“Eat , Pray, Love”

Am văzut şi eu “Eat, Pray, Love”(2010); pentru că tot îmi spusese soră-mea că îl văzuse şi că i s-a părut un film romantic ceva mai interesant decât altele. Scenariul are la bază romanul autobiografic cu acelaşi titlu al scriitoarei Elizabeth Gilbert.

Julia Roberts joacă rolul autoarei, Elizabeth Gilbert, scriitoare, femeie matură realizată profesional, căsătorită dar, inexplicabil, nefericită. Pare o femeie nemulţumită de ceea ce i s-a oferit până atunci, chiar şi de lucrurile la care a muncit şi pe care, pană la un moment dat, şi le-a dorit. Ea se confruntă cu o dramă interioară, cu o nelinişte, o anxietate căreia nu-i dă de capăt şi vrea să se liniştească înţelegîndu-se pe sine, încercînd să înţeleagă ce-şi doreşte de la propria viaţă. Un fel de criză de identitate ce lasă urme şi asupra celor din jur.

Aşa că merge în Italia, ia cursuri de italiană, învaţă să mediteze, în India, ajunge în Bali, urmează sfaturile unui guru în încercarea de a se regăsi, de a-şi  regăsi echilibrul. Norocul ei că are destul de mulţi bani ca să-şi permită astfel de călătorii în care nu face decât să cunoască oameni, să le cunoască viaţa şi obiceiurile, fără să facă ceva pentru a-şi cîştiga existenţa. Poate mi-a scăpat mie vreun detaliu…da, poate era o scriitoare de mare success şi deja avea banii.

Când să se regăsească, când are impresia că şi-a regăsit echilibrul, întalneste un bărbat (Javier Bardem) de care se îndrăgosteşte. Se îndrăgosteşte de el, se sperie şi-l respinge din dorinţa de a-şi menţine acel echilibru pe care tocmai îl găsise.

Cred că personajul principal, Liz, se vrea a fi prototipul femeii moderne, intelectuale, independente material, care nu mai acceptă un destin stabilit prin căsătorie, care dacă vrea, divorţează, nu se simte obligată să stea într-o relaţie nemulţumitoare doar din cauza religiei sau a tradiţiei, care e capabilă să facă orice pentru propria fericire. Dacă este sau nu o astfel de imagine nu ştiu, însă mie mi s-a părut mai degrabă o femeie slabă, nesigură decît puternică. Problemele determinate de dezechilibrul interior erau, în cazul ei, accentuate de gesturile şi reacţiile celorlalţi, faţă de care ea nu era foarte indulgentă.

Totuşi, totul se sfârşeşte cu bine: după îndelungi căutări interioare şi exterioare, îşi recapătă echilibrul,  urmează sfatul lui Ketut ("To lose balance sometimes for love is part of living a balanced life."),  iubeşte, este iubită…c-aşa-i în filme.(Se pare că şi în viaţa scriitoarei Elizabeth Gilbert...)