Nunta muta

"Nunta muta" este un film de Horatiu Malaele. Acesta a fost punctul de plecare cand mi-am propus sa-l urmaresc. Auzisem intr-o emisiune tv despre el , invitati fiind chiar regizorul si vreo doi actori din distributie. Eram curioasa in primul rand pentru ca Horatiu Malaele este un actor deosebit iar acum am vrut sa vad si ce a realizat ca regizor, convinsa fiind ca trebuie sa fie ceva bun. Plus ca joaca o serie intreaga de mari nume ale cinematografiei noastre: Victor Rebengiuc, Tamara Buciuceanu, Luminita Gheorghiu, Valentin Teodosiu, Geoge Mihaita, Alexandru Bindea.
Aparent este o comedie, dar la sfarsit ramai nu doar cu un gust amar dar si cu o tristete pe care aproape ca nu ti-o poti explica, avand in vedere ca e doar un act artistic si ca dupa ce il urmaresti ar trebui sa-ti reiei viata din punctul in care ai lasat-o si atat...
Filmul este construit simetric: la inceput si la sfarsit ne aflam in prezent, iar prin rememorarea unor intamplari din perspectiva unui personaj, ni se desfasoara evenimente din trecut.
O echipa de filmare este in cautarea unui subiect despre intamplari paranormale. Ajung intr-un sat locuit doar de vaduve batrane. Aici se relateaza intamplarile care explica situatia: in anul 1953, in ziua mortii lui Stalin, s-au interzis orice fel de manifestatii publice in tarile comuniste. In acea zi, in acel sat, se desfasura o nunta . Aceasta a continuat "muteste" iar apoi participantii au fost pedepsiti de sovieticii care aveau un regiment de tancuri langa sat.
Filmul este trist, chiar daca replicile sunt comice. Tragedia transformarii Romaniei din cauza dominatiei sovietice comuniste este ilustrata simbolic si prin semnul pe care mireasa il are pe gat: o pata de forma Romaniei pe harta.
Imaginea filmului este superba dar parca nu se potriveste cu realitatea satului romanesc, pare prea "americaneasca".
Scena de la masa nuntii ascunse in casa, in care lautarii mimau cantatul, mi se pare ilustrativa pentru semnificatia titlului si, simbolic, pentru conditia romanilor in perioada comunista. (se stia totul, se auzea totul: si musca, si basina, si ghioraitul matelor...eram legati la gura ca si copiii din film, pentru a nu fi inconstienti sa spunem ceva)
La sfarsitul filmului, cand se revine in prezent si se ia un interviu unei batrane (chiar fosta mireasa nefericita) rasul celor din echipa de filmare mi se pare jignitor, grotesc . Sugereaza, de fapt, indiferenta, dispretul, superficialitatea generatiei tinere care nu doar ca nu stie trecutul dar isi si bate joc de ceea ce altii au indurat.

"Scenariul acestui proiect cinematografic izvoraste dintr-o intamplare reala, petrecuta undeva la granita Realitatii cu Imaginarul.Martor - monumentala,tacuta si cinica insasi Istoria.Cred ca umanitatea datoreaza prezentului ,macar pentru a inlatura mirarea si uluiala, explicatii, fie ele si cinematografice, despre ranile de pe trupul trecutului, pentru ca niciodata ,, somnul natiuniilor” sa nu mai nasca asemenea situatii monstruase.Imi propun un film care sa vorbeasca lumii, cu duiosie si romantism despre dragoste intr-un spatiu nascator de vesnicie.Imi propun un film care sa vorbeasca lumii despre dictatura si consecintele ei in plan comunitar si, respectiv, familial.Va fi un film despre viata, moarte si Adevar.Va fi un film cu mult umor.Imi doresc un film care sa placa in egala masura, batranului si copilului, prostului si inteleptului, profanului si initiatului.Este, dupa parerea mea , suprema desfatare a creatotului de arta in raportul lui unilateral cu receptorul."(Horatiu Malaele)

Mie filmul nu mi se pare o capodopera dar e un film de urmarit. Poate daca am sa-l mai vad o data am sa gasesc simboluri care mi-au scapat, pentru ca este intesat de simboluri mai mult sau mai putin voalate. Daca e un film cu adevarat bun, a doua oara ar trebui sa-mi placa mai mult.