cum "S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina." auzind și cuvintele Lui Dumnezeu:"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L" .

Eu ce să spun? Că m-am schimbat și eu la față? la propriu? Pe la ora 13-14 deja ochiul drept mi se umflase semnificativ. Nu simțeam mare lucru dar dacă mă uitam în oglindă realizam că simetria fetei mele avea destul de mult de suferit.

    În timpul plimbării de seara cu Maria, ochiul nu a dat semne de cumințenie, ba mai mult, cred ca pleoapa, spre arcadă a căpătat volum...pufoasă pleoapă mai am în momentul de fată, parca mi-as fi făcut implant. A operație (in)estetică seamănă! Din ochiul meu destul de mare și migdalat a rămas un ochi de chinez necăjit. Ca să fiu mai explicită, un ochi de chinez obez și necăjit.

Dacă până mâine dimineață pleoapa continuă să crească așa, ca pâinea pusă la crescut, probabil că îmi voi schimba centrul de greutate, ba chiar și proporțiile și în cele din urmă voi fi o căpoasă, capul va fi cea mai importantă (ca dimensiune) parte a corpului meu...Doamne ferește!

Sper ca mâine să fie mai bine, eu mă tratez cu Kanamicină, un unguent pe care îl aveam prin casa. Prin cele trei farmacii prin care am mai intrat în seara aceasta nu mi s-a mai recomandat nimic altceva. Zice că din moment ce ochiul nu e roșu, înseamnă că m-a pișcat ceva(nesimțită mai sunt! habar nu am când m-a pișcat), nu e de la curent și nu e conjunctivită. Deci dacă nu m-a pișcat/înțepat peștele ăla dragon sau cum ii zice, la mare, m-a pișcat vreo insectă, în somn, probabil.

   Cum eu nu merg la medic decât dacă am nevoie de vreo hârtie sau dacă nu mai pot sta pe picioare și cred sau mă sperie careva că mor, ar fi bine ca ochișorul ăsta să dea înapoi, să nu se mai dea mare...spre binele lui...și-al posesoarei.

   Deocamdată sunt schimbată la față odată cu Schimbarea la față. Să mai spună cineva că nu respect calendarul creștin-ortodox.

   Doamne iartă-mă! Fac haz de necaz, sunt sigur că ai simțul umorului!