14 aug. 2010

Festivaluri

In miezul verii, Galatiul organizeaza festivaluri in aer liber. De fapt organizatorii sunt Centrul Cultural "Dunarea de Jos"si Consiliul Judetului Galati.
Mai intai, in perioada 2-7 august 2010 s-a desfasurat Festivalul de film digital si efecte speciale "Future Movie". Am fost si eu intr-o seara, cand s-a proiectat filmul "Margo". Nu vazusem filmul pana atunci, nici pana acum acum nu l-am vazut, nu era de urmarit cu un copil de patru ani langa mine. Nu numai ca nu era de vazut dar nici macar de ascultat. Dupa primele secvente am plecat pentru ca ...aveam altceva de facut, de cumparat covrigi, spre exemplu.

In perioada 11-16 august  are loc Festivalul International de Folclor "Doina Covurluiului", a cincea editie.
Concureaza ansambluri din mai multe tari; in seara in care am fost eu am urmarit Turcia si Republica Moldova.
Pe caldurile astea, nu stiu de unde mai au energie dansatorii aceia.

11 aug. 2010

Funny People

Dupa titlu, recomandare si actorul din rolul principal,“Funny People “ atrage atentia ca fiind o comedie buna. Este un film despre ceea ce vedem noi, spectatorii, ca fiind “funny people” este un film centrat in jurul destinului personajului George Simmons, un comedian de succes jucat de Adam Sandler. E ca si cum am trage cu ochiul in spatele cortinei si am vedea cum sunt de fapt cei ce ne amuza, cei care se straduiesc sa ne faca sa radem, cei care au ca meserie provocarea rasului celorlalti.
La un moment dat apar, in avalansa, o gramada de vedete, in special actori de comedie, jucandu-si propriile roluri: Rod Man, James Taylor, Andy Dick,Charles Fleischer, Budd Friedman, Monty Hoffman, Carol Leifer, Paul Reiser, Mark Schiff, George Wallace, Norm MacDonald, Dave Attell, Sarah Silverman, Eminem, Ray Romano.George Simmons afla ca are o boala a sangelui care i-ar determina, in scurt timp, moartea. Urmeaza un tratament experimental in speranta, destul de mica, de a scapa de boala, de a scapa cu viata, pana la urma.
Omul, cu tot succesul, cu toti admiratorii, cu toata averea, masinile sale realizeaza ca nu are de fapt pe nimeni langa el atunci cand ii este greu. Angajeaza un tanar comedian, admirator al sau, pe post de asistent personal, autor de texte, cel ce devine cel mai apropiat prieten al sau.
Spre surprinderea tuturor, boala este invinsa iar George revine la viata pe care o ducea inainte, pastrandu-si si singurul prieten, pe Ira.
Probabil ca rolul jucat de Sandler seamana destul de mult cu viata sa, mai ales ca sunt folosite si imagini din perioada tinetretii sale, cu emisiunile de la MTV. Este mai mult o drama decat o comedie,  comicul rezulta mai mult din replicile gandite pentru stand-up comedy. Un film ce dureaza mai bine de doua ore: vreo ora personajul stie ca va muri, vreo ora stie ca i-a trecut boala.
Film dragutel, usurel, nu l-as mai vedea inca o data.

7 aug. 2010

“Unthinkable”

