Iarnă...se apropie sărbatorile de iarnă

Da, se apropie Crăciunul.
Cel mai mult îmi place că a nins, că nins mult. Ninsorile recente, dincolo de neplăcerile cauzate au mai înveselit atmosfera destul de ternă, demoralizantă ( ba ca vine 2012, ba câte un concediu fără plată, ba certuri nesfârșite între politicieni) din ultima perioada. Mereu auzeam povești despre zăpezile de altădată, când ningea asa de mult de se făcea zăpada cât gardul iar bunicii erau nevoiți să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ieși din case. Poate o fi fost adevărat, poate o fi fost vorba și de imaginația care îmbogățea amintirile.
Mă gândeam chiar că de-acum, copiii noștri nu vor mai avea parte de zăpezile bunicilor, părinților noștri sau măcar de zăpezile noastre. Ma gândeam că de-acum Crăciunul îl vom sărbători fără zăpada, eventual în pantofi, având în vedere schimbările de climă la care tot asistăm și de care se tot discută. Dar iată că natura s-a răzgândit și se comportă(în cele din urmă) normal. Adică ce poate fi mai normal decât zăpadă și temperaturi sub zero grade în luna decembrie? Am înghețat binișor de câteva ori în iarna aceasta, mergând prin zăpadă, dar nu pot spune că m-am simțit atât de rău încât să-mi fi dorit să nu fi nins. E o normalitate care-mi place deocamdată, deși provoacă și neplăceri. Într-una dintre zile așteptam în frig, chiar viscol, un mijloc de transport să ajung acasă. Am schimbat vreo trei stații( de tramvai, maxi-taxi) până să reușesc să găsesc ceva. Toate mașinile care veneau erau pline ochi. Dacă dădeai să deschizi ușa, sigur cădea vreun călător peste tine pentru că tot ce reușeai să vezi prin geamurile aburite erau niște funduri lipite de ușă.
Și cu toate că e luna de iarnă, autoritățile au fost(iar)foarte, foarte surprinse. De parcă nu știau de la actualul fost și proaspăt președinte că "iarna nu-i ca vara". Adică nu vi se pare ciudat să ningă? Tocmai acum, în decembrie, când se apropie Crăciunul? Este total anormal.
M-ar întrista foarte tare dacă nu ar ninge în ajun. Mie îmi place cel mai mult ajunul Crăciunului. E cel mai frumos moment. Și mai cred că această sărbătoare este cea mai veselă din întregul an. Paștele este momentul cel mai profund, de reculegere, de regăsire, în timp ce Crăciunul este un moment care ar trebui să ne găsească pe toți veseli, optimiști.
Poate sunt mai conservatoare (deși nu cred)dar consider că bradul trebuie, musai, împodobit în Ajun. Și încă ceva: trebuie să fie natural. Poate nu oi fi eu tocmai cea mai ecologistă, poate oi contribui și eu la distrugerea ecosistemului, dar imi place ca bradul să fie natural.
Vorbeam de Ajun. Îmi place să miroasă a brad, să miroasă a portocale, a sarmale în frunză de varză, proaspete(eventual sa fie pe foc), a carnați de casă, iuți (făcuți cu ardei roșu), a tochitură cu mămăligă, a vin roșu fiert cu piper și cu scorțișoară, să se audă colinde, să sclipească beculețele, să radă copiii și să spere că Moșul o să le aducă ceea ce și-au dorit. E atât de ușor să fii vesel de Crăciun! Nu trebuie să speri ca miracole să se împlinească. Lucrurile mărunte sunt suficiente pentru a te face cel puțin mulțumit.
Mă enervează apoi starea de letargie de după momentul acesta aproape fabulos. După ce trece Crăciunul, chiar din a doua zi de Crăciun, cei mai mulți dintre noi se resemnează la a sta în pat, la televizor, poziție părăsită doar pentru a mai mânca și a bea câte ceva, și apoi iar: telecomanda în mană. Tot din aceste următoare zile auzi în dreapta și în stânga de indigestii, de mahmureli crunte, de parcă oamenii au stat, nu au mâncat, nu au băut pană la Crăciun și atunci, năvală pe masă.
În piețe, magazine, supermarketuri, hipermarketuri lumea dă năvală de parcă ar veni vreo catastrofă și nu ar mai găsi nimic pe rafturi mai târziu. Cumpăra, bagă în coșuri cu ambele mâini de parcă fiecare membru al familiei ar manca, brusc, cu câte doua guri. E o isterie generală a cumpărăturilor. E momentul în care aproape toată lumea cumpără cu mult mai mult decât are nevoie. Bucuria comercianților.
Acum mă mai gândeam la un lucru neplăcut observat în seara aceasta: zloata care se formează când începe să se topească zăpada...de-ar mai avea răbdare zăpada, măcar vreo câteva zile, până la Crăciun.