Românul e născut... "poiet"

Vine un tinerel la mine, foarte mândru de el pentru că scrie versuri. Booon! Nu mă arăt interesată pentru că nu vreau să-i spulber visul că va deveni vreun Eminescu, Blaga, ceva. El insistă că-mi va aduce câteva dintre versurile pe care le-a scris. Iarăși , fac o față care i-ar da de înțeles faptul că pot trăi liniștită(poate chiar mai liniștită)dacă nu ar face asta.
Îmi explică el că ii place foarte mult să scrie versuri, că are versuri cântate pe "Taraf TV"...deja îmi "plăcea" din ce în ce mai mult ceea ce auzeam. El era așa de entuziasmat încât nu puteam să-i jignesc "talentul" înainte de a-i citi opera...pentru că pe "Taraf" nu avusesem onoarea să ascult nici opera lui, nici pe a altcuiva. Pe "Taraf" cred ca apar unii care cânta tâmpenii și unele care dau din...toate cele, în admirația(era să spun mută, dar ei cântă)a cântăcioșilor.
Astăzi, mare eveniment, mare. Umilele-mi priviri se învrednicesc să citească una din operele băiatului cu talent.
În primul rând că m-am străduit din răsputeri să nu râd. Aș fi râs eu dar mă mai vedeau și alții (și el) și nu se cuvenea. Versurile erau atât de puerile, de agramate încât nu înțeleg curajul lui de a le da și altcuiva să le citească. Am putut doar să spun ca nu îmi plac absolut deloc astfel de versuri, dând o scurtă explicație pe care nu cred că a înțeles-o întocmai pentru că el are încredere în geniul său ... Evident ca a plecat foarte supărat: se citea de la distantă că era demoralizat. Probabil că în noaptea asta o să scrie cel puțin zece poezii "frumoase", numai asa, să demonstreze că m-am înșelat eu. Măcar i-am creat starea necesară...starea de grație :))
Aș fi vrut să-i mai dau câteva sfaturi de genul: dacă mai creezi vreo poezie asemănătoare, șterge-o repede de pe foaie sau mâzgălește intens pană nu se mai înțelege nimic din original. Sau: rupe foaia în bucatele mici, mici de tot astfel încât să nu se mai poată reconstitui...niciodata; bucățelele pot fi aruncate în wc, pot fi arse sau...în ultimă instanță, înghițite.