12 mai 2010

"Poezie"

Primesc pe mail, de la Carmen, capodopera pe care o voi reda în cele ce urmează. Probabil știa că voi aprecia modul de abordare al temei, rafinamentul expresiei lirice și profunzimea ideilor și sentimentelor transmise.
Se menționează, ca avertisment(ceva de genul: citiți pe propria răspundere):"Dacă Vanghelie ar fi și poet, cam așa ar suna o poezie compusă de el..."

"Într-o baltă neagră,
Patru ochi lucește.
Ce să fie oare?
Cred că e doi pește.

Pe un câmp cu viorele
Creștea numai ghiocei.
Și-a venit mândrele mele
Și le-a cules pe toți ei.

Crește iarba, iarba deasă
Perpendicular pe casă
Vine calul și o paște
Altă iarbă se dezvoltă

Țara mea cu râuri multe
Și cu frunze și cu flori
Ai în tine-o populație
De mai mulți locuitori

Și din bolovani cu apă
S-au format înspre apus
Munții tăi de încrețire
Orientați cu vârfu-n sus

Trece lebedele-n zare.
Eu mă uit, ele dispare..."

2 comentarii:

  1. Umor de cea mai bună calitate! Felicitări!
    Propunere pentru întregirea ultimei strofe:

    Trece lebedele-n zare
    Eu mă uit, ele dispare...
    Nu e nicio supărare
    Dacă nu cazi în blazare!

    Un scriitor mai modest

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi-ncă una de-a lui Păstorel,
    fratele lui Ionel,
    pe acelaşi ton...rebel,
    vi-o transmite-Aristotel:

    ÎMI SPUNEA UN BEŢIVAN,
    REZEMAT CONTRA PERETE:
    FETELE DIN POPA NAN
    E FRUMOASE, DAR NU-I FETE!

    RăspundețiȘtergere