Subiectivitatea gripei porcine

De când cu gripa asta porcina, m-au deranjat ceva chestiuni care m-au influențat într-o oarecare măsura și pe mine.
Adică țâpă toata mass-media de-atâta gripă porcină dar se organizează alegeri cu ședințe, paraședințe, manifestații pro-ăla și pro-celălalt, s-au bucurat în turma, pe rând (când s-au crezut sau au devenit președinți)nestingheriți de nicio gripa, Geoană a sărit de bucurie fără teama că ar putea inhala vreun virus obraznic trimis de Băse, mitinguri ...adică adunări în toata regula, ce să o mai lungesc.
O duc eu pe Mari la grădiniță. E sfârșit de an calendaristic, vin sărbătorile și mă gândeam și eu în mintea mea că vor face și mititeii ăștia de la grupa mică vreo serbare ca să-l întâmpine pe Moșu'. Dar nu! Nu se poate! Cum, nu am auzit de gripa porcină? Educatoarea nu a putut organiza serbarea așa cum ar fi trebuit iar noi, părinții, nu am putut fi prezenți la prima serbare din viața copiilor.
Si cu serbarea asta e o povestioara. S-a îmbrăcat în Mos, femeia de serviciu a grădiniței(a făcut și educatoarea ce a putut). Când am luat-o pe Mari de la grădi am întrebat-o cine a venit la serbare, dacă a cântat , dacă a spus poezii, ce cadou a primit...Mi-a povestit ea ce mi-a povestit dar apoi mă pune să las capul în jos spre ea, să-mi spună "un sechet":"Mosul era femeia de teabă" Își dăduse seama , maimuțica mica. Eu încerc să-i explic faptul că e Moșul, sigur. Ea, convingătoare, îmi spune iar la ureche:"Mami, i-am văzut serseii."Ei, ce să mai spui? Pe ăștia mici nu mai poți să-i păcălești deloc...și eu care mă temeam să nu plângă când o veni Moșul...așa cum au făcut alți copii, de fapt.
Apoi, la sfârșitul lunii noiembrie, au fost sărbătorite zilele Galațiului. Tot orașul în stradă, ca la manifestație. Concerte, micăraie, vin și rachiu fiert,tarabe cu prostioare la suprapreț. Nici atunci nu a fost problemă cu gripa porcină: nu era absolut nicio problemă că era tot orașul în stradă. Probabil ne ocolea urbea, în zi de sărbătoare: o fi având și gripa asta puțin bun-simț.
Am scos-o și eu pe Maria în orășelul copiilor de s-a dat în toate cele și s-a mânjit pe fată cu vată de zahăr. Seara am ieșit iar în oraș dar fata nu mai înțelegea nimic: era lume, lume multă peste tot, așa că a întrebat:"Si, unde-i distacția?" Vorba ei: unde era distracția? că nu era.
In sfârșit, ideea era că s-a putut face o serbare de dimensiuni mari, în tot orașul, dar când a fost vorba de o serbare la o grădiniță, nu s-a mai putut, de frica gripei porcine.
Si apoi, iar: planific eu și o colegă o activitate de binefacere la un centru de plasament din Galați. Adunăm bani, ne gândim ce să cumpăram, cum vom merge noi cu copii de la noi să le facem o surpriză în prag de sărbători. Un pachețel cu fructe și dulciurele nu cred că ar fi stricat niciunui copil din acel Centru...Ni se spune, în cele din urmă, că nu se poate! De ce? Nu ne pot primi din cauza gripei porcine, evident.
Așa am ajuns la concluzia că gripa porcină este foarte subiectivă. Că se abține să atace când e vorba de interese mai mari, de rușine, nu de alta, dar atacă cu nerușinare când e vorba de activități mărunte, organizate de grupuri restrânse, mai puțin importante în destinele orașelor sau ale țării...