Femeia contemporana vrea sa coboare barbatul de pe piedestalul pe care se urcase singur, poate, datorita atributelor sale fizice, in primul rand. Nu, nu am de gand sa intru in vreo dezbatere cu barbatii. Doar observ niste realitati. Eu consider ca suntem (barbati si femei) creatii ale lui Dumnezeu si daca existam asa cum suntem noi (doua sexe), inseamna ca Dumnezeu asa a vrut: sa ne arunce in viata diferiti, Adami si Eve. Nu doar Adami sau doar Eve. Si din moment ce suntem diferiti, din anumite puncte de vedere (in primul rand, fiziologic), inseamna ca avem si circumstante in care nu ne putem inlocui unii cu altii. Oricat de egali am vrea, unii sau altii, sa fim.
Bineinteles ca apoi se poate spune ca de fapt Adam e cel dintai creat, ca el e Omul:"Atunci a luat Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie" Deci el a fost numit "om" iar femeia doar "ajutor potrivit pentru el": "Si a zis Domnul Dumnezeu:<
Apoi, daca mai analizam putin lucrurile citite in Biblie, e clar ca Adam a fost primul creat si abia apoi Eva, dupa ce, Dumnezeu incercase sa-i ofere ajutor prin crearea tuturor animalelor. Acestea din urma nu erau "pe potriva" si de aceea a aparut Eva, "pe potriva" lui Adam deoarece e parte din el. Pana la urma insa,este incadrata tot intre "celelalte fiinte", este privita ca inferioara lui Adam.
De la Adam si Eva, cred ca fiecare fiinta din cele doua serii arhetipale si-a respectat matricea. Astfel, femeia a fost mereu considerata inferioara, slaba, subordonata deoarece asta spune modelul, puterea exemplului istoric.
Cu toate comentariile facute de mine mai devreme, eu cred ca barbatul si femeia se completeaza, nu este niciunul mai prejos, impreuna abia formeaza un trup, unul prin altul isi gasesc sensul in existenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu