Pe 27 octombrie, 2010, la Biblioteca Judeţeană din Cluj, domnul Ştefan Sabău şi-a lansat cartea "Psalmii bucuriei mântuitoare". Deşi nu am putut fi prezentă la Cluj pentru acest eveniment, am avut onoarea să primesc un material cu ajutorul căruia am trăit senzaţia că am fost de faţă. Am putut asculta numai cuvinte frumoase la adresa poetului Ştefan Sabău, cuvinte rostite, pe rând, de Pr. prof. dr. Ioan Chirilă, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Univ. Babeş-Bolyai, şi de Constantin Cubleşan, un scriitor foarte cunoscut şi iubit în Ardeal.
La această lansare am fost foarte impresionată de discursul domnului Sabău, un discurs care relevă un Om cum puţini am avut ocazia să cunosc, un Om care emană bucurie, iubire, linişte, într-un mod aproape inexplicabil pentru mulţi, dar toate acestea obţinute după "suferinţă" şi " pribegie", după cum recunoaşte poetul: "O viaţă-ntreagă-am colindat/ Pribeag şi fără de speranţă/ Ca voi găsi ce-acum mi-ai dat:/ Iubire, pace, siguranţă." Consider că noi toţi aspirăm la o astfel de stare: a omului dezbrăcat de pretenţiile societăţii moderne care ne imunizează spiritual, întors la simplitatea spiritualităţii iniţiale în dialogul simplu şi sincer cu sine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu; stare pe care, chiar dacă acum nu ne ridicăm la cine ştie ce nivel de spiritualitate, o putem obţine măcar prin lectura cuvintelor lui Ştefan Sabău. De aceea am cerut permisiunea dumnealui pentru a posta acest text discurs:
"Bună seara tuturor!
Vă mulţumim că ne-aţi onorat cu prezenţa dumneavoastră!
Cu o parte dintre dumneavoastră am avut bucuria să mă întâlnesc şi în februarie 2009, la prezentarea şi lansarea cărţii Psalmii suferinţei mântuitoare. Poate vă aduceţi minte şi textul ales ca moto al cărţii: Cânta-voi Domnului în viaţa mea,/Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.(Ps. 103, 34)
Iată că, la mai puţin de doi ani de atunci, am reuşit să ne împlinim promisiunea din acel moto. Le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit într-un fel sau altul proiectul acestei cărţi şi îi asigur de întreaga mea recunoştinţă.
...................................................................................................
Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4, 4)
...................................................................................................
Sfântul Apostol Pavel, într-o singură epistolă doar, cea către Filipeni, una dintre cele mai scurte, din care am citat versetul 4 din capitolul 4, are nu mai puţin de 14 cuvinte cu aceeaşi rădăcină comună, bucur.
Peste 19 secole, Sfântul Siluan ne spune că: Cei desăvârşiţi nu vorbesc niciodată de la ei, ci întotdeauna vorbesc numai ce le dă Duhul.
Iată o posibilă explicaţie pentru perfecta similitudine dintre îndemnul Sfântului Arhanghel Gavriil către Fecioara Maria, de la Bunavestire, şi îndemnul Sfântului Apostol Pavel: amândoi, înger şi om, vorbesc în acelaşi Duh când îşi îndeamnă interlocutorii să se bucure.
Care este temeiul acestei bucurii imperative?
Temeiul acestei bucurii, care copleşeşte mintea omenească, este taina cea din veci ascunsă, Iisus Hristos, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, prin a cărui jertfă, s-a lucrat restaurarea omului.
Faptul că temeiul bucuriei este jertfa, suferinţa, acelaşi Duh Sfânt i-l descoperise şi Psalmistului David, care ne asigura cu o mie de ani înainte de Iisus că: Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. (Ps. 125, 5)
Administrând corect suferinţa, fără ca să ne lăsăm copleşiţi de revoltă, fără să ne plângem de milă, spunem şi noi în acelaşi duh cu Apostolul Pavel, când se adresa tesalonicenilor: mulţumiţi întru toate; căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi (I Tesaloniceni 5,18). Suferinţa astfel acceptată devine asceză binecuvântată pe care Domnul, la vremea cuvenită, o destramă şi, cu cenuşa ei, îngraşă pămîntul din care vor rodi viitoarele noastre bucurii mănoase.
