25 mai 2010

"Te iubesc! Te iubesc?"

In seara aceasta, la Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galati a fost un spectacol sustinut de Compania de Teatru D’AYA din Bucuresti. Titlul piesei “Te iubesc! Te iubesc?” nu spune mare lucru dar, de fapt, este vorba despre o adaptare dupa “Zapezile de altadata” de Dumitru Solomon. Se pare ca exact in aceasta seara se implineste un an de cand se joaca aceasta piesa in aceasta formula. Si, o alta coincidenta aniversara, se implinesc zece ani de cand actorul George Corodeanu a pus pentru prima data piciorul in Dramaticul galatean, atunci ca spectator. Aniversarile de care vorbesc au fost anuntate la finalul piesei de regizoarea Chris Simion si de George Corodeanu.
La teatrul din Galati se joaca "Zapezile de altadata", piesa la care am fost chiar de curand. Imi placuse viziunea celor din Galati si chiar eram curioasa sa vad ce fel or sa joace cei de la D'AYA.

Pe afis atrage atentia, din start, Manuela Harabor, desi joaca un rol secundar, actorii rolurilor principale fiind Corina Moise si George Corodeanu. Interesanta mi se pare abordarea multimedia cu proiectii de imagini, fragmente din "Pe aripile vantului", motto-uri, fragmente de "emisiuni". Astfel, apar din cand in cand, videoproiectate pe ecranul imens ce tine cat scena, texte:

1. Nu exista nici o diferenta intre un barbat prost si unul intelept, atunci cand acestia se indragostesc.
2. Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui!
3. Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai tarziu.
4. Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii.
5. SECRETUL CASATORIEI FERICITE: sa nu ai preferinte ci sa te multumesti cu ceea ce ai.
6. SECRETUL FERICIRII IN CUPLU: Sa nu-ti vina ideea sa compari!
7. Daca IUBIREA este raspunsul, puteti sa repetati intrebarea?

Replicile par a fi luate din viata si situatiile jucate imita intocmai viata. Sunt sigura ca toti spectatorii maturi s-au recunoscut macar in unele replici, gesturi, atitudini, situatii.

"Dragostea barbatilor e ca un foc de paie. Se aprinde repede, si se stinge si mai repede."
"Daca aduci tot salariul acasa inseamna ca ma iubesti?"
"Nu exista dragoste infinita. Ne amagim. Legile poeziei sunt altele decat legile vietii."
"Iubirea e ca zapada: nu stii niciodata cati centimetri o sa aiba si cat o sa dureze."
Cand fata ii spune mamei “vreau sa fie totul ca la inceput”, aceasta ii raspunde “pai atunci, ia-ti altul”!
"Fiecare cuplu are la inceputul relatiei un balcon ca Romeo si Julieta, pe care mai tarziu isi intind rufele."
Sigur, piesa merita vazuta. Macar pentru a analiza propriile trairi si nivelul de blazare la care ai ajuns .

4 comentarii:

  1. O definire proastă a unei probleme atrage după sine o rezolvare proastă a ei!

    Să definim, deci, termenul:
    "Iubirea e dovada existenţei noastre eterne şi mijlocul desăvârşirii noastre."(Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă – Ascetica şi Mistica, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992, pag. 265)


    Aşa că, fără a pierde timpul ca să comentăm surogatele piesei “Te iubesc! Te iubesc?”, să înşirăm câteva PERLE din COLIERUL ADEVĂRATEI IUBIRI:

    #De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi dacă aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.(I Corinteni, 13, 1-8)


    #Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.(Ioan, Epistola întâia 4, 7-8)

    #Fericirea pe care Dumnezeu a conceput-o pentru creaturile Sale superioare este fericirea de a fi împreună cu El şi unele cu altele de bunăvoie şi libere într-un extaz al dragostei şi desfătării în comparaţie cu care cea mai fermecătoare iubire dintre un bărbat şi o femeie de pe pământ este doar o vorbă goală.(C.S. Lewis, Creştinismul redus la esenţe, pag. 35)

    #Cei ce se iubesc unul altuia îşi iau poverile reciproc (Iisus ia păcatele noastre şi noi patimile Lui). În dragoste eu îmi găsesc suprema fericire în tine. Dragostea este suprema răspundere pentru altul. Aşa experimentăm şi dragostea semenului nostru: ca subiect împovărat de suprema răspundere pentru noi, avându-şi în aceasta şi suprema fericire.(Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, ed. II, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, pag. 73)

    #Numai iubirea poate realiza acest paradox: puternic în blândeţe, Împărat în jertfă, tare în smerenie, înălţat în apropierea de cei de jos, pururea înviat şi pururea în stare de jertfă.
    (Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. II, Ed. Cristal, Bucureşti, 1995, pag. 156)

    Ştefan,
    un prieten,
    din Cluj

    RăspundețiȘtergere
  2. Consider ca a iubi este un ideal.
    Sunt de acord cu toate cele afirmate mai sus despre dragoste/iubire.
    Totusi, in viata, majoritatea oamenilor sunt foarte pragmatici, egoisti, nu neaparat pentru ca asa vor ci pentru ca lumea in care traim ne modifica, ne impune standarde si reguli(scrise sau nescrise) intre care trebuie sa ne incadram.
    Cei care mai cred in iubire sunt considerati naivi, anacronici sau chiar fraieri...uneori.
    Da, iubirea este un ideal pe care il descoperim in stare pura doar in carti. Realitatea ne ofera surogate de iubire, incercari de a imita Iubirea. Cred ca traim intr-o perioada in care suntem handicapati spiritual, capacitatea de iubire, de daruire aproape ca a disparut.
    La fel cum fericirea nu poate fi explicata foarte clar, cred ca la fel, iubirea nu poate fi explicata precis. Crestinismul ofera o cale prin care cele doua concepte ar putea fi atinse. Oricat de facila, la indemana oricui ar parea aceasta cale, nu cred ca poate fi urmata de oricine, oricum, oricand...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mama da pruncului lapte si iubire, cele doua hrane trebuincioase cresterii. apoi desavarsirea are nevoie in continuare de iubire. Frumos zice...iubirea e ...mijlocul desavirsirii noastre. Ce pacat ca multi se multumesc cu nedesavirsirea! Mila sa ne fie de ei, pentru o infirmitate pe care nu si-o trateaza.

    Iulia

    RăspundețiȘtergere
  4. Planta, această formă inferioară de viaţă, are nevoie de apă şi lumină ca să crească...lapte şi iubire...cum zice Iulia.
    Puneţi doi pui din aceeaşi plantă luaţi, unul la lumină, celălalt la umbră şi udaţi-i la fel pe amândoi. Vedeţi ce se întâmplă peste o lună, trei luni, un an! Cutremuraţi-vă dacă vă hrăniţi doar cu lapte, fără iubire, doar cu apă, fără lumină!!! Veţi avea soarta puiului ce-a trăit la umbră!!!

    Aristotel

    RăspundețiȘtergere