...si vara nu-i ca iarna! (imi permit sa-l parafrazez pe distinsul presedinte)
Imi propusesem sa merg la plaja si duminica, dupa bronzul de sambata. Asa ca iar: de dimineata zambit la soare, soarele zambit la mine, eu zambit la Maria si intrebat: "Mari, mergem la plaja?" , cu gandul ca va spune "Daaa!" fara sa respire, stiindu-i placerea pentru balacit si nisip. Se uita la mine impasibil si spune, spre surprinderea mea:"Nu!" Raman cu zambetul inghetat pe buze:"De ce? " Si-mi raspunde cu superioritate, in zeflemea: "M-am plictisit..."
Ceee? adica eu o duc dupa mine, o car in brate cand o apuca nabadaile, du-i colac, du-i jucarii de nisip, ia-i toate nebuniile pe care le incepe si le arunca, pazeste-o sa nu alunece si sa nu bea apa cu galetusa de nisip, urmareste-o pe unde umbla c-asa-i vine ei...si ea: s-a plictisit!
Bineinteles ca dupa ce o mai intreb o data, si dupa ce-i spun ca ea poate ramane acasa, ca nu-i problema, pot merge si fara ea, se apuca sa strige ca vreaaaa la plaja!
Ha!Ha! normal nu? ca doar o intebasem formal. Oricum faceam cum intentionam eu, da-i frumos sa creada ca am facut cum a vrut ea.
Vreme frumoasa, de plaja...canicula pentru restul oamenilor. E adevarat ca am stat mai mult in picioare , cearsaful fiind asezat doar asaa, sa avem un centru de gravitatie si sa am unde sa o dau pe Mari cu crema. Iar, partea mea cea mai bronzata , umerii.
Si la plaja am observat ceea ce observasem deja: va creste o generatie de copii foarte alintati. Copii care la prima nemultumire sau chiar asa din senin, incep sa tipe sa ceara ce vor sau pur si simplu, sa ceara atentie.
Si ma gandesc: oare nu cumva si prea multa atentie si afectiune strica?
Si uite cum am trecut de la placerea mea, plaja, la copiii alintati? Oare care o fi legatura? ...Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu