Orbul şi şchiopul
O pildă spune că un om bogat a plecat pentru un timp mai îndelungat de acasă, încredintând supravegherea livezii sale la doi servitori, unul şchiop şi unul orb, gândindu-se că aceştia nu vor fura.
Văzându-se însă singuri, în lipsa stăpânului, orbul a luat pe şchiop în spinare şi astfel, conducându-se unul pe altul, au furat cele mai frumoase fructe din livadă.
Când s-a întors stăpanul şi a vazut paguba, ei au încercat să se scuze, dar stăpânul le-a cunoscut înşelăciunea şi le-a zis:
- Împreună aţi păcătuit, împreună să fiţi pedepsiţi!
Aşa este trupul şi cu sufletul. Cel dintâi este orb, fără lumina minţii, cel din urmă este incapabil să facă ceva fără membrele trupului. Dar împreună păcătuiesc şi împreună primesc pedeapsa.
de la Ștefan,prietenul din Cluj
Minunata pilda, desi grava si grotesca sau poate tocmai de aceea! Sa-ti traiasca pretenul!
RăspundețiȘtergereAristotel
Pilda bătrânului egoist:
RăspundețiȘtergereEra odată, într-o mănăstire îndepărtată un călugăr bătrân. La prima vedere, acest călugăr era ca toţi ceilalţi fraţi care vieţuiau în acea mănăstire. Dacă, în schimb, îl urmăreai mai atent, atunci observai că este mai tăcut decât restul călugărilor, mai răbdător, mai blând şi tot timpul bucuros.
Era asemenea izvorului cu apă totdeauna proaspătă, aşteptându-şi călătorii osteniţi şi însetaţi să le potolească setea. În preajma bătrânului călugăr, orice necaz ai fi avut, simţeai că se risipeşte. Bunătatea bătrânului devenise providenţială, atât printre monahi, cât şi printre mireni. Veneau oameni de la mari depărtări, de peste mări şi ţări, să-l viziteze. Veneau bolnavi şi se întorceau sănătoşi, veneau cu sufletul împovărat şi se întorceau cu sufletul uşurat. Nu era pelerin care să nu fie uimit de nesfârşita bunătate a bătrânului călugăr. Pentru cei care îl întâlneau pentru prima oară, bătrânul călugăr părea că are tot felul de ciudăţenii. Celor care, cunoscându-l, îl întrebau Ce mai faceţi Preacuvioase Părinte?, el le răspundea fără ezitare şi cu mare bucurie: Bine, mai bine decât merit! Altora, care se plângeau că sunt bolnavi de vreme multă, le spunea: mulţumiţi Domnului pentru acest dar!
Nu vorbea niciodată nimic despre el; dacă se întâmpla să vorbească despre vreun frate călugăr, întotdeauna îl vorbea numai de bine şi, ca să se justifice, de multe ori adăuga în legătură cu acesta: Normal, fratele Ilie (sau părintele Achim) e un sfânt.
Multor pelerini refuza să le răspundă la întrebările ce i le puneau, scuzându-se retoric: Cum aş putea eu, care sunt cel dintâi dintre păcătoşi, să cunosc răspunsul la asemenea întrebare, dacă nici dumneata nu ai aflat răspunsul până acum?
A rămas de pomină un răspuns ce l-a dat bătrânul călugăr studenţilor de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, într-unul din pelerinajele organizate de aceştia la îndepărtata mănăstire. Studenţilor, care auziseră tot felul de legende despre bătrânul călugăr, nu le venea să creadă că nu pot să-l facă să vorbească despre el. Gurile rele povestesc chiar că studenţii au pus pariu sau un fel de premiu pentru cine va reuşi să-l facă pe bătrân să vorbească despre el. În cele din urmă au hotărât care va fi întrebarea care, fără doar şi poate, îl va sili pe bătrânul călugăr să vorbească despre el; nu avea cum să se eschiveze. Întrebarea care i-au pus-o a fost următoarea: Preacuvioase Părinte, spuneţi-ne cum reuşiţi să fiţi atât de bun? La această întrebare, după ce i-a îmbrăţişat cu privirea pe fiecare dintre studenţi, cu toată dragostea şi căldura sfinţeniei sale, bătrânul călugăr a răspuns: Cred că din egoism: am observat ce bine mă simt aşa! Răspunsul a căzut ca un fulger peste acei studenţi, iluminându-i brusc şi făcându-i să trăiască cu cea mai mare intensitate convingerea că se aflau în faţa unui sfânt. Doar un sfânt îşi putea căuta peste tot doar păcate, chiar şi în manifestările care, pentru toată lumea, reprezintă virtuţi.
Aristotel
Totu-i aritmetică!
RăspundețiȘtergereOmul are nevoie să stăpânească perfect două discipline: LIMBA MATERNĂ şi MATEMATICA.
Limba pentru a-şi exprima gândurile, iar matematica pentru a-şi ordona gândurile!
A-şi exprima gândurile:
-a înţelege ce simte
-a înţelege cauza simţirii
-a înţelege consecinţele faptelor
-a înţelege motivele acţiunilor
-ş.a.m.d.
A-şi ordona gândurile:
-a face harta corectă a celor de mai sus.
Profu de mate