Aseara ma intorceam de la plimbare pe la ora 21 si ceva. Am fost in parcul preferat al Mariei, cel de la rondou, de la "Ultimul leu"..sau "Parcul lui Durbaca" (el era primar cand a fost facut acest parc).
Apropo de Durbaca, intr-o alta seara mergeam tot la plimbare iar Mari ma intreaba:"Mami, unde megem?" Ii spun ca in "Parcul lui Durbaca". Ea incepe sa topaie si sa strige sa o auda toata strada:"Uraaa! Dubaca, Dubaca !" Ce campanie electorala ii face Maria, fara sa-si dea seama...
Asaa , aseara ne intorceam dupa vreo patru ore de stat pe afara, Maria ducand cu mandrie o gentuta cu un set de ceai (de jucarie) si povestind cum o sa dea ea o petrecere si pe cine serveste cu cescutele. In parc am facut de toate: leagan, balansoar, trambulina, masinute...plus "mancarea miraculoasa" cu pietre, nisip si iarba , si o minunatie de pomana pentru o gargarita proaspat inmormantata.
Pe drumul spre casa observa ea ca se aprind luminile pe strada, reclamele pe la farmacii:"De ce se aprind luminile?" "Pentru ca se intuneca, se face noapte." Face ea cativa pasi si apoi spune cu un ton de batranica inteleapta:"Ooo, Doamne, iar se face noapte?!?!" Bineinteles ca la cateva secunde a inceput deja sa tipe:"Nu vreau sa ma speli pe caaap!" stiind deja ca la intrarea in casa o astepta dusul...
Am ras la inceput dar in acelasi timp gandeam : daca si un copil de trei ani a observat obsedanta repetabilitate a zilelor si trecerea parca din ce in ce mai rapida timpului...ce sa mai zic de noi, astia mai mari si, se zice , cu mai multa minte? Daca si un copil, dupa doar trei ani de viata a observat ca face mai mereu aceleasi lucruri, ce sa mai zicem noi?
Putem face si noi astia mai mari, lucruri noi. Nu trebuie decat sa vrem.
RăspundețiȘtergereAici pot interveni curajul,inconstienta,lasitatea sau comoditatea, lenea. Uneori, oamenii mari se tem de lucruri noi. Orice situatie noua cere un efort de adaptare, deci un consum de energie. Nu toti sunt dispusi la asta.
RăspundețiȘtergereMda...nu risca si de aceea pierd lucrurile bune si frumoase.
RăspundețiȘtergerePoate ca ai dreptate. Totusi, si circumstantele determina hotararile oamenilor, fie ca sunt situatii obisnuite,cunoscute sau mai noi.
RăspundețiȘtergereDaca un om simte si isi doreste sa faca un anumit lucru, il face, pentru ca asa simte el. Nicio circumstanta din lumea asta nu l-ar impiedica. Cel mult ne impiedicam si cautam tot timpul motive sa ne ascundem ca sa nu facem lucrul ala si complicam lucrurile cand de fapt ele pot fi simple.
RăspundețiȘtergereStii, ai si tu dreptate, viata asta si asa este doar una (si nu mare si lata , ba chiar scurta si asa cum e).Ar trebui sa eliminam din ea lucrurile neesentiale, sa o simplificam, sa invatam ne bucuram de fiecare clipa asa cum vine...suna chiar bine. :) Normal ca putin ajutor prin vointa ,nu strica.
RăspundețiȘtergereSi o sa faci asta? Nu o sa mai complici lucrurile si le simplifici la maxim??
RăspundețiȘtergere