Această carte este o invitaţie, care, în termeni strict pedagogici, ar putea suna aşa: după ce am învăţat împreună ce este suferinţa şi cum se poate transforma ea în suferinţă mântuitoare, haideţi să învăţăm un lucru mult mai greu, şi anume ce este bucuria şi cum poate fi ea mântuitoare. Multora li s-ar putea părea un paradox acest fapt; de ce ar fi bucuria mai greu de învăţat decât suferinţa? Veţi vedea că e doar în aparenţă un paradox acest fapt; în timp ce suferinţa vine peste noi, silindu-ne să-i facem faţă într-un fel sau altul, bucuria are nevoie să fie scoasă la lumină din rutina şi întunericul ce-o înconjoară, precum este obţinut aurul, în proporţie de 7 grame la 10 milioane de grame de piatră extrasă. Dacă, în cazul suferinţei, problema se pune în legătură cu modul nostru de reacţie, privind acceptarea sau neacceptarea ei, cu bucuria e mai greu; ea nu vine peste noi; putem pescui toată noaptea, cum au făcut-o apostolii şi să nu prindem nimic; trebuie să devenim exploratori în căutarea şi descoperirea ei. Şi chiar mai mult decât atât: căutarea nu se limitează la cele exterioare nouă, ba chiar dimpotrivă, drumul principal e în sens invers, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru ne spune Sf. Ev. Luca. Doar în măsura în care descoperim lumina din sufletele noastre, doar în asemenea măsură cele exterioare, care ne înconjoară, vor putea fi inundate de lumină. În caz contrar, toate bogăţiile şi frumuseţile acestei lumi vor rămâne în întuneric, ascunse de ochii sufletelor noastre.
Cartea pe care o lansăm astăzi vă dă asigurarea că un asemenea efort merită făcut. Acest zăcământ, mult mai preţios decât aurul, care e bucuria, nu este altceva decât unul din cele zece roade ale Duhului Sfânt(1) şi reprezintă cea mai vizibilă pecete a Duhului Sfânt de pe faţa creştinului. Într-un limbaj contemporan, am putea spune că bucuria este certificatul de sănătate spirituală a omului.
Acesta este şi motivul pentru care Psalmii bucuriei mântuitoare este o carte extrem de serioasă şi de gravă. Miza ei este mai mult decât un act de curaj creştin, dacă avem în vedere modul în care ar trebui să trăim. Ni-l arată într-o frază strălucită Mitropolitul Antonie al Surojului (a) când zice că ar trebui să trăim în aşa fel încât dacă s-ar pierde Evanghelia numai privindu-ne cineva, ea să poată fi scrisă din nou.
Aşa precum culoarea albă nu înseamnă lipsa culorii, cum ar putea părea la prima vedere, ci, dimpotrivă, ea reprezintă totalitatea culorilor, tot aşa, nici bucuria nu reprezintă lipsa grijilor, a suferinţelor, a încercărilor de tot felul, cum ar putea părea la prima vedere, ci, dimpotrivă, ea reprezintă totalitatea întâmplărilor vieţii, bune şi rele, topite în creuzetul credinţei, nădejdii şi dragostei fierbinţi. Acolo, toate acestea se prefac în bucurie.
Tragem nădejdea că Psalmii bucuriei mântuitoare, cartea lansată azi, le va sjuji celor care o vor citi, să scoată mai uşor la lumină acest rod al Duhului Sfânt binevestit de două mii de ani, de când Arhanghelul Gavriil o îndemna pe Fecioara Maria şi, împreună cu ea, pe întreaga omenire, să se bucure.
Dacă la Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă şi nu printr-un anume fel de a gândi, cum ne asigură filozoful şi teologul grec Christos Yannaras, atunci e de dorit ca acest mod de viaţă să fie cel al bucuriei!
Să începem încă de aici şi de acum să ne bucurăm, ciocnind un pahar de vin spre slava Celui ce toate cu înţelepciune le-a făcut (2) şi să primim în suflete, cu emoţia ucenicilor de acum două mii de ani, cuvintele lui Iisus consemnate de Sf. Evanghelist Ioan(3): Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină."
Data
27 oct. 2010 – Miercuri
___________________
1 Galateni 5, 22-23
2 Ps. 103, 25
3 Ioan 15, 11
a Eparhia de Sourozh' este o eparhie a Patriarhiei Moscovei din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de Mitropolitul Anthony (Bloom) de Sourozh şi îşi are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este Ştefan de Sourozh. Episcopul actual este Elisey (Ganaba) de Sourozh. Episcop vicar este Arhiepiscopul Anatolie de Kerci. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin şi Manchester.
Mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu