Sticluţa

     "Se povesteşte că o femeie era foarte bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Era departe de orice farmacie şi era iarnă. Farmacia cea mai apropiată era în satul vecin, la câţiva kilometri buni de mers. Biata femeie avea o fetiţă de 8-9 ani şi nu avea altă soluţie decât s-o trimită pe fetiţă să meargă până la farmacie să-i cumpere picăturile de care avea urgentă nevoie. Fetiţa ascultătoare, se porni la drum, cu teamă şi nădejde că-i va fi mamei sale de folos. Ajunse după vreo două ceasuri la farmacist; acesta, care ştia de boala femeii, îi dădu fetiţei leacul trebuincios, o sticluţă cu picături. Fetiţa o luă şi plecă în fugă.
     După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slăbită, se uită mai atent în locul de pe poliţă, de unde luase sticluţa. Constată cu groază că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţă n-o mai putea ajunge, căci plecase de vreo jumătate de oră şi era mult mai sprintenă decât el.
     Disperat, farmacistul căzu în genunchi şi se rugă. Ceru din toată inima doar un singur lucru: "Doamne, fă o minune! Să nu ajungă fetiţa acasă să-şi otrăvească mama!" Cererea lui era dreapta şi atât de puternică. Şiroaie de lacrimi îi brăzdau faţa-mbătrânită. Încă aflându-se în rugăciune, deodată auzi zgomot pe-afară şi uşa deschizandu-se şi o văzu pe fetiţă intrând în farmacie: "Domnule, mi s-a întâmplat o nenorocire: alergând, am căzut şi-am spart sticla, imi pare foarte rău, dar vă rog din tot sufletul să-mi daţii alta şi o să vă aduc mâine banii pe ea. Altfel, mama va muri!” Fetiţa plângea în hohote, zdrobită de părere de rău. Farmacistul, în schimb, începu să plângă în hohote, de bucurie şi emoţie. Îi mulţumi din toată puterea sa lui Dumnezeu. Era în afară de orice îndoială că Dumnezeu îi răspunsese la rugăciunea lui. Nimeni altul nu ştia de sticluţa cu otravă ce i-o dăduse din greşeală fetiţei. Aşa lucrează Dumnezeu mereu: când nimeni nu ne mai poate salva, când nimeni nu ne mai poate sări în ajutor, pentru că nimeni nu vede pericolul în care ne aflăm, atunci vine El şi, cu iubirea Sa de oameni, ne oferă salvarea!"
(de la Ştefan, prietenul din Cluj)