27 oct. 2010

Toamna, de George Cosbuc

Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Şi geme şi sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Şi vine şi creşte
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Şi bine-nţelege
Al oştilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Şi-njură şi urlă,
Că-şi simte pierirea.
Şi galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-şi află nici pace,
Şi tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocneşte şi sună
Şi-şi urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Şi-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Şi codrul se-ndoaie;
Şi-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Şi-i rupe veştmântul
Şi părul i-l smulge
Şi-n văi îl aruncă.
Un ţipăt răsare
Pe deal şi pe luncă;
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă
Şi norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă
De spaimă s-ascunde
Pârâul sub ghiaţă -
Şi regele codru,
Din ultima viaţă
Suspină văzându-şi
Pustiul, şi geme
Şi cade pe spate
Şi moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Şi moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!

6 comentarii:

  1. nu puteti posta si un mic comentariu la poezie...? :D in rest totul e super...

    RăspundeţiȘtergere
  2. nu am inteles nimic din poezia dumneavoastra!schimbati ceva la ea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundeţiȘtergere
  3. asa spun si eu!!!!sa schimbati cva la ea

    RăspundeţiȘtergere
  4. stii ceva mai boss schimba tu daca ai ceva impotriva.asa e poezia ce nu-ei convine frate.daca esti prost stai acasa. ok?
    mai citeste si tu cate ceva.

    RăspundeţiȘtergere
  5. da asa e poezia prostule sau proasto.
    mai citeste si tu.

    RăspundeţiȘtergere
  6. adaugati si un comentariu ca asta caut

    RăspundeţiȘtergere