   Aveam acest film în calculator datorită titlului si datorită lui Samuel L. Jackson. Titlul în sine este provocator: oare ce ar putea fi Unthinkable? Ce ar trece dincolo de ceea ce putem noi gândi? Ce ar fi de neimaginat? De negândit? În bine sau în rău?
Samuel L. Jackson este și el un motiv pentru care oricine ar alege sa vadă un film despre care nu se știe mare lucru.
Mă uitasem într-o zi pe începutul filmului și am văzut că in prim plan era un musulman de origine americană,  Steven Arthur Younger, care pusese la cale un atentat  cu trei bombe nucleare împotriva populației americane. Atunci aveam impresia că ar fi un film cu multă politică, de genul celor a căror acțiune se desfășoară mai mult prin birouri. Nu l-am urmărit deși observasem încă din primele secvențe că joacă și Carrie-Anne Moss, actrița ce l-a secondat pe Keanu Reeves în Matrix.
Acum l-am redescoperit și dau să trec prin el urmărind cateva secvențe. Nu aveam intenția serioasă de a-l vedea cand, tot oprindu-mă câteva secunde pe imagini dau de secvența în care, cei ce păreau a avea rolurile pozitive ucid o femeie nevinovată în fata soțului său, musulmanul de care vorbeam mai devreme. Foarte contrariată pentru că nu mai înțelegeam care-i bun, care-i rău, care apără dreptatea și care e teroristul, văd filmul de la început.
Steven Arthur Younger plasase trei bombe în trei localități diferite pe transversala SUA, face publice filmele prin care anunță acest lucru, oferindu-se apoi prizonier, stând în fața unei camere de supraveghere . El știe deja că armata SUA, FBI, CIA vor folosi toate mijloacele posibile de intimidare, fiind pregatit pentru tortură, considerându-se chiar erou pentru că avea să îndure astfel de brutalități pentru idealul său.
Ceea ce nu știa el  era faptul că soția și cei doi copii ai săi nu reușiseră să iasă din țară la timp, astfel încât autoritatile SUA  ii reținuseră. Este supus unor torturi inimaginabile, H.(Samuel L. Jackson)este de o cruzime ieșită din comun în încercarea de a-l determina pe terorist să spună unde a plasat bombele. Soția teroristului este ucisă în fața sa dar el nu spune nimic. H. încearcă să ducă totul la limita imaginabilului chemându-i pe cei doi copii în camera de tortură, tatăl urmând să-și vadă copiii maltratați. Abia acum teroristul cedează și spune cu exactitate unde sunt plasate bombele.
Filmul te face să te intrebi de ce ai fi capabil pentru a apăra viata copiilor tăi, de ce ai fi capabil pentru a salva viețile a mii de oameni? Ai săvârși acte de cruzime inimaginabile în speranța că ai salva acele vieți? Când niciun argument logic nu mai poate convinge, violența omului împotriva omului să fie ultima soluție? Ce este bine, ce este rău?
Agentul FBI Helen Brody(Carrie-Anne Moss) simte o repulsie puternică pentru tactica de convingere adoptată de H., nefiind de acord cu violența. Când, disperată , intră în criză de timp iar cele trei bombe sunt pe cale să explodeze, infinge ea însăși un cuțitaș în pieptul teroristului, deci, cea mai “onorabilă” persoană dintre interogatori recurge, și ea, la violență, simțindu-se neputincioasă în fața rezistenței teroristului. Când este adusă soția și H. intenționează să taie bucăți din ea pe care să le ofere soțului terrorist, toți se opun însă H. o ucide pentru a demonstra că sunt capabili de orice pentru a dezamorsa acele bombe, pentru a salva populația americană. Aducerea copiilor pentru a fi torturați reprezintă punctual culminant, apare conflictul intre cei care interoghează, intre, cei care torturează, în sufletul teroristului, abia acum se află adevărul, într-o situație limită ce ar fi presupus cruzimi fără limită, de neimaginat.
În fiecare dintre noi sălășluiește acel instinct de supraviețuire care ne-ar determina să săvârșim orice violență pentru noi, dar mai ales pentru cei dragi? Nu cred că elementele de tortură invocate în film sunt pură ficțiune bolnavă, cred că ele se aplică în realitate în ciuda pretenției noastre de a fi oameni, în ciuda pretenției noastre de a fi ajuns pe o înaltă treaptă a civilizației și înțelepciunii în care conflictele se rezolvă prin înțelegere, cu argumente logice, pe cale pașnică.
Un film despre o situație limită în care se aplica metode limită, la granița dintre bine și rău.

Pe lângă plopii fără hoţ

(varianta1 scrisă de tatăl fetei, inamic, 
care a urmărit povestea celor doi,
tot aşteptând ca să devină socru mic...)

