Ce mai citesc

Am inceput mai multe carti in acelasi timp.
In primul rand am inceput "Marte rosu" de Kim Stanley Robinson. E prima carte din trilogia "Marte: rosu, verde, albastru". O opera de dimensiuni impresionante despre lupta omului pentru a imblanzi planeta Marte, pentru a o face locuibila de oameni - alternativa pentru Terra. Am inceput aceasta carte de doua ori pana acum, nu am terminat-o. Oare ce ma impiedica? Am sa-mi dau eu seama, vreodata. O fi prea dificila? Nu cred. Nu imi place? Nu cred ca e vorba de asta. Cred doar ca nu am avut destula rabdare, deocamdata.
A doua carte inceputa este "Ispasire" de Ian McEwan. Lectura merge foarte usor, perspectiva narativa e foarte interesanta. Scriitorul se dovedeste un bun cunoscator al sufletului si al mintii, deopotriva. Umbla prin mintea personajelor ca si cum ar umbla prin propriile buzunare. Abia astept sa mai citesc din ea.
A treia carte este "Al doilea sex", opera celebrei Simone de Beauvoir. Pe aceasta am luat-o la rasfoit si am regasit pasaje care ar enerva orice femeie. Are si Simone de Beauvoir dreptatea ei atunci cand apara Femeia. Asta nu ma face neaparat o feminista.
De la inceputul operei te intampina un citat din Pitagora:"Există un principiu bun, creator al ordinii, al luminii şi al bărbatului,
şi un principiu rău, creator al haosului, al tenebrelor şi al femeii." Poftim? cred ca a fost suficient sa citeasca aceasta afirmatie incat autoarea sa-si scrie pledoaria in favoarea femeii.
Alte citate "incantatoare" pentru orice femeie ar fi:
-"Dar, în primul rînd: ce este o femeie? „Tota mulier in
utcro: un uter, aşadar", spun unii. Totuşi, vorbind despre anumite femei,
cunoscătorii decretează: „Acestea nu sînt femei", cu toate că şi ele au
un uter, ca şi celelalte. Toată lumea este de acord în a recunoaşte că
există în specia umană femele; ele reprezintă astăzi, ca şi altădată,
aproape jumătate din umanitate(...)"
-"există un tip uman absolut care e tipul masculin. Femeia are
ovare, uter; iată condiţiile speciale ce o fac prizonieră a subiectivităţii;
se spune cu multă naturaleţe că ea gîndeşte cu glandele."
-"„Femela este femelă în virtutea unei anume lipse a unor
calităţi", spunea Aristotel. „Trebuie să considerăm caracterul femeilor
ca suferind de o imperfecţiune naturală."
-"Este ceea ce simbolizează episodul din Geneză, în care Eva apare extrasă,
după expresia lui Bossuet, dintr-un „os suplimentar" al lui Adam.
Umanitatea este masculină, iar bărbatul defineşte femeia nu în sine, ci
relativ la bărbat..."