Messengerul este, evident, pe lângă telefonul mobil, cel mai utilizat mod de a comunica. Cred chiar că s-a ajuns la o mai mare comunicare prin intermediul telefoanelor și a messengerului decât prin vorbirea față în față. Nu știu cum se face dar parcă ar fi mai multe de spus prin alte mijloace decât prin vorbirea directă...
În sfârșit, am și eu un id, la fel ca toată lumea. Nu am două, nici șapte, nu mă joc de-a identitățile de dragul de-a mă dedubla și-a spune toate tâmpeniile posibile și imposibile. Nici măcar nu am un id mult diferit de ceea ce scrie prin documentele mele...poate din cauză că nu vreau să fiu, să par altceva, altcineva decât sunt...nu vreau să intru în interpretările pe care le fac eu câteodată pe marginea id-urilor unora.
Sunt conștientă că se poate ajunge destul de ușor la id-ul meu. Plus că cineva(de încredere pe vremuri, știe el cine) se folosea de id-ul meu pentru a se distra, luându-si identitate de femeie...când am aflat aproape ca am făcut o criză. Tot nu am schimbat id-ul, poate din cauză că mă atașez chiar și de numere de telefon.
Câteodată mă trezesc cu câte un id necunoscut ce ar vrea să fie în lista mea de mess...Cel mai aiurea este atunci când nu este însoțit de niciun mesaj, măcar. Să-mi fac o idee cu cine am de-a face. Încerc să-mi dau seama dacă știu de undeva persoana, după care resping instantaneu. Firesc, aș spune eu. Când aș da accept cuiva? Sa știu persoana măcar de pe vreundeva, cumva. Poate lasă și un mesaj interesant care merită timpul de a fi citit și anunță vreun dialog ...în fine...Primesc un astfel de id. Efectuez repede un brainstorming cum s-ar zice la școală. Nimic! Resping dar cu posibilitatea de a primi mesaje de la persoana respectiva...cine știe cine-o fi? poate se explică mai târziu. Daaar, resping a doua , a treia , a patra oara ...de vreo zece ori, fără să exagerez. În cele din urmă mă întreabă, că ce-am cu el? că de ce nu vreau să-l las în listă? încerc să glumesc pe tema necunoașterii persoanei. Reacție tâmpită, că de ce fac "caterincă"(citat) de el. În încercarea de a explica faptul că nu-i nicio caterincă am dat-o în mai rău: "făceam mișto de". :)
Și ce ar fi trebuit să fac? Nu m-am dumirit nici astăzi...nu cunosc persoana? nu-i problemă pentru că am mai vorbit cu persoane pe care nu le-am văzut în viața mea. Dar spune ceva interesant, nu fi tâmpit!
imi place blogul tau si modul tau de a gandi si vorbi... stiu ca habar n-ai cine sunt, dar nici eu nu te cunsoc...totusi am gasit acest blog din intamplare si chiar mi-a placut, asa ca de ce sa merg mai departe fara sa las un comentariu, doua sau fara sa ma "abonez" la blogul tau...
RăspundețiȘtergere