De dimineață, nici nu mă ridicasem de sub plapumă, mă sună frate-meu, Nec, să-mi spună să mă uit pe fereastra. Mă tot întreba: te-ai uitat? da' te-ai uitat? Eu nici nu mă dădusem jos din pat. Îmi imaginam vreo doi fulgi curajoși, rătăciți...Când mă uit eu, în cele din urmă, chiar că rămân surprinsă: deja se așezase zăpada peste tot și tot ningea. Pe Maria am postat-o pe pervazul ferestrei să privească zăpada.
Evident că ne-am făcut un drum până afară, așaaa, de dimineață. Bucuria Mariei...până i-au înghețat mâinile!
Maria să îţi trăiască
RăspundețiȘtergereViaţa să ţi-o-nveselească!
Si la noi a nins! Si fiica-mea nici nu avea manusi si si-a bagat manutele in zapada! A ignorat si frigul si zapada rece.. si vantul! Era atat de incantata! Si pe mine m-a incantat sa vad.. alb inaintea ochilor... asa mi se intampla intotdeauna la prima zapada, dar, deja dupa ce se duce.. astept primavara!
RăspundețiȘtergere...m-am bucurat si eu ce m-am bucurat pe langa Maria pana mi-au inghetat picioarele...de-atata bucurie. Dar ea nu si nu, mai sta afara. Ea avea manusi de schimb(stiam eu ce stiam). Dupa ce a udat prima pereche , manusi mai subtirele , cu degete, ca sa simta mai bine zapada, i le-am dat pe cele groase, cu un deget. Astazi planificam o iesire cu sania...de nu ar mai viscoli.
RăspundețiȘtergere