2010, un nou an - nimic neobișnuit...

Începerea unui nou an nu mi se pare a fi o mare sărbătoare. E doar o trecere pentru toata lumea, o trecere însoțită de nenumărate superstiții, mai ales pentru cei care cred că norocul ține de modul în care te comporți, te îmbraci, de ceea ce mănânci sau bei în acea seară. Când nu se va respecta cronologia și vom trece de la 2010 la 2009, spre exemplu, atunci o sa fie ceva extraordinar...
Întotdeauna la sfârșitul unui an calendaristic ne apucăm să facem tot felul de bilanțuri. Ce a fost bine, ce a fost rău, ce a contat, ce nu...
Consider că sunt foarte importante analizele de acest gen atât timp cât sunt făcute în mod realist și cu sinceritate. Nu este suficient să bravezi, să faci bilanțuri de dragul bilanțului, în bine sau în rău doar pentru a încheia niște socoteli și atât.
Ceea ce privești în propria viață într-un astfel de moment ar trebui să-ți indice destul de clar ce te-a favorizat, ce te-a făcut să te simți bine, ce te-a mulțumit, ce ai făcut și a mulțumit pe alții dar și pe tine în aceeași măsura. Asta nu înseamnă în mod automat că poți îndrepta cam tot ceea ce a fost negativ prin simpla observare a elementelor respective. Ceea ce ți se întâmplă în viață se datorează atât deciziilor personale cât și circumstanțelor exterioare, așa că ceea ce îți propui pentru un nou an depinde...și de tine.
Pentru mine, anul ce tocmai s-a încheiat a fost, poate, cel mai dificil an din viața mea de pană acum. Dacă a fost dificil nu înseamnă neapărat ca a fost rău. M-am confruntat cu situații noi, am învățat și am făcut lucruri noi, am cunoscut oameni. Chiar acest blog este un lucru nou în viata mea de pană în 2009. Nu știam cum și cât am să scriu aici dar iată că mai e puțin și „Vorbind în liniște” face un an. O fi bine, o fi rău...mie, de multe ori mi-a făcut bine. A devenit un hobby, o modalitate de a mă exprima, de a mă exterioriza, de a exersa, de a învăța.
Anul 2010? Încă un an. Un an care va fi mai dificil decât 2009 dar sper să nu fie neapărat un an rău.
Se spune că este important cum te prinde noul an. Ce făceam eu la miezul nopții? Pe lângă faptul ca eram cu ochii pe ceas (deci și în anul următor voi avea o problemă cu timpul), mă străduiam să aprind cât mai multe artificii pentru Maria ( în centrul atenției mele, și anul viitor? Maria, evident, nu că aș fi avut vreo îndoială).
Sper ca 2010 sa fie un an liniștit, cu bucurii, fără întâmplări triste, fără nervi...
La mulți ani, tuturor!