Austria-Romania(2-1)

Actuala campanie de calificare la mondiale a semanat izbitor de mult cu o moarte lenta si dureroasa. Cel putin ultimele doua meciuri au fost un fel de zbatere finala, inainte de a-si da duhul.
Astazi, echipa noastra parea chinuita, iar ochiul lui Tamas parca sugera conditia noastra: batuti mar si la vedere. Dupa ce ne-au decimat sarbii, si-au batut joc de noi austriecii.
La un moment dat aveam impresia ca daca cineva ar fi strigat "Hai, Romania!" ar fi spus o gluma buna...dar de ras ar fi ras cei care mai aveau energie dupa ce si-au consumat toti nervii pe meci.
Toate atacurile noastre erau ca zbaterile muribundului care nu vrea sa se desparta de viata, nu cred ca era vorba de rezultatul antrenamentelor sau ale daruirii jucatorilor. Da' cata ameteala , cata pripire, cata lipsa de concentrare si de sincronizare...uneori mingea se lovea la intamplare de ai nostri si sarea aiurea, alteori sutau doar , doar or nimeri poarta. Totul la intamplare si din disperare...
Foarte surprinzatoare declaratia lui Piturca : lui iar i se pare ca am jucat cam bine si ca totusi speranta moare ultima. Care speranta , frate? in ce si in cine? Si apoi, el nici nu se gandeste la demisie, considerand ca cei care-i cer demisia sunt doar niste rauvoitori...nenorocitii...
Nu zic, l-am admirat pe Piturca pentru hotarare si pentru rezultatele de pana la un moment dat...dar daca nu se mai poate, lasa pe altul ca poate aduce ceva nou, un nou impuls cel putin...Ca de reconstructia nationalei se tot vorbeste de dupa dizolvarea "generatiei de aur" care se pare ca asa ramane, chiar daca au atentat si altii la titlu. Nu cred ca e vorba de nostalgie ci doar de obiectivitate. Clar, nu e vorba doar de antrenor ci de faptul ca se intalnesc niste jucatori buni(sau cat de cat buni) dar nu reusesc sa stabileasca niste relatii puternice intre ei, astfel incat sa se simta pe teren, sa traga pentru acelasi scop. Hotararea si determinarea se pun in practica pe niste baze pragmatice, pe reguli, tactici si ce mai au ei pe acolo, ca nu stiu...si nu tre sa traga unul intr-o parte, altul in alta, unul sa dea mingea din intamplare intr-un coechipier, altul aproape ca-si deposedeaza coechipierul din prea mult elan, altul paseaza in...afara terenului...si asa mai departe.
Ce sa mai zic...nu mai zic...ca m-am amarat destul. De fapt cred ca m-am obisnuit de ceva timp cu situatia asta. Chiar ma gandeam ca daca manca bataie Romania lui Hagi, eram trista cel putin o saptamana. Acum insa, a doua zi abia daca imi amintesc ...in treacat.

ROMANIA-SERBIA(2-3)

Acum cateva zile: bataie pe bilete, coada la casa, bilete la suprapret, politia dand amenda pt bisnita pe la poarta stadionului. La televiziune muzica eroica cu sloganul "meciul unei natiuni", discutii si comentarii peste comentarii...
Astazi: meci slab, fara contur. Cei care s-au chinuit sa faca rost de bilete probabil regreta si efortul si banii.
Inca de la inceput, sarbii isi spun clar punctul de vedere printr-o atitudine viguroasa, chiar violenta. Un fel de avertisment: "Va mancam cu tot cu fulgi si plecam cu sangele vostru pe bot!"Pe Lobont l-a aruncat pur si simplu inafara terenului, aproape ajungand cu capul in reclame. Galeria sarba a trebuit sa fie linistita cu cateva (de fapt, mai multe) lovituri din partea oamenilor de ordine...si ce rai erau , inafara de picioare si brate, foloseau si steagurile, pe post de arme albe...
Jocul nostru, ca intotdeauna : fuga bezmetica pe teren si apoi ameteala si balbaiala in fata portii. De cand ma stiu ca ma uit la fotbal e aceeasi poveste: romanii nu stiu ce sa faca cu mingea in fata portii. Alearga, au posesie, domina, sunt eroi si mor frumos. Sa-i intelegem" am jucat bine, am avut sanse , dar se putea mai bine..."
In seara asta am mai gasit o scuza, terenul era prea tare sau mingea era prea umflata (sau patrata) de sarea doar aiurea si nu putea fi controlata. La sarbi cred ca n-a fost o problema...
Dar in esenta nu-i nimic in neregula cu jocul nationalei, nuuu...Mutu nu s-a complicat, sarbii nu s-au aparat bine si nu au atacat surprinzator...nuuu, a fost de vina gazonul.
Pana si comentatorul o luase razna; ba romanii aveau o "dorinta formidabila"si jucau bine, ba "supravietuiam"si "scapam cu bine". Autogolul a pus capac dorintei noastre formidabile de a castiga . Degeaba a dat Marica un gol frumos (spre fericirea Ginei Pistol care se bucura in tribuna) ,degeaba si-a reparat greseala Dorel Stoica prin golul sau (pentru a spala rusinea cu autogolul), degeaba a jucat bine Contra care lupta ca la Rovine de era sa-si fractureze antebratul...tot am mancat bataie...sanse de calificare, minime.

L-a durut in cot

Dupa cum foarte bine banuiam acum cateva zile la meciul cu Croatia, Mutu a gasit un pretext pentru a nu se prezenta la acel amical, desi Piturca l-a convocat.
Jucatorul cu fite de la A.C.Fiorentina, la cei 30 de ani ai sai a fost convocat pana acum de 65 de ori la nationala si a dat 29 de goluri, fiind considerat un fel de salvare a nationalei. Si Gica Popescu zice ca:"Traim prin Mutu." Adica nationala sta doar in Mutu? Pai atunci de ce mai joaca atunci cand el nu poate participa? Ca ar fi ca si cum nationala ar juca fara sa joace, atunci cand el nu ar fi pe teren...
In fine, Mutu a invocat ca ar avea o problema medicala, o luxatie la cot, in urma meciului cu Lecce.Si cica nu a fost necesara o interventie chirurgicala ci doar purtarea unui bandaj...grav tare.
Exact pe 11 februarie, ziua amicalului, el si-a reinceput recuperarea fizica si antrenamentele pentru ca nu a vrut sa forteze si sa joace pentru nationala. Ei bine, recuperat, nerecuperat, Mutu a jucat pentru Fiorentina in meciul cu Genoa si...surpriza! era foarte recuperat: a dat trei goluri.
Bravo lui! nu zic nu, aplauze la scena deschisa pentru acest hattrick realizat in doar jumatate de ora.
Ceea ce vreau sa zic e altceva: prin forma lui din acest meci a demonstrat cu varf si indesat ca de fapt l-a durut in cot... de nationala.

Romania - Croatia (1-2)

Aseara am avut iar impresia ca fotbalul romanesc merge ingrijorator(dar ne-am obisnuit cu gandul) pe o panta descendenta. Tot se lauda generatia actuala ca sunt mai buni decat "generatia de aur", dar oare chiar nu se vad ?
Mutu si Chivu s-au scuzat(vorba elevilor mei) pentru meciul de aseara, cica ar fi avut motive(daaa...)
Deci Romania a intalnit Croatia intr-un meci amical care viza pregatirea pentru meciurile cu Serbia si Austria. Serbia ar semana foarte bine ca stil de joc cu Croatia si de asta ar fi fost ales acest amical.
Cred ca singurul zambet al lui Piturca, de la golul lui Marica,a fost cam grabit , antrenorul ar fi trebuit sa mai astepte cu pretioasele zambete...dupa golurile croatilor deja ii inghetase si crisparea pe fata.
La pauza, comentatorii tot vorbeau de jocul bun, de organizarea baietilor, etc. ca la sfarsit sa se vada de fapt adevarul: degeaba vrem noi rezultate, cei care privim, cei care joaca sunt ei, si chiar nu se prea leaga... "Generatia de aur" avea motive sa traga la nationala, era singura posibilitate de a fi vazuti afara .Generatia de azi deja a iesit afara si nationala pare de multe ori, o corvoada(ca pentru Mutu si Chivu in acest amical).
Sincera sa fiu, din acest meci nu-mi mai amintesc decat golul lui Marica si injuratura citita pe buzele lui dupa ce a dat golul...
Iar de impresionat, cred ca a fost momentul initial, momentul de reculegere in memoria handbalistului Marian Cozma.
Asta-i fotbalul nationalei noastre: nici nu-ti poate capta atentia, ce sa mai zic de rezultate.