Frunze

E o toamna frumoasa! Cel putin asa cred eu...Desi s-a racorit cam brusc, vremea intra in criterii ce tin de normalitate.
Acum vreo saptamana, daca te uitai spre copaci, crengile erau pline de frunze care parca nici nu aveau de gand sa plece de acolo. De putina vreme, au inceput sa cada in nestire ca nebunele, de parca abia si-au adus aminte ca-i toamna.
Imi place toamna. Imi plac frunzele tarcate in toate nuantele de rosu, galben si verde. Ce frumos trebuie sa arate versantul impadurit al unui munte, pe vremea aceasta!
Maria mea avea o tema pentru acasa: sa duca la gradinita frunze, pentru o anumita activitate. Ce sa fac? Cand am venit de la scoala m-am apucat de adunat frunze. Sa spun ca tema Mariei era, parca, un pretext pentru o placere a mea? Mergeam eu pe o strada cu case si ma opream din cand in cand, priveam pe jos frunzele cazute, priveam copacul ce le imprastiase si apoi alegeam pe cele care erau mai frumos colorate: adevarate opere de arta, unele. Mare artista natura, asta!
Am observat eu ca unii trecatori se uitau mai intrebator la mine: ce-o fi cu femeia asta? se uita dupa frunze uscate, le aduna cu grija si mai si zambeste...saraca. Mai ales unii care iesisera la poarta sa le adune cu matura, cred ca erau cei mai surprinsi.
La o poarta statea un nene mai varstnic dar in putere. Cu pieptul umflat si cu picioarele bine infipte in trotuarul strazii sale, plin de mandrie ca la el in poarta nu erau frunze...ca doar a fost harnic si le-a adunat. Ce neserioase frunzele astea, sa-i umple lui trotuarul...Se aude poarta vecinului sau. Isi indreapta fata in acea directie si-si ciuleste urechile mai ceva ca un caine de vanatoare dupa prada. Cred ca se plictisise singur in fata portii.
Vecinul apare de dupa poarta, iese si incuie dupa el. In timpul acesta, nenea harnicu' striga: "Mai,...Gheorghe(sau cum o fi spus; eu nu retin numele din prima nici cand mi se prezinta cineva)sa-ti aduni frunzele ca iar bate vantul si le aduce la mine!"
Asta de la poarta, in timp ce tot incuia:"Hmmmm???"
Nenea repeta, crezand ca totusi i se acorda atentie:"Sa-ti strangi frunzele, ca iar vin la mine!" Adica nu vezi ca eu le-am adunat? ar fi vrut el sa spuna.
Vecinul cu poarta: "Ce spui?" abia ridicand privirea, de data aceasta, pentru ca reusise sa incuie si-si baga cheia in buzunar.
"Sa-ti maturi frunzele ca le bate vantul la mine!" repeta nenea cu problema frunzelor, perseverent, fara sa i se para ciudat ca spusese acelasi lucru de trei ori.
Omul ce iesise pe poarta, linistit, trece peste trotuarul proaspat maturat al vecinului sau si zice in treacat :"Laaasa, ma!" Si-si vede de drum.
Intre timp trecusem si eu de ei, nu m-am intors sa vad fata harnicului cetatean dar cred ca se cam suparase...
In virtutea normalitatii, frunzele vor continua sa cada...trebuie sa le si adune cineva.
Eu, cu buchetul de frunze adunate, mergeam spre statia de maxi-taxi. Cand urc, vad chiar langa mine, o femeie cu un ghiveci intr-o sacosa. Din sacosa ieseau o gramada de frunze. Ale ei erau toate verzi, cel putin...