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Maşini parcate peste tot.
De ce? N-am priceput.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
Că nici poliţia nu-nţelegea
Crezând că-s hoţ ales.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns! 
Nu poliţai la uşă cu mandat;
Cătuşele mi-ar fi ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
Să pot bea bere, să mânc mici,
La meciuri şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
M-am îmbătat ca de la vin
Şi o ţigară mi-am aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Iar eu mâncam sarmale reci
Trezit din visul micilor măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele top-modele ce străbat
Istorii noi, istorii vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Când dragoste făceam ca doi bătrâni
Fără să cerem voie la parinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Ţi-aduc şampon, iar capul tău
Străluce în zadar.

Căci azi le sameni tuturor
La umblet şi la port
Că din cinismul epocii, nepăsător
Din doi în doi, un om e mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Ca inima de gheaţă să-mi aprinzi
Ca la cărbunii de pământ2.

1-George Culinescu observa pe larg în monumentala sa Istoria literaturii române de la început până la sfârşit: în varianta tatălui fetei, textul e mai citadin, mai cinematografic, vedem maşini parcate alandala, ca şi în realitate, ceea ce îi sporeşte realismul, cu toate că Eminescu e romantic întârziat. Primele două versuri din fiecare strofă tatăl le păstrează nemodificate din nădejdea că orice început are sorţi de izbândă; în schimb, la versurile 3 şi patru, tatăl cu greu îşi poate masca enervarea pe băiat, care bate câmpii, fără să zică nimic de însurătoare; aşa că nu mai păstrează decât terminaţiile nervoase ale celor două versuri, adică ultimul cuvânt din fiecare vers, ca să nu deterioreze rima originală a lui Mihai E. Finalul variantei tatălui din versurile 43 şi patruzecişipatru, de o adâncime filozofică ce depăşeşte originalul, tâlcuieşte în mod magistral de ce pe magistrala pe care trecea poetul, plopii au rămas fără hoţ: pentru că fata, cu farmecul ei în exces, nu numai că i-a aprins inima de gheaţă a băiatului, dar pur şi simplu i-a dat foc aşa cum în unele civilizaţii se taie mâna la hoţ, aici se dă foc la hoţ. Deci dacă la început avem trei personaje principale plopii, fata şi bietul băiat, în final unul din ele (un personaj, două personaje...că era să zic unul din ei...) dispare pe motiv că e hoţ şi astfel rămân două personaje plopii şi fata, de aceea titlul e cum e. O ultimă observaţie, putem spune că mediul poetico-filozofic al variantei tatălui fetei este ecologizat la final, adică curăţat de gunoaie, ca în anotimpul când se ard gunoaiele, ceea ce îi dă poemului un caracter optimist, cum că fata poate va găsi pe alt băiat căruia să nu-i dea foc, să aibă el în sine foc. Şi ca concluzie: tatăl fetei, mult mai puţin celebru ca Mihai E., reuşeşte în mod exemplar să ilustreze în poemul acesta teza de doctorat poetic a lui Mihăiţă E. unde ni se spune, în totală cunoştinţă de cauză:  E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune,/Înşirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune.
2-Carbonul este un nemetal, situat în grupa a IV-a. Se notează prescurtat C şi se găseşte în trei stări alotropice: diamant, grafit şi cărbune de pământ. Prin distilarea uscată a cărbunilor de pământ în spaţii închise şi în absenţa aerului se obţin patru produse principale: gaz de generator, gudron, ape amoniacale şi reziduu solid (semicocsul şi cocsul).

De la 
Ştefan, cel Mic şi nu cel Mare
ajuns parodic dintr-o întâmplare,
Cluj

Stare...

La peste 35 de grade Celsius zile la rând, anunțându-se și multe alte zile la fel de fierbinți săptămâna viitoare, ce-ți mai vine să spui decât: "azi, nu, te rog eu, nu!"

6 august - Schimbarea la față

   Astăzi, fiind 6 august, tot creștinul a sărbătorit Schimbarea la față. Nu că aș fi știut acest lucru din prima clipă în care m-am trezit,  când mă pregăteam să bag o mașină de rufe la spălat sau când m-am apucat de curățenie ...doar intervenția maică-mi, femeie cu ceva credință și ceva sărbători din calendar bine memorate, m-a oprit ...puțin din avânt. Vorba mea: și dacă-i sărbătoare, ce? toată lumea stă degeaba?
   Mi-am continuat cât de cât curățenia dar nu am spălat rufe, pe cuvânt! și nu am bătut covoare...
   Ei, ceea ce mi s-a întâmplat a fost o adevărată ...schimbare la față!
    De dimineață mă trezisem cu o ușoară durere de cap...nimic neobișnuit la mine, m-am obișnuit să trăiesc în pace cu ele, cu durerile de cap, tot felul de dureri. M-am uitat în oglindă, inevitabil, atunci când  m-am spălat dimineață și mi s-a părut că am un ochi mai leneș, parcă nu se deschidea la fel de vioi(mă rog, cât de vioi poate fi el, dimineața). Pe urmă a urmat povestea cu curățenia și am aflat de Schimbarea la față, de sărbătoare.
   În termeni religioși, această sărbătoare are o mare semnificație deoarece acum L-au văzut ucenicii Petru, Iacov și Ioan, pe Iisus cum "S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina." auzind și cuvintele Lui Dumnezeu:"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L" .
Eu ce să spun? Că m-am schimbat și eu la față? la propriu? Pe la ora 13-14 deja ochiul drept mi se umflase semnificativ. Nu simțeam mare lucru dar dacă mă uitam în oglindă realizam că simetria fetei mele avea destul de mult de suferit.
    În timpul plimbării de seara cu Maria, ochiul nu a dat semne de cumințenie, ba mai mult, cred ca pleoapa, spre arcadă a căpătat volum...pufoasă pleoapă mai am în momentul de fată, parca mi-as fi făcut implant. A operație (in)estetică seamănă! Din ochiul meu destul de mare și migdalat a rămas un ochi de chinez necăjit. Ca să fiu mai explicită, un ochi de chinez obez și necăjit.
Dacă până mâine dimineață pleoapa continuă să crească așa, ca pâinea pusă la crescut, probabil că îmi voi schimba centrul de greutate, ba chiar și proporțiile și în cele din urmă voi fi o căpoasă, capul va fi cea mai importantă (ca dimensiune) parte a corpului meu...Doamne ferește!
Sper ca mâine să fie mai bine, eu mă tratez cu Kanamicină, un unguent pe care îl aveam prin casa. Prin cele trei farmacii prin care am mai intrat în seara aceasta nu mi s-a mai recomandat nimic altceva. Zice că din moment ce ochiul nu e roșu, înseamnă că m-a pișcat ceva(nesimțită mai sunt! habar nu am când m-a pișcat), nu e de la curent și nu e conjunctivită. Deci dacă nu m-a pișcat/înțepat peștele ăla dragon sau cum ii zice, la mare, m-a pișcat vreo insectă, în somn, probabil.
   Cum eu nu merg la medic decât dacă am nevoie de vreo hârtie sau dacă nu mai pot sta pe picioare și cred sau mă sperie careva că mor, ar fi bine ca ochișorul ăsta să dea înapoi, să nu se mai dea mare...spre binele lui...și-al posesoarei.
   Deocamdată sunt schimbată la față odată cu Schimbarea la față. Să mai spună cineva că nu respect calendarul creștin-ortodox.
   Doamne iartă-mă! Fac haz de necaz, sunt sigur că ai simțul umorului!

3 aug. 2010

Maria

Maria a fost domnișorică de onoare și a fost foarte încantată de rolul pe care l-a avut. Cel mai mult a încântat-o faptul că se simțea ca o prințesică.

Ștefănuț a fost micuțul cavaler de onoare.

Cei doi au găsit tot felul de lucruri "interesante" de făcut, printre care și ștersul prafului(cu rochia și cămășuța)de peste tot și toate, chiar de pe trotuar, măturatul prin curtea bisericii...