Deja cele mai importante sărbători de iarnă au trecut. Ar mai urma Boboteaza, Sfântul Ion …și gata. Vacanța s-a cam sfârșit, intrăm iar în rutină până la următoarele sărbători…care or fi ele pentru că nu-mi vine nimic în minte acum, imediat.
Și dacă nu sunt sărbători religioase, naționale găsește mass-media vreun motiv de sărbătoare pentru că trebuie să-l înlocuiască pe Moș Crăciun cu ceva/cineva în reclamele de tot felul.
Ieri a fost preotul cu agheasmă...avea o viteza de nedescris. Abia de a pășit pragul ușii, aproape că era în stare să stropească cu agheasmă de pe holul scării. De ce fac observația aceasta? Deoarece țin minte că în adolescența mea de copil ciudățel nu prea agream momentul acesta și făceam ce făceam numai să-l evit. Cred că era și momentul în care aveam eu o problemă cu religia, cu biserica și credința în Dumnezeu. Am avut o perioada în care nu credeam în Dumnezeu, sau îmi plăcea tare mult să intru în dispute pe această temă. Mă scotea din sărite faptul că maică-mea mă punea să stau acolo, să-mi fac cruce frumos, să sărut crucea și mâna preotului. De ce? întrebam eu. Pentru că așa trebuie!
Problema nu era neapărat maică-mea care mă punea să stau ca la apel, ci mai degrabă preotul care intra peste tot în casa. Într-un an m-am închis în camera mea și stăteam în pat înconjurată de cărți și caiete(eu citeam și scriam în toate pozițiile: pe masa, pe pat, pe jos...oricum, când mă apucam de învățat erau cărți și caiete peste tot); că doar n-o intra peste mine, mă gândeam eu. Dar am rămas destul de surprinsă când a intrat și a început să împrăștie agheasmă și peste mine și peste cărți. Cred că principala mea grijă de atunci era ca nu cumva să se păteze caietele, să se întindă cerneala. Bineînțeles că nu numai că m-a văzut preotul dar m-a mai și luat la întrebări, astfel încât ceea ce încercam eu să evit se accentuase, atrăgând și mai mult atenția asupra mea.
Intra preotul peste tot, toate ușile din casă erau deschise, astfel încât să se poată stropi cu apa sfințită peste tot.
Agheasma, mai ales agheasma mare care se face doar de Bobotează, ajută la purificarea, sfințirea sufletelor și a caselor. Adevărul este că la cât de păcătoși suntem am avea nevoie de cât mai multa agheasmă, eventual să meargă preotul săptămânal din casă în casă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu